Una din ororile mele cele mai puternice este ca intr-o dimineata sa ma trezesc si sa descopar lumea invers decat este ea. Totul, de la a respira dioxid de carbon in loc de oxigen pana la a inchide ecranul televizorului pentru a vedea cum oamenii nu s-au ucis astazi si cum in Iraq teroristii kamikaze si-au facut implozie.

Imi imaginez o seara in care sa ma trezesc cu intunericul deranjandu-mi somnul, culcandu-ma in pat pentru a ma trezi, spalandu-ma pe dinti cu tartru, deschizand frigiderul ce arde pentru a descoperi reziduuri.

Ies pe o strada moale imbracat in nimic, admirandu-mi lipsa completa a hainelor ca pe o buna alegere de culori, trecandu-mi mana prin cap pentru a-mi aranja lipsa calvitiei. Calc pe un asfalt moale si realizez ca merg in maini, iar firele rebele de chelie mi le-am aranjat cu piciorul stang.

Pe strada toti merg altfel. Acesti toti contrari ordinii. Batrane ce-si unduiesc soldurile lasate, tinere ce-si fac cu greu drum din cauza durerilor reumatice, barbatilor le lipsesc organele. Regasesc repede flasca excrescenta uitandu-ma la femei. Masinile stau pe loc, blocurile claxoneaza. Tevile sunt suspendate, blocurile sunt ingropate in subteran.

Realitatea mea e o imaginare.

Azi noapte m-am visat judecator. Batran, ridat, urat si cu o sotie de 20 de anishori acasa ce ma inseala nu doar cu gradinarul ci cu intreg personalul Bricostore Romania plus Regia Parcurilor Bucuresti. Uimitor cum, dupa ce m-am trezit in mijloc de noapte, la recursul unui amarat de hotoman, unu` Cozma Miron, nu m-au arestat mascatii (si ce kinky trebuie sa fie: ,,daaaaaaa, aresteaza-ma, daaaaaaa") pentru dare/primire de mita pentru vreun concurs pentru procurorul sef pe Capitala.
Ei, si am judecat eu in ordine pe:

Miron Cozma - Inalta tradare a homosexualilor -,,cum fa, cu gloata de tzarani dupa tine si nici o orgie gay", atentare la bunurile publice, flori, panselutze, posteriorul meu (am fost batut in timpul unei mineriade) si omor calificat - sau necalificat ca nu cred ca si-a terminat scoala :D. Sentinta? O tunsoare noua ca nu mai suport pletele slinoase pe care si le afiseaza ca un voyeor un public, asa la vedere, fara bulinutza cu 18 ani, fara blur.

Traian Basescu - acuzat de prostie crasa, imbecilitate si totusi cu prea mult fler pentru politica, un fler inascut ca cel al mustei spre anumite reziduuri. De acemenea, viol. Avem totul pe caseta, DNA-ul o va da pe HBO, la seara de premiere ,,Elena Udrea: ,,nuuuu base, nuuuuu"; Base: ,,ba da Elena, ha ha ha"; Elena: ,,nu base, nu", Base: ,,ba da Elena"; Elena: ,,Nu base, nu acolo este punctul meu G, mai sus ca eu nu sunt Emil Boc, la el ajungi repede". Sentinta, 3 partide cu suspendare si munca in folosul comunitatii (la asfaltare).

Razvan Ciobanu - acuzata (pardon, acuzat) de violarea intimitatii cu shuncile, violarea bunului gust, violarea retinelor noastre si violarea vreunei duzine de minori nestiutori (intr-ale resuscitarii persoanelor obeze, ca in altele erau doctor honoris cauza). Sentinta, banda de alergare. Pe viata. Fara drept de eliberare conditionata. Exceptie de la legea in vigoare, detinutul va fi incarcerat intr-o inchisoare de femei. Lesbiene.

Daca Laura Adresan poate, pot si eu asa ca iata o lista de ipotetice (sau ,,da Doamne, Maica Precista si toti Sfintii" si de-adevarat) nebunii comise cu persoane publice. Categoria ,,Tzara, tzara, vrem futashi": 1. Bogdan Olteanu. Puternic, frumos, inalt, il suspectez de dandysm si cu un parfum ce te trimite in adoratia tantra-ului. Cine a spus ca politica pute? 2. Sebastian Bodu. Orice as spune nu s-ar intelege, arata bine. 3. Varujan Vosganian. Nu stiu de ce dar imi place. Si nu este din cauza finantelor. Categoria ,,fisting fericit": Un singur candidat, Lucian Bute. Nimic de adaugat. Cateoria mass-media: Adrian Rozenberg, reporter PRO TV Cluj Napoca. Este singura persoana care prezentandu-ti un viol la Stirile de la ora 5 te poate face sa tanjesti. Categia ,,flori, fete, cantarete": Solistul de la Omul cu Sobilani. Desigur, decat sa ascult muzica lor mai bine ma impusc dar nimeni nu ma poate impiedica sa mi-l imaginez putin mai compromitator. Categoria ,,simularea orgasmului" (a.k.a. actorie): Adrian Neacsu, actor al teatrului sibian ce-si face veacul si printr-o reclama pentru un produs al carui nume imi scapa. Categoria ,,ai carte, ai parte (de sex)": Martin din ,,Minunile Albastre" de Ildiko von Kurthy. Pentru ca nu mi-l pot imagina altfel decat chipes. Asa cum atunci cand am citit ,,Frankenstein" mi-l imaginam pe monstru (indiferent de descrierile autoarei) incredibil de sexy cu un ten perfect, musculatura pronuntata, gambe solide, bronzat, imbracat doar intr-un slip extrem de sugestiv.

Imagini care ma obsedeaza: - spargerea ochiului, Luis Buñuel - Cainele andaluz (El perro andaluz -1929). Ma uit mereu la filmare si nu reusesc oricat as vrea sa ma uit in alta parte. Monstruoase cadre, atat de monstruoase incat nu ma pot abtine. - contrijurul format al unui om care urca scarile metroului cu soarele luminandu-l puternic. - Gradina placerilor omenesti (Hieronymus Bosch 1450-1516). Pentru ca pictorul este unic timpului sau, unic prin talent si pentru simbolistica. - cioburile paharelor de vin, sparg paharele ,,neintentionat" tocmai pentru a putea fotografia inca o forma a resturilor sticloase. - liniile de tren. Mergand cu trenul privesc paralelismul lor, macazurile, maracinisii crescuti in ecartament cu pasiunea unui copil lipit cu nasul de geam pana incep sa ma simt rau din cauza suprasolicitarii ochilor. - imaginea unui sinucigas in statia metroului. Cobor pe peron si asteptand ma uit la oameni incercand sa-mi dau seama daca vreunul ar avea aceasta intentie. Imaginatia mea producand mereu sinucigasi din batranele cu sacose de culori terne ce depasesc linia alba de siguranta. Peretii cortina ale metrourilor pariziene ori barceloneze mi se par invenia secolului 21.

Dincolo de preferintele mele in ceea ce priveste teatrul (anumite piese pe care le voi comenta in randurile urmatoare nu mi-au placut), recunosc ca homosexualitatea ca tema in teatru a trecut poate de reticenta necesara aducerii pe scena a realitatii. De la ,,socanta" la vremea ei ,,Colivie cu nebune" (mijlocul anilor `90 la TNB) pana la piesele ,,tupeiste" de astazi se vede clar evolutia.

1. ,,E doar sfarsitul lumii". Teatrul Odeon, regia Radu Afrim. Venind de la cineva care stie cu adevarat sa regizeze, piesele cu orientare gay ale tanarului regizor dezamagesc. Am impresia mereu ca piesele ce ating acest subiect devin in conceptia lui Radu Afrim doar one-night-stand-uri. Este uimitor cat de putin actorii din sfarsitul lumii sunt intr-adevar personajele pe care le intruchipeaza si cat de mult sunt oamenii de dincolo de scena, ,,diva" molfaie acelasi play-back, amantii sunt atat de mIRC-uiti, iar cel caruia i se sfarseste lumea joaca cu speranta ca dincolo de randul cinci sa nu i se vada inceputul de chelie. Per total, ,,E doar sfarsitul lumii" pare a fi un colaj din chaturi excitate in mijloc de noapte si imagini din catalogul IKEA. A propos, ce e cu acordeonul? (alte piese din orientare: ,,Adam Geist", Teatrul Maria Filotti Braila; ,,America stie tot", Green-Hours)

2. ,,Sado Maso Blues Bar", Teatrul Mic, Geanina Carbunariu regie. Crezand ca nimic nu ma mai poate uimi (soca?) am ales o seara placuta, putin racoroasa pentru o plimbare bipeda pana la Teatrul Mic. Acolo, intr-o sala ce nu stii daca a trecut printr-o singura inundatie ori multiple Sa si Ma, doi vechi prieteni isi traiesc initierea unei afaceri. Un sado-maso bar. De la tragedie la comedie, de la text la oameni traversand bulevardul cu manunchiuri de vibratoare, piesa este o experienta rara.

3. ,,Sunt propria mea sotie", Teatrul Odeon, regia Beatrice Rancea. Rar pe scenele autohtone travesti-ul a facut cariera. Nu departe de ,,Chiritele" masculine ori doua dintre surorile din ,,Gaitele" (acelasi Teatru Odeon) ce merita urmarite exclusiv pentru unorul textului, arta schimbarii sexului pe scena lipseste in Romania. Nu avem o Mary nemtoaica, travesti-urile asiatice (si ma refer la teatrul vechi, nu show-urile patayane) ori la limita, arta sopranelor masculine (Farinelli). ,,Sunt propria mea sotie" este un travesti cuminte, barbatesc, dovedindu-si barbatia dincolo de rol cu dorinta de a urla ,,sunt heterosexual, e doar teatru". Totusi, monologul iubitului puscarias merita efortul.

4. ,,Purificare", Teatrul National Lucian Blaga, Cluj, regia, Andrei Serban. Cred ca ajunge sa spun Sarah Kane. Atata inteles, atata expresie, atatea idei punctate in dezumanizare prin amputarea repetata a iubitului din cuplul homosexual. O piesa controversata.

5. ,,Capra sau Cine e Sylvia", Teatrul Act, regia Alexandru Dabija. Un barbat casatorit cu un fiu homosexual devine amantul unei capre. Pervers ori nu, intrebarea este daca si homosexualitatea este o perversitate. Daca a iubi o capra este o perversitate? Care sunt regulile amorului, de cine avem voie sa ne indragostim? Doar de o femeie? Doar de un om? Doar de o fiinta vie? Doar de o fiinta (vie ori moarta -vezi ,,Necrofilul" Gabriellei Wittkop, Editura Trei, 2007)? Nu sunt atat de deschis in a raspunde intrbarilor. Undeva, nu departe de barbati incepe in acceptiunea mea perversitatea. Perversitatea mea. A ta?

6. ,,Portretul lui Dorian Gray", Teatrul Odeon, Dragos Galgotiu. Ador Portretul lui Wilde, am devorat cartea (in mod repetat) si ramane inca recomandarea pe care o fac cel mai des doar ca nu stiu daca piesa imprumuta aceleasi sentimente. Nu am reusit sa ma hotarasc daca imi place ori nu. Poate ca Dorian Gray (Razvan Mazilu) mai gay decat chiar Wilde si-ar fi dorit, de la scena imbracatului, kimono-ul pana la sugrumarea pictorului pe pieptul dezvelit al mult mediatizatului balerin (nu cred ca Mazilu este un dansator ori coreograf desavarsit, ii lipseste stralucirea dansului contemporan adevarat de care in Romania ai parte doar in timpul festivalelor dedicate).

7. ,,Experimentul Iov", Teatrul National Radu Stanca Sibiu, regia Mihai Manitiu. Piesa face parte din ,,Trilogia Evreiasca" si are ca baza ,,Cartea lui Iov" din ,,Vechiul Testament". Intervenind patru pereti intre actori si spectatorii ce pot privi doar printr-o deschizatura destinata locului lor, spectacolul reuseste sa surprinda maleficul nemarginit de care divinitatea este capabila. Un ,,narator-femeie" ce urla schizofrenic bucati din ,,Cartea Sfanta", ,,puterea divina" ce ucide baloane aurii cu sulita amintind de Sfantul Gheorghe, personaj ce-si cara divinitatea intr-un tub de aer pentru scufundari si o ,,trecere a timpului" ce pedaleaza pe un scaun in jurul axului miscand efeminat. Un spectacol cu o simbolistica grea, multa, sufocanta, superba.

8. ,,Marchizul de Sade", Teatrul Odeon, regia Beatrice Rancea. Piesa nareaza perioada de arest intr-un azil de nebuni a marchizului, deformandu-i intr-adevar sfarsitul intr-un mod ingenios (autor Doug Wright). Florin Zamfirescu a reusit sa-mi impuna imaginea unui Marchiz de Sade pe care mi l-am imaginat identic citindu-i ulterior ,,Cele 120 de zile ale Sodomei si Gomorei sau Scoala Libertinajului" (Editura Trei, 2006). Am revazut piesa dupa ce (cu greu) am terminat cartea, cand am ramas amagit de promisiunile sadice ale marchizului, flirt tendentios cu staretul, bisexualism, lubricitate. Zamfirescu arata un Marchiz de Sade ale carui promisiuni perverse ademenesc spectatorul in speranta ca acesta va scapa din cusca.

9. ,,Razboi cu Troia nu se face" Teatrul Mic, regia Florin Calinescu. Puternic criticat in presa de specialitate, spectacolul dezamageste nu prin joc ori text ci prin decor. Replici ce invita la lubricitate homosexuala, un frate mai mic efemizat educat de poetul de curte travestit in zana supraponderala. Bataie de joc ori doar expresia unui Florin Calinescu de la care poate ca ar trebui sa te astepti la asa ceva?

10. ,,Faust" Teatrul National Radu Stanca Sibiu, Silviu Purcarete. Piesa eveniment a anului Sibiu Capitala Culturala Europeana (un proiect per total reusit), piesa eveniment pentru teatrul romanesc ne arata ca banii se pot duce si altundeva in afara de Chicago (TNB). 300.000 €; peste 40 de actori, cantareti, scamatori, studenti, o formatie; 90 mp de pictura a iadului; 1500 mp de hala industriala; macarale mobile; cantece liturghice (Hristos a Inviat); artificii; animale, caini, porci, hipopotami. O calatorie in iad alaturi de un Mefisto ce-si permite orice, un Mefisto ce se lasa satisfacut oral de un alt diavol, un Mefisto hermafrodit, un Mefisto vampiric, orgiastic. Ofelia Popii, o tanara actrita sibiana ce in ,,Experimentul Iov" joaca ,,puterea divina", face un rol magnific, un rol nu doar complex, impecabil jucat, un adevarat diavol ce-si urla UNITER-ul.
Intr-adevar, un iad, un iad reprodus maiestuos, un iad in care esti poftit de porci ce te iau de mana din scaunul de unde stai departe de tot diavolescul si te arunca in flacari, in suflete suspendate in macarale mobile, in urlete inumane, morti magistrali, zei decazuti si diavoli tronand peste pacat.

...sa nu spun ca bradul din P-ta Unirii arata mai degraba ca un urias butt plug decat ca un brad. La atac ,,fetelor", la atac.

Muzicianul Giovanni Maria Pala, intre a capaci un rrom mioritic si a sustine noile revolte ale magrebienilor parizieni, a descoperit criptat in ,,Cina cea de taina" a lui Da Vinci (el, Dan Brown si alti sonati) un requiem ce dureaza 40 de secunde. Un cercetator roman ar fi descoperit o manea. Ooooooooooooooooooooooooooof viata mea, of inima mea!

Un studiu arata ca soarecii masculi isi ling ranile mai putin atunci cand se afla in prezenta unui cercetator. Pentru a determina daca stresul se datoreaza prezentei umane sau este rezultatul unei memorii voluntare ce ii atentioneaza pe soareci de pericolul pe care oamenii de stiinta il reprezinta pentru soricimea lor placida au pus rozatoarele langa un panou cu Paris Hilton. Soarecii au avut aceeasi reactie. Cand au pus poza altei persoane, soarecii s-au comportat din nou normal. Paris Hilton ii streseaza pana si pe soareci.

Catalin Botezatu si-a prezentat in cadrul Bucharest Fashion Week-ului ce se desfasoara in aceasta perioada ultima colectie inspirata din... inmormantari. Era si timpul. Abia astept sa-i port colectia. La inmormantarea lui.

Dependenta popoarelor asiatice fata de medicamentatia occidentala a crescut in ultimul an cu peste 40%. De aceea restaurantele cu specific oriental ofera mai nou aspirin-sushi, algocalmin-san si supozitoare parfumate.

Cioroianu i-a spus Regelui Spaniei in timpul unei vizite oficiale "good point, good point" (aratand si semnul ok). Invitat la curtea Angliei sunt sigur ca ii va spune Reginei: ,,iuuuuuhu soro! ce-ai mai facut fa matracuco? ti-ai vopsit cocu` fata? fa, iti sta misto fata!".

Oricat ne-am stradui sa ne pozitionam in afara unei mode, unui curent, unei frizuri, inevitabil suntem exemplele vii care populeaza vagoane de metrou, wc-uri ori trotuare ale unor stereotipii. Desi delimitati destul de clar de majoritatea heterosexuala prin esenta sexului dorit gay fiind bifam in unicitatea noastra zeci de casute de descriere. Barbat - bifat. Gay - bifat. 160-170; 170 -180 - bifat (a doua casuta) etc. - bifat.

Gayii, identic majoritatii se impart destul de simplist in cateva categorii:

1. Refulatul. Fiind o categorie masiva merita inceput de aici, acestia sunt miile de persoane ce homosexuali fiind isi reneaga sexualitatea in favoarea unui conformism social ce-i face soti model, tati model, unchi, bunici, colegi de birou, barbati model. Doar ca in calmul edenic al heterosexualitatii, candva, in seninul cerului a fulgerat. O partida unica rapita unui efeb intr-o toaleta, o felatie unica in campul intunecat cu un barbat agatat pe un site googleit, o erectie unica provocata de privirea prea insistenta spre un prieten de balaceala incheiata intr-o prima partida de sex cu cea mai grasa colega din clasa pe care a doua zi nici nu o vei saluta.

2. Baiatul de casa. Cunoscut si sub forma de barbat de companie. Un gay care -nu stiu daca aleg bine cuvintele- are maturitatea necesara pentru a-si da seama de nevoia unei relatii stabile. Este bland, spala vasele, gateste si sforaie. Te inseala sigur iar tu esti prea prost sa o recunosti.

3. Bad-bad-bad boy. Un fel de Cassanova. Daca-l prinzi ai impresia ca l-ai prins pe Dumnezeu de picior. Doar ca manichiura este a Satanei. Iti va frage invariabil inima. Compenseaza cu intiparirea adanca in cortex a unor orgasme porcine.

4. Expiratul. Un obiect ce imbatraneste devine valoros si astfel il poti regasi dupa un secol in anticariate prafuite prins intr-o ata de un pret exorbitant. Expiratul este antonimul acestor obiecte. Ramas in ton cu moda anilor in care arata intr-adevar bine, slab, se vopseste, isi da cu spuma in cap si foloseste parfumuri ieftine. In exces. Bea putin, este vegetarian. Casa este o cocina. Baia miroase a igrasie, in living troneaza bibeloul unui peste multicolor cu un steag curcubeu infipt ca un deep-throat in gat. Arheologia este stiinta ce l-ar putea redresa.

5. Rupta. O categorie in plina dezvoltare, a carei margini sunt expresia vie a nemarginitului penibil si a infinitei prostii. Fetita lu` tata (sau a lui daddy in majoritatea cazurilor) isi petrece ziua existand. Manichiura, pedichiura, coafat, epilat, rujat. Viata este o eterna orbitare in jurul magazinelor trendy, Mc`Donalts-ului din P-ta Romana, Dorobanti. Singurul tel in viata al acestei persoane este impotenta daddy-ului, probleme cardiace si un testament consistent.

Filmam cai abandonati de dimineata pana la apus. Dupa ce reflectorul nu-i mai lumineaza indeajuns ranile ne hotaram sa-l salvam. Facem filmari ,,dramatice" in editii repetate, ipocrit le urlam incompetenta dar noi profitam de durere.

Traian Basescu calca in picioare si ultima fila a unei constitutii pe care nu dam -de la presedinte la ultimul om din tara- doi bani.

O cersetoare-si tine in brate in metrou un copil cu intreg corpul cicatrizat povestind cum ceilalti doi au fost carbonizati in baraca in care locuiau.

Adriean Videanu ma minte in fata spunand ca strada pe care locuiesc a fost finalizata ,,la nivel de cale de rulare". Astazi, o fetita de sase ani a cazut intr-un canal nefinalizat (nesemnalizat, neacoperit) adanc de 3 metri aflat pe calea de rulare.

In trafic un ,,bucurestean fericit" ne-a scuipat parbrizul pentru ca nu am trecut inaintea lui pe rosu pentru ca si el sa poate trece.

Doi copii de prin clasele gimlaziare isi dedica manelele lui Guta, fiecare de pe telefonul lui ultra-(scump) plat pe scaunele din dreapta mea in tunelul dintre statiile Universitate si Unirea.

Astazi, in casuta postala violata zilnic masiv de pliante cu imprumuturi bancare, flyere electorale ori oferte de carnati oltenesti ale unor supermarket-uri falimentare, am regasit un plic alb (asa cum doar plicurile facturilor mai sunt) de marimi supradimensionate. Calendarul SOS Kinderdorf.
Nu stiu cum mi-au descoperit noua grota de trei camere situata la etajul inferior al unui bloc cu arhitectura comunista (construit in ,,anno domini" 1984) ce are probleme cu canalizarea, intreg sistemul chircindu-si matele plumbuite sub presiunea apelor clorate, dar in plic am regasit un calendar. 12 file cu reproduceri ale unor desene naive iesite din mainile unor copii carora familia mea le facea donatii modice anuale de cand ma stiu.
Doar ca antitetic filantropei (desi m-am hotarat sa le virez ceva in cont) calendarul are pentru mine o cu totul alta insemnatate. Tanar fiind (si imi cer scuze repetat tuturor celor care m-au cunoscut in acea perioada) filele cu numere incercuite pentru a-mi reaminti zile de nastere ale unor oameni carora le trimiteam si inca o mai fac intotdeauna urari cu intarziere ascundeau pagina cartonata de dupa decembrie pe care, cu un marker de culoare neagra, butucanos cu varful tocit -fara nici o aluzie sexuala- punctam, pontam, notam persoanele cu faceam sex.
Dincolo de penibil imi amintesc parca mandru de putintimea petelor acrilice negre. Oricat as fi evoluat, nu pot sa nu dau o aura idilica unei vieti mult prea comode in care problemele mele incapeau timp de un an pe un singur rand, cand nu-mi uram telefonul mobil pentru ca nu suna niciodata -mai exact suna in momentele impropii apelat de persoane calificabile aceluiasi adjectiv. Problema este ca am imbatranit punctandu-mi la propiu greselile fara sa inteleg nimic.

Undeva in Italia, saptamana trecuta un roman rrom a agresat si ucis o femeie. Dincolo de sadismul urmatoarelor cuvinte realitatea este ca nu este nimic nou. Astfel de comportamente nu sunt o noutate, oamenii se omoara intre ei din varii motive inca de cand au realizat ca intre ei si animale exista o mica diferenta de echilibru.
Socant pentru unii este valul (si nu este decat inceputul) anti-romanesc pe care l-a generat acest aparent comun fapt. Mai mult sau mai putin, presa autohtona, italiana ori internationala, politicieni de ranguri diferite, cu decibeli mai mult sau mai putin ridicati, pana si oamenii din strada s-au inflamat si au DESCOPERIT evidentul. Romanii! Romanii din Italia, rromii din cizma, etnicii ori majoritarii mioritici din Spania, Marea Britanie ori Germania.
Si sunt uimiti ca ei exista. Dincolo de agenda politica a carei cai nebanuite este direct legata de votanti doar o data la patru ani (si care este total neinteresata de cetatenii externalizati din imposibilitatea lor de multe ori fizica de a vota- locuiesc departe, consulate insuficiente, etc.) problema este reala omului de pe strada, din autobus, vecinei, rudei. Nu cred ca la momentul acesta mai exista cineva in Romania care sa nu cunoasca pe cineva plecat sau pe cineva care are pe cineva plecat. Nu cred de asemenea ca aceasta este problema, o migratie in cadrul Uniunii este necesara in acoperirea eficienta a deficitului de muncitori, a dezvoltatii multiculturale, etc. atata timp cat acei oameni nu merg dincolo pentru a fi ,,cetateni inferiori" (termen consacrat de regimurile fascist-totalitate).
Acea femeie ucisa este nu atat problema Italiei ci a noastra, a Romaniei. Pentru ca oricat ne-am juli buzele in pronuntarea Directivelor Europene ce interzic extradarile, acei oameni au ajuns acolo din vina noastra. Si nu atat din vina noastra directa de a nu ne fi securizat eficient granitele ci din vina deja istorica de a nu ne fi integrat minoritatea (sa recunoastem, nu am vrut niciodata sa o integram) rroma si pentru ca tratamentul fobic (pentru ca in strainatate nu suntem rromi si locuim in tabere improvizate ci romani, toti, indiferent de etnie) pe care-l resimtim acum este o inversare ironica de forte. Suntem lupul ce urla oilor pentru ca noi suntem xenofobii, rasistii ori homofobii. Si ne e teama sa vorbim romaneste pe strazile din Roma ori Madrid? Roata s-a intors si imi pare doar rau ca nu putem tipa virginal in a ne lua apararea. Ne-am exportat atat de eficient defectele si greselile, acum platim. Rolurile s-au inversat si nu ne mai place nici de regizor nici textul.
Dar problema se va stinge de la sine, va deveni derizoriu ori perimat mediatic si noi vom uita pentru ca Traian Basescu va injura din nou Guvernul ori Parlamentul, ori vreun corupt isi va expune nudurile caltabosilor in prime-time-ul televiziunii nationale. Doar ca nu vom fi schimbat nimic, tiganii vor ramane tigani, homosexualii homosexuali si majoritatea ignoranta.

Citeam astazi in metrou. ,,Ultimii carora le iertam infidelitatea fata de noi sunt cei pe care i-am deceptionat." (E. Cioran - Despre neajunsul de a te fi nascut, Humanitas, 2006)
Am citit. Am recitit. M-am uitat tinta in geamul usor inclinat in podea in care ma reflectam. Am asteptat statia la care trebuia sa cobor, am pus gentil cartea pe scaun si am lasato dupa ce usile metalice s-au inchis sa alunece in venele cimentate ale unui oras libidinos.
Este prima data cand mi se spune adevarul. Iar eu l-am parasit pe un scaun bleu ce intra in conflict flagrant cu galbuiul copertii.

Penitenta infinita a iadului, Belzebuth-ul terestru ori picatura chinezeasca fara de sfarsit trebuie sa fi punga. Punga este acel obiect in care, langa iubita bosumflata ca i-ar ai duso la ,,un alt film naspa", stau, asteptandu-te pe tine, molfaitor al neuronilor decentei, mici decibeli travestiti in diforme inflorescente de popcorn. Floricele, ,,cucuriji".
Orice invitatie la film imi ridica dincolo de intrebarea esentiala a gustului pe care-l are persoana care ma invita - si putem afla multe despre ceilalti doar invitandu-ne la film, poate mai mult decat dupa un one-night-stand- parul (intr-o forma nebanuita, in valuri si creste ce-si datoreaza existenta mainii priceput-sado-masochiste a hair-styler-ului meu) de pe ceafa.
,,Vrei sa mergem"... unde? intr-o sala unde, desi putini fiind, sunetele dau impresia unui grajd, zeci de mandibule scrasnind intre dinti micutii diavoli ridicati din ultra-galacioasa dumnezeiasca punga. Nimic nu va supravietui pungii. Noi vom intra in stare de ,,exitus" (cum un hidos rezident declama in fata a zeci de microfoane intr-o declaratie pentru prime-time news), maxilarele noastre se vor narui, celulele noastre vor deveni humus vandut in florarii, sufletul va bantui apartamente comuniste prost antifonate pana cand se vor autoexila in ghena dar PUNGA(!), punga va ramane, ea nu va muri, nu va putrezi. Ea va exista! Dumnezeu a creeat barbatul, i-a luat o coasta, a facuto pe Eva dupa care amandurora le-a dat doua bilete la un film prost si le-a pus cate-o punga-n mana. Amin!

Fiecare dimineata nascuta din oboseala euforica a noptii anterioare este sinonima depresiei presuicidale. Ne petrecem nopti stralucitoare dansand pana la orele diamantate ale rasaritului, ne secatuim de lichidul zirconic unduindu-ne in nori de fum cancerigen, obosim platinat, ne urcam in taxiuri spoite in culori demne de parade gay si gonim acelelerand pedala onirica spre paturile de cristal cu viteza dovleacului si soriceilor Cenusaresei. Adormim in paturi ale caror asternuturi trebuie ascunse cand cineva ne viziteaza si visam printre buchetele naiv imprimate in panza ce se se imbiba de mirosul greu de nicotina si oboseala pe care-l revarsam.
Undeva spre mijlocul urmatoarei zile ma trezesc, blestem pentru a milioana oara chinezii ale caror maini au produs jaluzelele neregulate care ar avea in rectilinietatea lor aproximativa dorinta de a tine soarele (mereu clar). Dupa o jumatate de ora de motait in sunetul de fond al unor televiziuni avide de catastrofe, decid implacabil: dus. Pornesc apa rece supunandu-mi epiderma tropicala supliciilor berinskiene si in efectul ,,galetii" ma trezesc complet.
Urmeaza invariabil rememorarea rusinoasa a noptii, regretul moral si lenevirea. In dimineata de dupa, nimic nu-mi prieste, nu telefonatelor zaharisite cu ,,mamici glazurate", nu literatura serioasa si in mod sigur nu literatura de autobus, nu Mezzo dar nici PRO TV, nimic. Stau ca in urma nulitatii precreationistea unor droguri sintetice si sorb Red Bull-uri (cat de snob) congelate cu viteza consumului de kerosen a jumboj-jet-urilor la decolare fara in schimb a ma bucura de altitudinea de croaziera a trupului meu.
Schimb cearceafurile si adorm devreme cu televizorul bodoganind prin vocile unor femei ultrafardate ce isi contempla iluzia egalitatii intre sexe. Ma trezesc a doua zi devreme uitand voluntar atat ,,drogul" cat si ,,sevrajul" in timp ce-mi misc periuta in pulsatii cuminti peste smalt.

Morala este invers proportionala dezvoltarii economice, cu cat oamenii au mai multi bani cu atat isi permit mai multe jucarii sexuale.

In secolul nostru morala mai poate fi gasita doar in vidul universului. Din pacate am alungato chiar si de acolo lansand sateliti de spionaj.

Imoral este tot ceea ce nu fac eu.

Sexul este morala noului mileniu deci sa speram intr-o lume morala.

Ultimul moralist adevarat a murit atunci cand Durex lansa lubrifiantul mentolat.

Memorez zeci de momente fara insemnatate, imagini, mirosuri, ganduri pe care le-am avut. Creierul meu, undeva intre cortex si hipotalamus indosariaza mii de franturi, sute de celule inglobare intre membrane cu figuri, caderi de lumina, culori ale unor cutii de prezervative, silabe rostite de pereti ce fura cuvintele din gura trecatorilor si le rasfrang flagelandu-si stucaturile, crampeie din partiturile unor melodii auzite in taxiuri, nume de firme, rasuflari.
Fiecare experienta (sexuala) isi are acolo, in seiful meu ,,ceva"-ul ce-mi aduce aminte. Nu retin (si stiu ca suna atat de prostituata propozitia) fiecare persoana cu care am fost dar fiecareia i-am ,,furat" ceva din ceea ce a fost in acel moment, inainte ori dupa. Retin perfect fiecare fibra a unui corp luminat frontal de un bec mult prea puternic dintr-o camera alaturata, modele de lenjerii, culori ale usilor, fire de par ingropate in cearceafuri, linii ale fruntilor. Este modul meu de a retine fiecare moment, Joyce-ian, neretinand decat inutiluri ce-mi fac amintirile atat de reale.
De la aceste franturi amintesc ori inverntez amintiri, reorganizez inexistente, regizez fiinte si-mi creez acea imaginatie pe care in alt secol am cataloga-o nebunie. In acest secol, aiureala.
In realitate, sunt prea tanar pentru a retine lucururi serioase, nu retin tehnici sexuale ori numere de telefoane cum nu retin nici orare ale trenurilor pe care trebuie sa le prind ori date de nastere; relevanta seriosului ori importantului vine atunci cand nimic nu mai este cu adevarat serios sau important. Nu ar trebui sa retinem din vietile noastre decat ceea ce ne-am fi dorit sa se intample. Este modul prin care si istoria se scrie.

Am primit de la o prietena ce-mi citeste blog-ul in mod constant o frumoasa veste, sunt nominalizat pentru cel mai bun blog al anului in cadrul ,,Galei Premiilor Gay".
Iata site-ul unde puteti vota si voi: http://www.beanangel.ro/sfg2007/gala.htm

Intoarcerea la ,,realitatea mioritica" este una din cele mai brutale experiente pe care o calatorie in strainatate ti-o poate oferi. Revenit din ,,Occidentul" pe care cu totii il blamam ca pisica careia branza la care nu ajunge ii pute nu pot sa nu ma sochez de ceea ce in mod obisnuit intr-un cotidian din ce in ce mai ocupat il iau de drept. Nu este prima oara cand vorbesc despre mizeria (atat in sens propiu cat si figurat) pe care o acceptam cu nonsalanta unui estet intr-o pinacoteca burdusita de tablouri celebre.
Problema este nu atat aceea a jegului ci a noastra. Stim ca mizeria exista, ca uratenia ne defineste totalmente mediul in care traim si nici macar nu mai astept ca cineva sa faca ceva dar la noi se practica ,,izmenele din tara pana la smoking-ul din strainatate" (vezi Dilema Veche de saptamana aceasta, articolul lui Andrei Plesu). Mai exact, intre granitele noastre suntem ,,noi" dar cum trecem de liniile punctate de pe harta, patriotismul si ,,sub pres"-ul devine un cantec pe care-l ciripim pana cand, la nici trei metri de granita -la intoarcere- scuipam zilele in care ne-am repudiat marlania.
Intre ceea suntem si ce aratam ca suntem diferenta este intr-o antiteza de cote galactice iar fenomenul a luat atata amploare incat nu mai stim ce inseamna a fi intr-adevar manierat, totul devine o minciuna practicata pana la paroxism si dincolo de el. Pe scurt, am devenit experti ca cei ai teatrului japonez al mastilor in schimbarea izmenei intr-un smoking facut din acelasi material ieftin.

Prima amintire pe care o am este, nedefinita ca timp, intr-o zi al carei anotimp nu mi-l aduc aminte mana mamei care imi cumpara o mica masina rosie din libraria de vis-a-vis de blocul in care locuiam in acea perioada, o hidosenie cenusie al carui apartament de la ultimul etaj revela o terasa hausmanniana, o ,,gradina ascunsa" in tonajul cimentat, un apartament din care si acum rememorez robinetele lipsite de presiune ce plangeau decesul din viitorul apropiat al comunismului. Eram atat de fericit de bucatica de plastic prost turnat ce arata ca una din acele vehicule fara aerodinamica ce necesitau acrobatii ale imaginatiei pentru a ti le explica incat pot revedea in orice secunda fiecare muchie, inflexiune a culorilor, porii vopselei ori farurile strambe. Nimic dinainte nu a contat inainte, nimic dupa, doar acel obiect al adoratiei prescolare.
Am iesit mirosind clorul manjit pe podeaua mozaicata in bucati nedefinite de marmura, ne-am infiintat pe trotuar, am evitat unul din acele cadavre ruginite scartaind pe placi mortuare, hidoasele tramvaie ale Bucurestiului ce si acum ma inspaimanta, am trecut strada si ne-am adapostit de larma unui oras al carui singur sunet real este urletul in culoarul claustrofob.
Atingeam acel punct rosu ranit in colturi de patru rotite negricioase cu pasiunea demna erotismului, miscam incet in aer masina accelerand pe pasarele invizibile in timp ce liftul frana si declicul usii ii anunta sosirea.
Undeva intre etajul 4 si 5, admirandu-mi bijuteria nou dobandita, toracele de tinichea al masinii s-a dezlipit si rotitele impreuna cu un mic motoras format dintr-un arc in tensiune s-au prabusit pe podeaua de lemn a ascensorului.
Am ajuns la etajul 8 plangand in hohote, asteptand cu bucatile de fier decedate o inviere . Ma uitam fix in pumnul ce priveghea jucaria. Nimic nu s-a miscat. Invierea a intarziat la infinit iar masinii i-au luat locul mantuitori LEGO, puzzle-uri ori jocuri de carti.

Desi ne nastem goi, ne-am pierdut nuditatea nu neaparat atunci cand Eva s-a hotarat ca are nevoie de un push-up bra pentru ca Dumenzeu nu s-a gandit sa-i ia o coasta si sa faca din aceasta un chirurg plastician ci atunci cand, fiinte sexuale fiind am hotarat sa prefacem incapacitatea multora dintre barbati de a nu ejacula mai devreme de 10 minute inventand hainele si implicit preludiul.
Fiecare haina conteaza, fiecare accesoriu de aruncat pasional prin casa ca martor al unei partide de mult ratate arata disperarea celor 10 minute. Ori cel mai bine se vede aceasta disperare din partea musulmanilor care-si imbraca femeile in mii de metri de voaluri, incat sexul este la ei ceva nu departe de desertul lor. Dulce, gras, in mii de foi.
In occident imbracamintea are nu atat valoarea prelungirii cat cea a emanciparii, tanga-ul nu spune ,,I`m hot" ci un cuminte ,,nu mi-am mai luat atata material pentru ca nu e nevoie, tu nu mai contezi, acasa jucaria mea de silicon ma asteapta langa tricoul de la reduceri cu care dorm ".
Imbracamintea a devenit totusi o piele comoda, o piele frumos parfumata, colorata, calcata care, in hidosenia noastra ne mai ascunde astfel incat cineva se mai uita la noi. Cei urati, miniomii, mastodontii, gelatinosii, toti reusesc sa ne capteze ochii fugitivi printr-un tricou, bijuterie ori esarfa. Ne uimesc ori ingrozesc. Riscul modei.
Imbracati, ne petrecem ziua intr-un balet al tesaturilor, miscarile ne sunt intr-o coreografie cuminte, intre tricou si pantalon, intre bumbac ori polistiren. Dezbracati totusi, inainte de partide de sex ne pierdem gratia, ramanem cu mainile pe langa corp, le miscam in gol fara a ne da seama ce lipseste pana ne dezmeticim si cu miscari stangace fugim rapid spre primul nud la fel de pierdut in orientare ca si noi. Sexul practicat in nud este mai mult o afinitate in fobii. Putinii dezinvolti ai nudului au mai ramas in postmodernitate nudistii, balenele si Catalin Botezatu ale carui haine si le disperseaza cu fericire stiind ca zecile de firme cu nume frantuzesti celebre ingramadite ca intr-o spalatorie ieftina ii ard pielea ca apa sfintita lui Satan.

Tot mai des aprind televizorul si- pana sa-si arata in nud rubensian ochilor mei pixelii, difuzoarele-i urla direct din plamanii amplificati ai unor domnite ce ma cearta, tipa , ma mustruluiesc mai ceva ca o mamiţă wagneriana. Dictatoarele materne imi reproseaza in cor un singur lucru : ,,de ce nu ma sunati ?’’, ,,suna-ma acum’’ (nu, nu sunt fierbinte- tu idiotule- nu sunt pe canalul erotic, eu sunt o doamna, ce tarifu` meu !)
Moda ce a cuprins televiziunile de la ore cu rating in datorie, jocurile ,,interactive’’ sunt parca ,,emisiuni cultural-educative iesite dintr-un ospiciu. Nu mai support jocurile cretine, nu pot sa nu ma enervez minute in sir, sa schimb postul ca orice om normal, nu pot sa nu le reprosez acestor tinerici maestre intr-ale decibelilor lipsa logicii. ,,Suna-ma acum, de ce nu ma suni’’. Nu am cum sa te sun, nu mai urla, eu doar trimit sms-uri iar voi ma contactati. ,,Nu pot sa cred a nu vrei sa ma suni.’’
Aceste emisiuni devin imposibile. Ireale, aceste ore dedicate cretinatatii urla in realitate un singur lucru : IMBECILITATE !
Nu mai pot, schimb canalul. Am nimerit pe tele-shopping unde un rrr-it imi vinde la ,,incrrredibilul prrret de doar’’ 999 RRRON o minuscula bila antireumatica fara baterii incluse.

Romantismul, asa rahitic cum il mai putem intalni intr-o contemporaneitate ce identifica pana si orgasmul ca un profit, intr-o lume a carei unica dorinta este aceea de a nu avea nici o dorinta, mai poate fi gasit doar in laturile ,,moraliei", in antiteza cuvantului insusi. Ultimul loc unde mai poti regasi romantismul este intr-un dark-room plin de trupuri fetide ce se imperecheaza fara pic de respect pentru estetica excitanta ori pentru sufletul acestui ,,om modern" masinal infasurat in sexualitatea sa. Nu exista un loc mai bun in care sa cauti adevarata tandrete, unde sa astepti iubirea ori sa adolatrizezi monogamia decat in cutiile sufocante ale unor cluburi obscure in care totul miroase a secretie seminala , unde luminile orbesc in erectia nevazutului, unde restauratia personala este o penetrare in necunoscut.Dark-room-ul nu este locul unde zeci de diformitati isi ridica perversul la rangul de religie ci singurul loc unde mai reusim sa ne iubim pe noi, sa iubim propia persoana. Romantismul este o forma de narcisism.Acesta este modul imaginat al partidei perfecte, acel vis frumos pe care reusim in realitate sa-l traim doar in opus -cosmarul. Romantismul frizeaza atat perfectul cat si hidosul dar nu se incadreaza niciodata doar intre cele doua opozitii. Romanticul intelege dark-room-ul cu afinitatea propiei imaginatii ce duce la capat perversitatea imposibilului oniric.Nu totul este posibil desigur intr-un dark-room dar ceea ce ramane dupa aceasta afundare in hidos este amintirea tuturor posibilitatilor. Dincolo de mirosul de sex inabusit in dusuri arzande ramane ultima forma a sentimentelor de care suntem capabili. Iubirea pentru noi prin intermediul trupurilor ,,adversare".

Am descoperit astazi, in cutiile aranjate la linie intr-un colt al casei cu lucruri nedespachetate din timpul mutarii printre CD-uri vechi de care mi-e si acum rusine si acum ca le-am cumparat - single-ul cu care s-a lansat Akcent, o melodie despre unul care pierde trenul sau ceva legat de un Personal, albumele de cand Michael Jackson avea nas si organ cu care sa-si duca pedofilia la capat- poze in care-mi etalam evazatii si acneea, mai multe casete audio (stiti voi, un fel de papirusuri ale DVD-urilor).
Amintindu-mi de ele, am folosit pentru cred prima oara casetofonul noii mele aparaturi audio (nu am inteles niciodata de ce le mai pun monstrilor acestia ai decibelilor si cititoare ale acestor mici benzi magnetice inchise in hidoase cutiute de plastic zgariat), am deschis clapeta arcuita, am introdus una din micile bijuterii si am apasat ,,Play".
Inca de cand eram copil furam casetele parintilor, ma puneam in fata aparatului si inregistram de pe radio in timp ce tot cautam posturi. Era cred o forma de a-mi aminti de anumite momente pentru ca obisnuiam sa fac asta cand eram fericit. Imi inregistram fericirea pe casete de colinde ori muzici zbenguite de prin anii cand eu eram embrion. Ore intregi, zeci de casete cu haraituri siluite intre posturile acum rebranduite, top-uri muzicale pe care DJ Bobo era mereu pe primul loc ori ori gingle-uri care vindeau ,,apa plata de masa".
Din boxele micute, ultramoderne debitau acum inregistrari de undeva de prin `99. Stiri deprimante ale unei lumi intr-o tranzitie de complezenta, melodii hilare in care gay razvratiti fac momente de rap rimat eminescian, voci tinere ce acum nu s-ar recunoaste in eterele inregistrate. Amintiri mi-au revenit in flash-uri, saruturi patimase rezultate in limbi inodate, prieteni eterni de o vara ori doar amintiri neimportante.
Obisnuiesc chiar si acum ca uitandu-ma la televizor sa dau ,,Rec" TV-tunerului meu. Realitatea TV, Totally Spies, franturi din documentare ori doar tinete isterice ce-si dau plamanii pentru ca tu sa le suni in jocuri interactive, toate ajung bine ascunse in vreun fisier de unde le voi dezgropa pentru a invia candva alti morti. Cei de acum.

Treaz. Telecomanda,

Realitatea TV,

sonorul mai incet.

Red Bull,

periuta de dinti,

sifonierul,

Camasa ori tricou. Camasa.

Nu Tricou.

Unde-mi sunt cheile? Un Milch Schnitte din frigider.

Am gasit cheile. Camasa totusi.

Intre lamaia secata si sticla de vin,

Ies, Telefonul. Inapoi.

Trecere de pietoni.

Ziar,

,,Atentie se inchid usile"

sanii de pe coperta cartii devin diformi,

Degetele mele ii acopera, pun semnul la carte si cobor. Erotica multimilor.

Am gresit statia. Bruckner la peron

Ies. Ceasul? L-am uitat. Telefonul.

Prea tarziu. Taxi, manea. Radio.

Stiri. Morti, raniti. Manele

Scari. Urc. Lustruiesc tastatura, beau. Apa

Plictis. 4

Plec. Ies. Cald. Taxi, sun.

Vorbesc, vorbim, vorbeste. Aberez in difuzoare miniome,

Ajung.

Urc treptele, cheile. Telecomanda.

Pizza.

Nu, orez. legume nimic.

Cartoon Network. Adorm.

Noaptea. ma dor oasele, muschii, teasta; ma ridic.

bajbai. Deschid frigiderul, scot cheile (!). apa

beau, Ma intorc sub cearceafuri,

adorm.

Treaz...

Eliade a gresit fundamental in descrierea caii spre Nirvana. Dincolo de trepte si porti, orice gay stie ca adevarata forma prin care poti atinge Nirvana este prin meditatie. Mai ales atunci cand trebuie sa-ti imaginezi un organ urias si o burta intesata de fibre musculare.

Abstinenta este un pacat capital.

Cred in toate minunile infaptuite la o departare mai mica de doi metri de o cutie de lubrifiant.

Durex, esenta vie.

Prezervativul este singura forma de cenzura pe care o accept in afara cenzurarii prostiei.

De buna voie si nesilit de un nou razboi nuclear...

Intrebare: Ce cautam de fapt? Ori ce nu cautam?
Daca am sti raspunsul la aceasta intrebare sunt sigur ca ar fi posibil ori ca relatiile noastre sa fie perfecte, sa ne indragostim doar de oameni cu toate functiile si sentimentele functionale ori sa ne dam seama ca nu are rost sa cautam ceea ce nu poate exista, sa ne inchidem in turnuri de piatra termoizolate cu geamuri de termopan alb si in fata cuptorului alchimistului sa amestecam licorurile medievale in cautarea... vibratorului filosofal.
Abia intrat prin furcile astringent-claudine ale pubertatii, in povestile Frumoaselor 90-60-90 din Padurea Adormita ori a celor Trei purcelusi 3-some, relatiile mele aratau ca acele frumos impachetate cadouri de Craciun cumparate din magazinele universale germane, frumos colorate in exterior, cu aparate electrocasnice gentile, plapande dar atat de utile dincolo de hartia stacojie stantata cu stele mari aurii.
La 14- 15 ani nu lumea este perfecta ci doar visele tale despre lume. Ma culcam in fiecare seara imaginandu-mi cum un ,,Sburator" (ca al lui Heliade Radulescu) non-sexual ma imbratisa, imi incalzea ,,razvratirea" atat de cunoscuta varstei. Aceeasi relatie imaginara ma trezea dimineata, imi saruta usor fruntea imi mangaia musculatura gatului in timp ce-mi prelungeam la maximum timpul pe care-l petreceam cu ochii inchisi. Cautam deci acea relatie perfecta in care sexul inca nu intervenise, un fel de sex perfect fara a-mi lubrifia perversitatea.
Eram tanar, eram nestiutor. Curand am descoperit contrariul, sexul pervers fara mangaierea matinala. Sburatorul a devenit rapid un Satir iar imbratisarea venea acum din caldura emanata de radiatoarele taxiurilor ce-si lingeau farurile pe asfalturile intunecate din noapte. Atunci am aflat ce nu cautam, nu cautam tocmai ce cautam cu doar cateva fantezii mai inainte, nu mai cautam imbratisarea. Acum tineam pleoapele inchise din instinct, miscarea nu mai era gentila, mangaiata, totul se rezuma la o limba dura se se lungea pe trupuri, muscaturi novice ori placeri falsate.
Acum nu stiu ce caut, nici pentru mine nici pentru cel care este langa mine, nu cred in romantism dar sunt dispus sa cred, nu sunt cinic dar afisez cinism, nu sunt eu ci doar un cadou mediocru impachetat in care nu stiu ce se gaseste, ori daca stiu mi-e teama sa recunosc. Poate ca in realitate este acelasi aparat cromat, multifunctional cu butoane membranate.

Nu sunt o ,,entitate" sexuala, nu execut banane atletic, nu topai ca un iepuras salbatic pe campii cu flori de papadie si nici nu fac spagat-uri ,,Kama Sutra" prin cearceafuri jilave dupa doua ore de antrenament. Nu sunt nici Intercity dar nici Personal Inter-regional, dupa o jumatate de ora dorinta orgasmului imi devine mai mica decat a susurului apei de izvor (plata din P.E.T.-uri stravezii), incomodul se instaleaza iar ferbra musculara imi este companion in urmatoarea zi.
In realitate (am testat afirmatia urmatoare pe mult prea multi barbati pentru a ma putea contrazice) barbatii au invatat mult prea gresit sexul de pe VHS-uri tocite unde papusi gonflabile cu incheieturi dublu securizate misca picioarele mai ceva ca rotoarele elicopterelor, unde buzele umflate sunt molfaite din latexuri rozacee, unde excitatia este un difuzor horcaind incapabil de cuvinte multisilabice. Heterosexuali ori gay, falsul sex se sfarseste mereu in umilinta (si este o chestiune de dominare a hotari cine este umilitul), in regret, intr-un meta-viol acceptat de dragul unor alte asteptari.
Ma intorc in taxiuri ,dupa ce esuez din nou in paturi putrezite, mirosindu-ma. Inspir adanc, expir, duc mainile spre nas si miros din nou. Dupa fiecare partida de sex, indiferent daca imi fac sau nu un dus la un alt ,,el", simt mirosul de... sex. Stricat, cleios, un miros inconfundabil de incapacitate de a simti altceva decat un orgasm fugarit nu departe de lejerii intime incalcite si haine aruncate pe parchet. Mirosul unui sex filmat pe aceleasi casete VHS din care desi am invins ma simt umilit de mine.

PS. Nu mi-e scarba de sex, mi-e scarba de perceptia pe care o avem fata de sex. Pentru cei ce inca nu inteleg le recomand cartea Mellisa P.- ,,Jurnalul erotic al unei adolescente de 16 ani".

Vietile noastre nu sunt episoade din soap-opera-uri americane, zilele noastre nu se termina cu dezvaluiri socante, fara privitori cu orificiile buco(-anale) in extensie, lumi ce nu se sfarsesc cu un ,,To be continued".
Vietile noastre fara subtitrari, cu doua stelute si cerculetul cu 18 in dreapta jos sunt in realitate monotonii fara titluri explozive, sunt mai de graba plictisitoare monografii video la curtea regelui tarii plictiselii.
Nu ne nastem curati, lustruiti, fardati cu scrancete in Dolby-Surround, nu crestem in 2 de minute jucandu-ne cu ecuatii matematice triple, nu ne certam in panouri de film mut, nu ne indragostim cantandu-ni-se serenade la balcoane din decor, nu avem orgasme din primele 3 secunde dupa ce barbatul ne-a sarutat, nu murim spunand lucruri memorabile in pozitii de pieta iar binele nu invinge raul decat mult prea rar.
Realitatatii ii lipsesc efectele speciale...

Mi-e lene sa mai scriu, mi-e greata sa ma mai uit in jurul meu pentru a scrie despre ceva, mi-e mila de mine, mi-e lene de mine.

Undeva in Bucuresti (Posta Vitan) si prin mai multe pagini ale unor ziare cu editii de week-end au aparut mai nou, dupa pomenele bugetare ale bordurile bine-cuvantatilor asfaltului si a sfintilor marmurei albe, toaletele. Daca cineva crede ca e vorba de acele toalete albastre, amintiri ale oripilarii olfactive ce ar putea sa mute nasul si unui sconcs in calduri, se inseala amarnic.
Noile toalete sunt frumos metalizate, cu usi automatizate si mirosuri reci-metalice.Nabanuitele obiecte sunt un fel de ,,Alice in Tara Minunilor". Deschizi usa, cand o voce de sex indecis te intampina cu instuctiunile de folosire, te indreapta fericita spre hartia igienica si, cand te clatesti, ,,te mai pofteste pe la ea". Odata intrat nu stii, sa te indrepti spre usa privatului ori sa-ti faci trei cruci si-o matanie. Totul lustruit, totul mirosind a levantica si ,,cozonaci de-acasa".
Dar minunea tine nu mai mult de 15 minute. Dupa sfertul edenic usa se deschide automat, lumina se stinge si vocea, devenita subit grava te pofteste afara. Nu conteaza daca tu rasfoiai fericit vreo revista glossy, daca ti-era cald si bine, daca inca mai... aveai nevoie. Cu vesmintele in vine, trebuie sa iesi (in strada) si sa intri din nou, unde aceeasi voce pe care acum o recunosti, vocea unei prostituate care si-a pus deja cronometrul in functiune, te saluta ironic.
De asemenea, nu trebuie sa fi mancat banane, orez si Saprosan pentru ca nebunia cromata este sensibila. La orice miscare mai brutala, Cutia Pandorei si blocheaza si-ti comunica noul tau program pentru acea dupa-amiaza, intalnirea cu un echipaj al Politiei caruia vei avea de ales intre a-i spune meniul nesabuit ori a te preface in huligan. Alegerea e simpla, complicat e unde gasesti o bata care sa te sustina.

PS. Ideea nu este atat ne noua, toalete de acest tip sunt comune pe autostrazile austiriece asa ca sunt curios cat au costat aceste ,,obiecte de mobilier urban" (cum mandru le numea Adrieeean Videanu!) si cine le-a importat.

Fiecare iesire in occident dupa ce-ti petreci ,,milenii" de imbecilitate in spatiul carpato-danubiano-pontic este inca de la primii kilometri in Ungaria o calatorie spre tarile unde liniarele sunt o obligativitate.
,,Raiul" occidental este posibil doar prin inventarea acestui mic instrument de masurare, o bucata de 20-30 de cm de plastic, lemn ori metal frumos impartit in linioare si cifre.
Societatea occidentala este dependenta, bazata, orientata pe/spre liniar. Liniarul este modul prin care Europa Apuseana a inteles modernizarea. Tarile providentei gazonului tuns scurt exista exclusiv prin rezultatul a secole de educatie facuta cu liniarul, a colturilor indreptate cu liniarul, a punctelor despartite la diferente egale intre ele,, a firului de iarba taiat la acelasi nivel cu toate firele din jurul lui. Totul este drept, totul este in ordine, totul este in interiorul marcajelor liniarului.
Romania a inteles gresit modernizarea prin faptul ca nu a inteles liniarul. Romanii s-au uitat dupa '89 la aceasta plapanda inventie, au privit superior si si-au spus: ,,pot sa dau o linie dreapta si din ochi" si ce a iesit nu ne mai vine sa privim.

Toaletele. Raiul intimitatii, toaletele au ceva ori din magia zanelor de basm ori din religiile barbarilor, ceva din aerul de conspiratie a unui sex impotriva altuia, un razboi al pisuarelor impotriva tampoanelor, a oglinzilor mici si intunecate versus lumina divina a machiajului reimprospatat.
Dar razboiul dintre barbat si femeie, dintre sezut si in picioare nu porneste de pe plan de egalitate, fiecare tabara are avantajele ei: barbatii pisuare in ale caror causuri gasesti mereu sapunele minuscule cu mirosuri exotice ori alpine. Pisuarul este un fel de Muzeu National al Barbatului, zeci de organe in formele cele mai nebanuite se aliniaza cuminti tintind micuta bucata de ordorizant, la intrecere, o competitie, un tir, o corelare intre ochi si...
Dincolo de zid, domnite cu tocuri inalte hlizesc privat in cutiutele lor rectangulare dupa usi inchise usor, cu gratia balerinelor-lebede. Adevarat, si la noi gasesti cate-o trista cutiuta exilata dar din spatele usii ce cu greu se mai inchide cu scartaituri prelungi auzi sunete nebanuite, ,,Nosferatu"-uri, lupte greco-romane sau baritoni sugrumati cu orchestre de rebusuri molfaindu-si celuloza in maini convulsive.
Nimic din misterul feminin ce se deschide in miresme capsulate in mozaicuri perfect rectangulare, la noi grafitti-uri labartate, telefoane scrijelite si organe picassoniene penetrand huma spoita.
Intre cutiutele lor rad natural, tocurile cionesc regulat gresia si dupa clinchetul unei ape coborande usa se deschide usor iar duduita se indreapta eroic spre oglinda. Doua bucle rebele sunt corectate, un tusit usor ce seamana ca mugetul unei vacute de cresa suferind de apoplexie da semnalul ca toate consexualele prezente pot acum privi.
Femeia vs barbat, 1-0.

Un recent raport al Autoritatii de Urgente, mai exact al sistemului ambulatoriu din Bucuresti ne spune sec, parca intr-un pomelnic redactat frumos de o secretara 90-60-unu-unu-doi, ca le ia de la 20 de minute pana la (si) sapte ore sa ajunga la o ,,urgenta". SAPTE ORE! Nu ma intereseaza cauzele, motivele, etc. dar sapte ore mi se pare nu indecent, nesimtit de-a dreptul.
Un alt raport, al Institutului de Medicina Legala de data aceasta spune ca o masina a acestei institutii ajunge la o chemare facuta la maxim 2 ore de la apel.
Rezulta de aici ca in cele sapte ore pe care le petreci asteptand o asistenta supraponderala slinoasa a carui tanga pocneste in retina ta cand se intoarce sa-ti scoata din trusa un Algocalmin (ca tot e otravitor), mai bine o iei halunga de unul singur pana la spital ori mai bine, suni la morga: ,,Alooo, da, nu va suparati, nu ma simt bine, trimiteti-mi si mie o masina la adresa ... . Da, in doua ore e perfect. Va multumesc." Dincolo de grotescul situatiei, in Bucuresti mor cam trei mii de oameni din aceasta cauza iar Adriean Videanu viseaza pe banii nostri cheluind o treime din bugetul capitalei pe care le vom vedea puse in practica atunci cand Traian Basescu ne-o arata flota si Adrian Nastase ouale. La Pastele Cailor!

Romania este singura tara care a trecut de la barbarism la decadenta fara o civilizatie intre. (parafrazare a lui Oscar Wilde)

Geniile se nasc, nu si nasc.

Moralitarea este forma religiilor de a accepta impotenta.

Seriozitatea este forma moderna a ciumei.

Nu pot fi sincer, sinceritatea-mi este fatala. Ma sufoc inainte de a rosti adevaruri.

Ador placerile marunte pentru ca ele sunt cele care fac ca perversitatea sa para un ideal.

Vibratorul: un pas mic pentru om, un pas urias pentru femei.

Sexul este unica forma de argumentare neplictisitoare.

O saptamana istorica tocmai s-a incheiat ar putea suna titlurile unor publicatii serioase, titluri sub care, texte despre Conferintele O.S.C.E. la Bucuresti ar trebui sa dovedeasca in caractere mici si prepozitii bine nimerite occidentalismul Romaniei, iesirea acesteia din stereotipie si intelegerea egalitatii. Dar cum vorbim despre Romania nici ca ar mai trebui sa ne mire ca lucrurile au stat exact pe dos. Si iata ce-am vazut saptamana trecuta: 1. Gigi Becali, ciobanul mioarelor majoritare, heterosexualul numarul unu din tara firului de iarba numai bun de calcat de utilajele ce construiesc noi blocuri pentru latiFUNDiarul din Pipera, acest ,,summa cum imbecilismus" tine un discurs in cadrul conferintelor unde vorbeste despre acceptarea tuturor. Nu, nu l-a lovit in cap nici o piatra aruncata de ,,opozanti", el s-a comportat potrivit proverbului, ,,lupul isi schimba blana..." si se pare ca si-o schimba la secunda, mai ceva ca spectacolele de masti japoneze. 2. Dar ipocrizia apare si in monstri demni de fime horror cu ,,intezis minorilor" nu doar la zmei becalieni mioritici, presedintele tarishoarei pe care cu totii o iubim de ne vine sa emigram in Pakistan, Traian ,,Pasarica" Basescu tine acelasi discurs cu ,,toleranta, modernitate si alte baliverne", el, trubadurul cu telefoane mobile polifonice furate de la jurnalisti, aparatorul ,,gaozarilor" si a ,,tiganilor imputiti". Cum isi mai permite sa deschida gura, acest penibil absolut al politicii dambovitene (dar da, recunosc, era cel mai bun dintre penibil la data la care l-am votat), cum mai poate privi tiganii ori gaozarii care l-au votat? Simplu, nu se uita in ochii lor, prefera sa-si tina pleoapele inchise, DOARME. Am vazut pe PRO TV (un post nu contrar prea-maritului mariner) imagini cu el dormind in timpul conferintei de inaugurare. Sunt sigur ca atunci cand a inchis ochii Traian Basescu a visat frumos la o tara fara ,,Pasarici" ci doar lingai ca Traian Ungureanu, Theodor Stolojan, Emil Boc, Elena Udrea, fara ,,gaozari", ,,papionagii", o tara doar pentru el. 3. O parada la care asa cum preziceam au participat 200 de amarati al caror tupeu sinucigas merita aplauze, 600 de politisti, 17 camioane de jandarmerie si sute si sute de homofobi. Mi-am inregistrat pe computer imaginile din Piata Unirii si le derulez uimit de fiecare data intrebandu-ma cum de acest lucru a ajuns sa se intample. Uimirea se transforma in groaza si-mi dau seama (pentru a cata oara?) ca nu suntem pregatiti pentru modernitate. De 17 ani incoace noi mergem spre integrarea in Evul Mediu si se pare ca nimic nu ne mai poate opri. PS. Sambata seara uitandu-ma la stiri m-am hotarat sa plec din Romania (chiar si doar pentru cateva saptamani) asa ca maine ma duc sa-mi cumpar biletul.

Eu si blogul meu implinim un anishor. Adica doar el ca eu implinesc putin mai multi si nu chiar acum.
Un an de cand eu scriu si voi ma cititi. Multumesc. Mananc o felie te tort de ciocolata... ,,si la anu o s-o facem si mai, si mai lataaa".

Daca mai crede cineva in Romania ca Gay Fest 2007 nu va fi o escaladare a violentelor in comparatie cu parada de anul trecut inseamna ca mai ,,exista ingeri printre noi" (vorba lui Andrei Plesu). Sambata, printre razele de soare, nori razleti si conditii de precipitatii nesemnificative in timpul diminetii, va ploua cu pietre. Cine mai crede dupa ce zilnic de la politicieni pana la vecinii de bloc ne comportam ca un ospiciu national ca marsul de sambata va fi o demonstratie pasnica, o demonstratie a egalitatii in drepturi si toate liturghiile discursive ale reprezentatilor ,,Accept"? ,,Omor" promit forumistii, ,,strigari ale normalitatii" grohaiesc site-urile organizatiilor ca ,,Noua Dreapta", parade anti-parada, icoane, pietre, oua si toata artileria de-aratat iar in fata camerelor (acum doar ale CNN-ului ori EuroNews pentru ca pentru ai nostri nimic nu va mai fi nou ori indeajuns de sangeros) de filmat. Si chiar va fi ,,omor". Asta pentru ca majoritatea vrea ,,omor", aplauda ,,omorul", adolatrizeaza bruta si pumnul si nu pentru ca ,,modul de gandire nu este cel occidental", ca ,,nu suntem inca pregatiti" ci pentru ca suntem nistre animale, ca pentru noi pumnul este un drept si pentru ca suntem pur si simplu prosti. Ce fabulospirit? Sloganul Romaniei este dupa cum pe strada am prins fragmentul ,,fa-pulo-spirit". Aplauze Europa! Hai sa ne vezi ca noi ne-am vazut deja si... ne place!

Cadouri de Ziua Copilului:

1. O suzeta. (stiu cum se face, nu inteleg de ce am mai primito)
2. ,,Ciucalata''. Prietenii si libido-ul meu stiu de ce.
3. ,,Ciucalata'' 2. Cu aroma de ghimbir. Adevaratii prieteni stiu de ce.
4. Un Kama Sutra. Dar de ceeeee? Acolo sunt doar pozitii ori gandite special pentru a duce o femeie in Nirvana-ul G-ului ei si pe cat ne-am dori sau am pune alunite cu dermatograful a la Monroe, prea nimeritul punctulet nu-l putem travesti, ori sunt pozitii de care sunt capabili doar Nadia Comaneci, Gabriela Ponor si Emil Boc.
5. O felie de tort cu ,,ciucalata''. Uriii!

Intr-o discutie cu F. astazi, admirand ( a se citi ,,criticand") print-urile din ,,Sapte Seri"-ul de saptamana aceasta, intre o reclama ce ne imbia cu un barbat in testosteronii fotografiati in slipi licra si pizzerii in ale caror produse ingredientul principal este celulita (tribut filmului) ne-am dat seama ca dincolo , al diversitatii si al minoritatilor urmeaza sa inceapa. ,,Auzit-ai tu tzatza?" ,,Si dai si lupta neicuzorule ca la patruzopt" dupa o reclama a evenimentului ca anul trecut. Nada! Nu-i nimic, cautam pe internet. Pe site-urile consacrate barfei poponaresc-nationala doar un calendar ratacit cu ,,A.M.R.". Nici un program, nici o reclama, nici o chat-uiala despre care ,,fufa" poarta ce fusta la Parada. Nu ca as fi un adept al evenimentului ori un inrait fan al petrecerilor cu omlete zburatoare si wresling in statii de metrou dar nu pot sa nu admir sublima tacere a acestui Gay Fest. In cazul in care tema aleasa pentru anul acesta nu este ,,D-zeu sa le odihneasca PR-istul" nimic in afara de tarnacoape si un contract la compania ,,Lihnitul S.A." nu te poate informa. Asa ca daca vreti sa aflati ceva despre evenimente... luati cazmaua si ,,aici sunt homosexualii d-voastra". PS. Nu merg la Pride pentru ca ,,temut viata me".

A fi gay inseamna intr-o stereotipie a intelectualitatii a fi automat si tu intelectual. Aceasta credinta pleaca poate de la ideea ca indiferent daca esti homosexual ori ba, intelectualismul nu te judeca si-n pat. A fi intelectual nu este nici obligatoriu dar nici automat. Suntem ori prosti ori destepti... indiferent. Un studiu arata totusi ca populatia homosexuala este ca si medie mai ridicata in ceea ce priveste studiile superioare. Deci (si incep cu deci pentru ca stiu ca e gresit), suntem putin mai destepti? Nu neaparat, imi explic procentul mai ridicat din cauza acceptarii orientarii sexuale si nudin cauza unei predispozitii la a fi genii perverse.
Nu poti spera ca un homosexual cu o educatie minima (ori inexistenta) sa-si faca un comming-out intr-un shal de pene boa. O mare parte a homosexualilor (indiferent de tara) cu un nivel intelectual mediu, care fac parte dintr-o clasa sociala puternic stereotipala nu pot/nu vor/ nu cred in homosexualitatea lor. Si iata refularea. Atunci cand Traian Basescu vorbea la o emisiune televizata de pe postul B1TV despre 10% populatie homosexuala nu gresea. Gresea doar nescotand din aceasta cifra procentul celor care nu-si accepta homosexualitatea din motive sociale. 90% din noi nu indraznim sa spunem ca suntem gay, 90% mintim avand o familie, facand sex cu o femeie, mergand duminica la piata, imbatranind alaturi de ea care nu are nici o vina.

Nemaiavand nici chef nici inspiratie am evitat zilele acestea blog-ul si imi cer acum scuze. Parca apropiindu-ma deja de un an de cand scriu pe acest site nu doar ca imi pierd ,,inspiratia" dar nu-mi dau seama ce ar mai putea fi interesant de spus. Le-am spus deja poate pe toate, de la organele blitz-uite pe chattere pana la efeminari tastate pe mIRC (si, da, atat de anii '90), de la perversitati la momente in care a viola o banana ar fi o idee buna, de la gafaituri false la gafaituri scurte, despre tot.
Poate ca homosexualitatea (si cred ca o dovedesc chiar eu) nu este asa cum binecuvantat crede presa autohtona un subiect despre care sa scrii in fiecare zi. O sa-mi spuneti ca in ,,Time-Out" ori in vreo alta revista glossy sunt oameni a caror etate intr-ale scrisului intra deja in monopauza. Asa e, se poate scrie despre homosexulitate, se poate scrie saptamanal, despre lucruri ce tin de fenomen, de trend, de cool-ul gay-ismului dar nu si despre tine ca si gay.
Recunosc, la un moment dat, partidele nereusite de sex, glumitele ironice, auto-criticile atat personale cat si ale comunitatii se termina. Nu poti scrie zilnic, nu poti fi gay zilnic, la un moment dat ramai persoana, ajungi sa fi doar omul care scrie. Despre homosexualitate ori despre orice altceva. Scriu nu pentru a-mi refula (asa cum imi mai spun unii comentatori) deceptiile ori obsesiile ci pentru ca atunci cand imi recitam poezia cu ,,eu nu sunt gay" mi-as fi dorit macar sa citesc despre asta si pentru ca sper ca din miile de accesari pe care acest blog le are, unii oameni (indiferent daca sunt ei gay ori heterosexuali) nu sa ma inteleaga pe mine ci sa-si faca o imagine diferita de cluburile de viespi de trista amintire ,,Queens", ,,Impact" ori care mai sunt, sa citeasca in mine ca da, si asta exista dar asta nu e totul.

Sunt in doliu. A murit si ultima limita a decentei a lui Traian Basescu. Aceasta a decedat in urma talharirii post-it-ului prezidential intr-un hipermarket bucurestean de catre o tanara ,,pasarica" ce-si spune in fiecare dimineata in fata oglinzii ,,eu sunt o jurnalista profesionista".
Inteleg comentariile despre daca ,,fatuca" si-a facut sau nu treaba de jurnalist, daca era corect sau nu ce a facut dar sa nu le asimilam furtului comis de Traian Basescu. A furat. A lua un lucru ce nu-ti apartine e furt, al lua cu forta- talharie. Omul acesta a furat. Si culmea, de data asta l-am vazut cu totii.
D-zeu sa-i odihneasca recent decedata decenta. De-acum incolo, marlania va fi primire oficiala la Cotroceni.

Mai zilele trecute, fara a face parte din aceleasi cercuri de prieteni, fara ca lumile noastre sa se intalneasca in mod obisnuit am avut, as spune, norocul de a intalni un adevarat personaj pe care trebuie sa-l iubesti pentru ca este- un personaj.
Stand la o cafea, intr-un oras dintr-un colt al Romaniei pierdut pe harta, fugit parca instinctual de nebunia Referendumului-Formula Zero-5 oameni ,,Am invins!'', m-am intalnit cu el. El! Prienten cu prietenul prietenului prietenei care era cu prietenul nostru cu care eram noi mai multi prieteni acum. Nu ne cunosteam dar nu conta. Un om ,,cunoscut'' pe o terasa demna de razele unui soare mai puternic. Mai tarziu ne-a spus ca eram de incredere, aveam ,,Prada, si nu smenuri false'' (ochelarii mei erau pe masa).
Dar cine este el? Nascut intr-o alta lume parca, ,,Italianu`'', cum ii place sa i se spuna pentru ca a fugit primul peste granita dupa '89 dupa care ,,bulangii de macaronari'' l-au aruncat inapoi in Romania dupa ce furase jumatate din colectiile de lux din magazinele milaneze este acel unic om ce a reusit in viata si totusi mai este in viata.
Imbracat intr-un trenning de firma, cum de altfel este totul pe el, de la maieu pana la parfumul scump mustind oriental, scoate unul dintre cele trei telefoane ultra-plate, ultra-scumpe pe care le are, formeaza un numar si, in timp ce razuieste o cartela reincarcabila afla ce mai face ,,amicul meu pe p.zda''. I-au aprobat eliberarea conditionata? ,,Numarul de reincarcare este ... ... 550. Si cand iesi ca am o puicuta mica pentru tine.''
Viata lui este o minune. In timpul comunistilor de la el iti cumparai ,,blugii si whisky-ul, Kent-ul si steriletul'', tot ce trecea granita era o marfa: ,,de-mi trimiteau rahat si pe ala il vindeam vreunui fraier''.
Mirosind Revolutia, fuge peste granita unde este cred, primul om ce fuge de comunisti dupa ce comunistii au picat. Peste doi ani, mirosind subtil a Gucci dar mai putin subtil a catuse italienesti aterizeaza pe Otopeni. ,,Am interdictie dar concediu tot pe Riviera mi-l fac. Numai Dumnezeu si euroii din buzunarele vamesilor stiu cum''.
Acum, ,,Italianu`'' este un fel de omul-mall. In acel oras de provincie, el este cel care intre ceasca de cafea si pachetul de tigari, inca parca in ilegalitate vinde tot ceea ce poarta semnatura vreunei ,,basini occidentale''. Le are pe toate, ceasuri, telefoane, inele, coliere, stilouri aurite, lenjerii intime swarowsky. ,,Furate de la mama lor''. Toate intra in geanta neagra barbateasca de piele pe care sta decadent stantat ,,Versace'' pe care o poarta cu mandrie si parca se si potriveste trenning-ului.
Intr-o ora, ne-a vandut tuturor cate ceva. Inele, un telefon si-un portofel (mie). Desi furat, cumparat poate pe-aceiasi bani pe care i-as fi dat si intr-un magazin din galeriile vieneze, m-am simtit mai putin furat decat ar fi trebui. De la acest om am cumparat si o poveste, o ,mafie'' si o viata frumoasa. Ah, da, si un portofel.

Astazi in metrou. In stanga mea, dintre foile absurde ale lui Eugene Ionesco (m-am hotarat sa-i citesc toata opera) in stanga mea un mai tanar vlajgan cu aere heterosexual-cine-sunt-eu-pupa-me-as-bicepsu` isi tinea cucerirea cu batista-fustita din dotare pe genunchii lui. Locuri libere cat cuprinde, dar de`, cand te ,,gadileste intr-un mod placut". Discutie de cuplu: ,,El: Haideeee... (misca picioarele leganand-o) Ea: Nuuuu stiu... (rade tamp) El: Ei, hai, pasarica, fi si tu cu scaun la cap, fara prezervativ e mai misto." Pasarici, scaune, prezervative. Cine il mai vrea pe Ionesco. Aaah, la ce pagina am ramas?

Desi mi-am promis ca pe perioada campaniei pentru demiterea Presedintelui Traian Basescu imi voi auto-cenzura preferintele si implicit comentariile, un interviu in Evenimentul Zilei (iertati-ma) cu Bogdan Naumovici (imi cer din nou scuze - dupa campania cu mielul zdrobit de caldaram pentru Olimpiadele Comunicarii nu pot sa mai suport sub nici o forma persoana) ma face acum sa-mi dau si eu cu parerea. Mai exact despre campaniile celor doua tabere (desi domnul Traian Basescu se comporta ca si cum ar fi ,culmea, de cealalta parte tainadu-si in mod repetat si organizat craca de sub picioare). Imi plang de mila retinelor de cateva saptamani deoarece trebuie sa mi le violentez uitandu-ma la print-uri. Venind astazi spre casa cu metroul (singura modalitate decenta de a mai circula intr-un oras in care sistemul rutier e mai pe dos decat mine) imi intorc musculatura cervicala ca o caprioara pe geam pentru a-mi da seama la ce statie sunt. Pe langa faptul ca am nimerit pe peretele statiei si nu spre peroane, de dincolo de geam, Traian Basescu ma privea had cu mainile la gura. Atat de aproape chiar ca nu te vroiam, stiu ca vrei sa fii langa popor, dar nu pe mine. Ce am impotriva acestor afise? Pai, in ordinea numerelor de pe tricou: 1. Campania Pro Traian Basescu este o campanie facuta pe hartie igienica (vezi hartia folosita), cu o camasa din poliester usor vandabila doar la un second-hand, cu un om a carei hidosenie faciala este amplificata de amintirea unor maimute. Unde sunt mesajele inteligente, unde este ardeiul, suvita a-tot-puternica? A esuat intr-un posterior de babuin stampilat cu NU. Tricoul numarul 2: ,,S-a schimbat.. e obsedat" (PNL)- la cate poze cu Traian Basescu in asimetrismul sau existential exista in arhivele agentiilor de presa, fotografia din print-ul PNL-ist este chiar o ,,Madonna cu Pruncul". Tricoul numarul 3: PSD. Printul? Zero. Nu exista. Felicitari! Sublima campanie!(remarcati caracterul ironic va rog, nu vreau sa fiu acuzat de afinitati comuniste, pardon, pesediste) Ma astept sa primesc cat de curand un mic inscriptionat cu ,,S-a schimbat! L-am tocat noi!" Tricoul (sau mai bine zis prezervativul) numarul 4: ,,Descarca-te. Spune-i Da." Iti piere si cheful. No comment.

Sunt sclifosit, rautacios, arogant, direct, superior, ingrat, drama-queen si mai nou realizez, gentil ca un tractor printre panselute. Stiu ca sunt plin de defecte, ca nu fac nimic pentru a mi le minimiza dar speram pana de curand ca a le spune este indeajuns ca ceilalti sa se protejeze. Iata de ce acum recunosc ca am facut o greseala. Desi la mine orice discutie are imperios si cateva remarci sexuale ori poate trimiteri la nopti pasionale sub clar de aere conditionate, in mare majoritate, acestea sunt doar discurs fara finalitate. Invitatii congelate in bile de inghetata, ironii sexuale vandute en-gros in sex-shop-urile socond-hand de pe Magheru, toate sunt la mine doar o forma de a face discutie. Petrec minute, ore la telefon (nici chiar ore) ori pe messenger vorbind. Vorbind de dragul de a vorbi, cautand o teatralitate a discursului ce unora le-ar parea exclusiv rasftat iar altora o discutie reusita despre... nimic. A vorbi de dragul de a vorbi. Cred ca la urma urmei, modernitatea ne-a facut sa uitam placere unor minciuni sociale, a unor convorbiri in cuvinte elevate, in dodii multiple, in dublu-sensuri. Uitam sa vorbim din placere dar invatam cu real succes sa comunicam eficient. O pierdere pe care nu sunt dispus sa mi-o asum chiar daca mai zilele trecuta am facut (cred) pe cineva sa sufere prin incalceala mea. Imi cer scuze!

Coada. Nu sunt nici primul nici ultimul care face adoratie acestei organizari sociale in rand, a caror membri sunt dispusi sa-si petreaca minute intregi in pozitii incomode, bipede de dragul umilirii la caserie de catre o domnita ce-si lafaie sictirul si superioritatea pe o perna moale si langa un ventilator functionand. Coada este poate ultimul consulat al comunismului din noi; stam la coada la orice, abonamente, banci, ziare, medici. Desi cum vad o coada, comoditatea-mi pedestra se micsoreaza pana la avarie, ceea ce rezulta automat in evitarea capatului si in genere a intregii cozi plus injurii mintale adresate sistemului bancar mult prea complicat pentru a plati electronic o factura de curent electric, ma infiintez astazi strategic in spatele unei mai batrane expectante ce-si flutura evantaiul. Binecuvantez dexteritatea sexagenarei in ale falfaitului si-mi scot o carte cautand o pozitie cat mai comoda: ba cocostarc pe-un picior, rezemat de zid, balustrada despratitoare, ba cu picioarele departate in pozitia turnului Eifel. Piesele scurte ale lui Eugene Ionesco, sexagenara pervers-eoliana si ale mele picioare despartite intr-o pozitie demna de cauze mai sexuale. Pierdut in didascaliile absurde (si la propiu si la figurat) realizez la un moment dat ca evantaiul meu pensionar a incetat sa mai palpite si ridic ochii ca sa vad in fata mea cum rasare eterna functionara electrocutata. Ma balbai, salut respectuos, tusesc pentru a-mi drege vocea si incep sa turui adresa cand, la numarul apartamentului (dupa ce 2 minute i-am explicat virgula de la ,,ş"-ul din numele strazii pe care locuiesc) functionara ma opreste si-mi spune ca intra in pauza. Pauza. ,,Ăăă, dar doamna, scara A, apartamentul..." duduia era demult ridicata in enormitatea-i pe tocuri si in drum spre o usa tinand in mana un pachet de tigari. Apartamentul... plata? Stau cu buza umflata si repet blagoslovirile adresate sistemului bancar si gandesc unui text ,,cuminte" pentru a-i atrage functionarei atentia ca asa ceva nu se face. Peste 10 minute o alta casa se deschide... ma mut acolo dar trei batrane antrenate se pare si cu bastoane in dotare mi-o iau inainte. Petrec alte 10 minute asteptand. ,,Nu doamna, se scrie cu <<ş>>" -iar la exact o ora si 15 minute dupa ce am intrat pe usa companiei de electricitate, sarutam pamantul si chitanta facturii platite. Intre timp la primul ghiseu nici o miscare. Sunt sigur ca cei care asteptau cu mine asteapta si acum, singuri, tacuti, in imponderabilitate, in rand, la a cata coada din viata lor oare fara sa spuna nimic despre cum sunt tratati. La urma urmei, coada este o alta forma de sado-masochism mioritic. La coadă si la multi ani!

De vreo saptamana mi-am creeat o noua obsesie. Desi nu se incadreaza in standardele mele de ,,privit si fantazat cum face sex nebun cu mine pana cand lesinam ori de placere ori din cauza caniculei" caut mai nou cu privirea frumusetea si emanatia sexuala din acei efebi ai post-licealelor, campioni ai sexului mascul, vajosii Carpatilor heterosexuali. Barbati simpli. Frumosi dar nu destepti. Dezgoliti de cuvinte (taci te rog, doar taci), fara haine cu inscriptii ,,Cucci", ,,Dolce & Cabanna", ,,Cristian Dior", fara a se misca prea mult, acesti barbati cu six-pack-uri sculptate printre caramizi ori strunguri, aceste fiinte fara facultati si masterate, fara cunostinte despre dadaism ori post-modernism, fara bilete la teatre bucurestene, emana o sexualitate unica. Nu stiu (ba stiu) ce ma atrage la ei dar fantezia mea este acolo. Se amplifica la fiecare astfel de barbat intalnit pe strada. Poate doar faptul ca intelectual suntem pe alte trepte (de obicei acesta este un motiv de rusinare involuntara din partea mea), poate pentru faptul ca traim in alte lumi si avem perceptii diferite, pentru ca el asudeaza zilnic pe schele dar eu deplang lenea la sala de fitness. Poate doar imi imaginez ca as face sex cu o astfel de persoana, o imaginatie ce dezvolta o partida perfecta, dura, nepoliticoasa, necizelata, nereglementata. Muscaturi frustrate, preludii printre paie, necesitati primare si miscari butal-erotice. As spune ca fac fantazarea sexului fara intelect dar redeschid ochii si-mi dau seama ca nu merge, chit ca suna desuet, suntem in categorii diferite si, de dragul de a nu ma simti prost dupa, asa si trebuie sa ramanem. Dar pot sa continuu sa ma uit la ei si sa inchid ochii. O fantezie demna de canicula.

Discutie la telefon a doua zi dupa un date:

Eu: Si cum a fost?
Ea: Ei, cum sa fie... foarte frumos! Chiar foarte. Asta daca nu ar fi avut cu un cap mai putin decat mine?
Eu: Dar nu inaltimea conteaza...
Ea: Pe dracu, toata seara am baut din pahare mici bauturi tari ca sa uit ca se va ridica in picioare.
Eu: Si sexul?
Ea: Ca si bauturile, tare dar in cantitate mult prea mica. Oricum, cred ca a obosit tot facand drumuri de jos pana la buze.

Romania: 322 de mici si cate-o bere oligarhica. Barbat fiind... barbati cutreieram. Televizorul este cea mai eficienta modalitate de a duce un depresiv la sinucidere. Am urmarit aseara un talk-show pana mi s-a facut greata. Cred ca sunt gravid. Confesionarul este modalitatea religiilor occidentale de a practica blind-date-ul. Este imposibil sa citesti pana si o litera din Cioran fara sa nu-ti dai seama ca este mort. De fapt, Cioran s-a apucat serios de scris abia dupa ce i s-a eliberat certificatul de deces.

Turistul roman este unic, inconfundabil. Pe el il poti observa oriunde ai fi. Mergi la Piramide, il vezi- se catara pe ele; Luvru, el este acolo, saliveaza in fata unui nud; Neuschwamstein-ul este coliba din povesti (da si noi avem Pelesul nemtalailor); la Balcik isi da cu pumnu-n ,,pept" ca regina-i ,,cum o chema dom`le" a avut castel.

Eroul tetra-pack. In Bulgaria, turistul roman se comporta cum altfel decat ca la el pe maidan (ca doar nu e departe de granita) dar parca subit vrea maidanul arat. Si asa incepe pomelinicul nemultumirilor, orice romanas gaseste in statiuni cu mult mai curate si -uimitor in Balcani -amenajate zeci de lucruri sa se planga. Nu-i destul de cald, ca bulgarii stiau ca el e roman si i-au scos incalzirea din camera. Nu-i curat cand se intoarce el in camera (ca doar femeia de serviciu ii este angajata personala). Nu sunt pungile de popcorn in conformitate cu normele europene ca de parca pe el maica-sa l-ar nascut in cornete de ,,samanta" euro-reglementate. Paiul si barna sunt amandoua pentru turistul romanas in ochiul celuilalt.

Tatal. Orice roman trebuie sa arate, pe orice meleaguri ar fi el cine e sefu`, in ,,famelie", mai mare intre mistocari, tatucul tatucilor. Un tata isi cearta intr-o moldoveneasca impaiata fiul pe bulevardul de shopping din Varna: ,,La la la si bla bla bla, ca asa te-a educat ma-ta... tu-ti" -si aici urmeaza multe organe femeiesti pe care le-a frecventat pentru ca la 12 ani dupa sa aiba ce moraliza in public in fata a sute de oameni. Momentul se incheie apoteotic cu o palma. Aplauze.

Jobista. Vorbeste la telefon incontinuu. ,,Daaaaaaaaaa draga, mi-am luat o bluza, tuuuuuu! Desigur! Stii ce mega-cool e aici? Da` tu, ce proasta ai fost sa nu ti-ai luat liber. Lasa tu ca ne vedem la lucru. Te pup tu fata, tu!"

A-tot-stiutorul. ,,Si aveau de toate. Am incercat din toate, imi luam cate trei farfurii. Ca doar am platit. Dar prajiturile nu mi-au placut de la ei. A, ca vorbii de prajituri, vrei una? Le-am luat de la ei, sunt tare dulci, cu foetaje, sunt specialitati pe la ei da` le-am vazut si la greci, turci si la Milano." Si scoate o cutie de pantofi din care ofera companioanei pretioasele dulceturi balcano-italienesco-d-zeu-mai-stie-de-unde.

All inclusive-istul. Isi face sandwich-uri pentru pe drum din mancarea de la micul-dejun. Sta 2 ore cu apa pornita la dus pentru ca a platit. Aerul conditionat si televizorul functioneaza din secunda doi in care a intrat in camera pana cand preda cheia. Pacat ca all-inclusive-ul nu presupune ca-ti dau si un alt creier.

Concluzie, Bulgaria e frumoasa (pentru un litoral la Marea Neagra), pacat ca e vizitata. De romani.

Musulmanii condamna sexul homosexual pentru ca le plac la nebunie prezervativele din bumbac.

Credinta este adevarata medicina alternativa. Este buna ca anticonceptional si antidepresiv. Daca nu vrei sa ai copii, spui ca e pacat, daca-l ai spui ca trebuie sa te bucuri de el iar daca nu-l ai cu sotul tau, spui ca e un dar divin.

Prostituatele (-ii) au descoperit calea fericirii. Ele (ei) sunt singurele fiinte care apreciaza atat sexul bun cat si cel prost la adevarata lui valoare.

Romanii sunt singurul popor dispus sa unga presedinte un oier dand jos un corsar.

Ultimul om inteligent din Romania a emigrat in Afganistan.

Luminita de la capatul tunelului nu este un far.

Astazi intr-un ziar am gasit un print cu Traian ,,Suspenda-ne-ai flota, Mihaileanu, tramvaiul 41, cainii, Podul Grant" Basescu (isi mai aduce cineva aminte de scandaluri?) intr-o camasa de plastic isi tine amandoua mainile la gura. Textul intreaba daca vrem sa taca? Da. Vrem. Si nu doar tu. Toti. Ne-a ajuns. Ne-ati capiat. M-am hotarat ca in seara asta nu ma mai uit la stiri. Omorati-va intre voi, mie nu-mi mai pasa.

Daca ceva este etern in Romania atunci aceea este ceafa. Ceafa de porc pe gratar, ,,vedea-mi-as ceafa", ceafa-lata. Zoita in transpiratie rece -iti place sa stai cu aerul conditionat in tancul de masina pe care-l conduci, sa blestemi, huidui, scuipi de dincolo de geamurile tale fumurii- paroasa, bine impanata, ceafa ta este ceafa de ,,afacerist". Scuipatul tau, geniu al tranzitiei, mana ta, viteaz al furtului caciulii, organul- erou al Termopilelor impotente, picioarele -atlete ale mataniilor dumnezeilor en-gros. Dar ceafa? Ceafa! Ceafa ta este coloana vertebrala, veriticalitatea ta, ceafa groasa e singurul lucru care te-ar putea tine teapan. CEAFA. Stii, ceafa ta e si cam exhibitionista, ii place sa stea labartata in camasi furate din occident, miroase a busuioc, levantica si tamaie, tot ce-au pus alde Gucci, Dior si Old Spice in sticlutele pe care le consumi cu talentul unei camile in oaza. Tu si ceafa ta aveti istorie. Cand era micuta (saracutza!), ceafa ta se lungea gratios spre urechile securistilor, cenzuristilor. recenzistilor, ceausistilor, nomenclaturistilor. Micuta de ea, intindea fibra ca o atleta. Era batuta saracuta. Dar cum a dat de iarna calda a lui '89 a inceput sa creasca si creste, creste si creste ca un Fat-Frumos. Acum s-a facut mare. E mare, mare, mare. Mai mare ca una de porc. Se lafaie. Are si cu ce. Ea e cea mai mare dintre toate. Ceafa, cefishoara, cine-i cea mai ceafa din tara? Tu, tu, tu si numai tu. Tu! Tu Gigi, tu Adriane, tu Traiane, tu Dane, tu Dine, tu Caline, tu Ioane. Si tu, si tu, si tu.

Cum ciobanasul neaos cu mioita-i sex-machine petrece mai pe la inceputul lunii Mai facand concursuri de aruncat mici pe gratar si plantat p.e.t.-uri prin padurile carpato-danumbiano-pontice, m-am hotarat -desi momentan scrie pe mine lichea sociala fara job- sa beau si sa mananc in sanatatea muncii si in genere a tuturor ,,oropsitilor vietii" (vorba cantecului, ,,sculati voi..."). Si cum la mine orice adeziune la betia nationala are loc la extreme (Vama Veche anul trecut, cand mi-am jurat ca piciorul meu nu va mai calca niciodata pe-acolo. Am rezistat ca un erou timp de doua ore salivand in asteptarea unei comenzi la o terasa pana cand un betiv mi-a depus parca din mila dejunul pe care-l servise in poala.) am ales o noapte la Mamaia (plus deschiderea unui club ,,mega-ultra-super") si un week-end-escapada in tara castraveciorilor pervesi Bulgaria. Recunosc, fandosit, cu nasul pe sus, arogant: Vama Veche este doar o groapa de gunoi dezorganizata (unde esti tu Agathon-doamne cu proiectul tau din case din stufaris), jegoasa, fara pic de spirit, dar in care stau parcate aceleasi jeep-uri laptoase, aceleasi limuzine cu aer conditionat pe care le zaresti si-n Mamaia. Asa ca dintre doua betii, am preferato pe cea cu hotel- Mamaia. Dupa ziua petrecuta in Mamaia, cu un hotel mai mult decat decent (nou construit, fara pretentii, ieftin si uimitor dar adevarat, cu lucrari de Nemtoi in camere- in sfarsit un hotel fara tabloul cu o fotocopie ,,Carul cu boi"), un restaurant cu un meniu mai mult decat decent, poate ca pesimismul meu fata de turismul autohton s-a mai indulcit. Incet, foarte incet, prea incet, hotelurile incep sa se mai zugraveasca, plajele sa fie curatate, restaurantele sa vanda si peste din Marea Neagra. Dar astea sunt exceptiile. Si poate ca nu. Oamenii au ramas aceeasi. Nu am evoluat de la turismul de sindicat si hotelurile de cooperativa. Sunt acolo, sunt aceleasi. Sunt poate daca ai noroc doar vopsite. Trebuie sa recunoastem, nu avem un turism de lux, abia daca ne chinuim sa intretinem turismul mediocru. Chiar daca ne-am imbogatit, chiar daca ne rulam prin namolurile de la Techirghiol motoarele tunate, ,,sindicalistul" este adanc inradacinat in noi. Si nicaieri nu se vede mai bine decat in cluburile de ,,fite" de la malul marii (cat o sa mai avem mal) unde Jack-ul este o posirca expirata turnata in sictir in pahare de plastic, unde pe mesele de pal stau foi smulse din caiete dictando pe care sunt sunt scrise analfabet numele rezervarilor: Costelino, Razvan, Grasu; la stopuri ori in ambuteiaje unde mitocanii ies din masini si se tolanesc pe ele ,,ca tot sunt de la firma", rad in hohote si-si tocesc cauciucurile in fum - ,,ca tot e de la ei"; in restaurante unde tesatoarele exilate in companii de distributie de cosmetice intreaba semi-animalic ,,ce-i aia cafea vieneza".

Astazi tac. (citesc Eric-Emmanuel Schmitt - ,,Oscar si Tanti Roz")

Stau in fata computerului cu un urias meniu de la ,,magazinul cu grasime" (a.k.a. la ,,M"-ul galben luminos) si google-esc cautand ciudatenii ale lumii: 1. Cica in S.U.A. mai antreprenori de pompe funebre au dat in judecata lanturile de fast-food pe motiv ca deoarece oamenii devin tot mai grasi, profiturile groparilor se reduc din cauza cresterii cantitatii de materiale folosite (formol, vopsele, cosciuge XXL, gropi largi). Iata un motiv real pentru care sa slabesti, pentru a fi ,,fit" la inmormantarea ta. 2. In Olanda, sexul oral performat cu o prostituata se taxeaza cu un impozit de 17%. Daca sexul oral este performat pe o scena, impozitul este de doar 3% deoarece se considera ca este spectacol artistic si Olanda incurajeaza formele de arta contemporana si experimentala. Iata un motiv real pentru care George Michael ar trebui sa devina cetatean al Tarii de Jos, in sfarsit ar avea si el un rost pe o scena. 3. In Canada exista o lege prin care cetatenilor de sex masculin le este strict interzis sa faca sex cu un ren. Din acest motiv in Canada nu exista gigolo. De ce sa-ti iei un barbat si sa risti sa nu aiba o erectie cand poti sa-ti iei un animal de casa? Un ren. Legal! Spank me Rudolf, spank me!

Pe mIRC.

El: Iti place ciocolata belgiana?
Eu: Da... (salivez pavlovian la orice urmeaza dupa cuvantul ciocolata)
El: Si, o practicam si noi candva?
Eu: Cum sa o practic, vrei sa fac fondanta sau ce? (dau un ,,search" pe ,,Google" cu ,,belgian chocolate"). Iiih! Nu.

De doua ore incoace ma spal pe dinti.

Astazi in Mc'Donalts-ul din Piata Romana (si da, am mancat de-acolo, o sa ma fac cat o bovina asexuata) doi barbati stateau la masa tinandu-se de mana. In jurul lor, un rand de mese era liber iar oamenii priveau infricosati dintre cutiile lor cu sandwich-uri reincalzite si pahare de racoritoare rasuflate. Cei doi ii ignorau pe privitorii de ocazie, zambeau si-si vorbeau. Vorbind o limba straina pe care nu am identificato, oamenii dadeau o lectie de libertate noua, tuturor celor care-i priveam pe furis. Nu spun felicitari lor ci rusine noua ca nu intelegem ca asa cum cu totii avem dreptul de a cumpara mancare proasta, lafel de bine putem tine mana oricui vrem.

Zilele acestea, politicienii nostri se arata pe ecranul plasmei mele mai ceva ca orgasmele unei nimfomane. Mii de camasi ravasite in fuga dintre partide, lupte crancene pentru ciolanul care pare sa stea mereu in gurile acelorasi maidanezi. De la un capat la altul, politicul autohton este acelasi, martiri razganditi (Traian Basescu dand inapoi de la promisiunea de a-si da demisia), Ioane D`Arc calarind oi electorale (Gigi Becali dand interviu la France Press International in care povesteste cum Dumnezeu i-a spus sa devina presedinte al Romaniei), bunicute uitate in borcanele de formol ale comunismului ori inviati ai democratiei care au luptat impotriva comunismului cu... chilotii (modelul Calin Popescu Tariceanu).
Ei si ce daca. Gata cu teoria frumoasa, cu onirica democratie, ce logica revolutiei care ar fi trebuit sa schimbe regimul comunist cu o disidenta puternica, demna moral, nu sa-l travesteasca in aberatii electorale.
Congo, pazea ca venim! Sau vi-ii trimitem? Ce-o sa fie?.

Asa am inteles noi democratia. Adevaratul test al modernitatii si maturitatii noastre politice trebuie ascultat din gurile ce striga prin piete, citita pe panouri improvizate:

,,Basescu nu ceda, Romania e a ta.'' - mitingul din Bucuresti, sau ,,statul sunt eu''?
,,Tariceanu si ai lui sa se duca dracului.'' - vizita de la Brasov.
,,Moarte tradatorilor.'' - Bucuresti.
,,Hotii'' - in toata Romania de 17 ani incoace.
,,Salveaza-ne!'' - mitingul din Piata Universitatii.
,,Basescu libertatea ne-o aduce!'' - un panotaj in Piata Universitatii.
,,Dumnezeu sa-i ierte.'' - Traian Basescu vorbind despre Parlamentul Romaniei. Noul Iisus al politichiei romanesti.

Suntem unici. Traim in lumea dictaturii bunui plac si a adoratiei incompetentului, a adulatiei penibilului sau in campania electorala a asfaltului fierbinte. Cum scriu, ma uit la imagini din Piata Universitatii unde Traian Basescu se plimba prin intersectie ca si cum s-ar fi plimbat sutand meta-democratic in orice misca in flancul ,,sa traiti''-ului.
Uitati-va la el, ca un cersetor care spala geamurile cu zoaie verzui, Traian Basescu ne opreste viata noastra trista pentru ca el vrea. Duceti-va maine, haideti maine la ora 12.00 sa ne plimbam prin Piata Univesitatii. Daca Traian Basescu poate, haideti si noi. Sa mergem sa urlam ca homofobia nu este buna, sa tipam dintre crucile revolutionare ca vrem si noi o cruce, vrem sa spunem ca prostia a murit, prostia care ne loveste pe noi cu pumnii, ne bate, ne scuipa. Credeti ca politistul care ar dirija circulatia ar mai opri masinile ca noi sa saltam zglobiu printre miile de sustinatori ai liberatii, ai egalitatii?
Asta este democratia si nu cheremul unui presedinte ce nu a inteles ca pentru a trai intr-o societate trebuie sa se inteleaga macar cu partenerii electorali. Este ca si cum noi ne-am huidui prietenii care ne accepta homosexualitatea. Traian Basescu face sebuku pe asfaltul pe care el l-a asfaltat in fiecare an al mandatului (vezi contractele preferentiale de asfaltare a bulevardelor bucurestene date cocosilor si chelnerilor din Razoare) iar noi toti stam in masini, ne dam coate sa trecem pe trotoarul din fata TNB-ului, privim televizoarele si uitam regulile democratiei.

Ma suna astazi o prietena... Ea: Ai vazut Cotidianul de astazi? Spune acolo ca un studiu arata ca peste jumatate din romani va urasc si cred ca homosexulitatea ar trebui interzisa prin lege. Nu-i asa ca-i groaznic? Eu: Nu ma mira. Imi pare bine chiar. Daca o jumatate din Romania ma uraste, inseamna ca cealalta jumatate ma iubeste. In toate pozitiile, la toate orele. ...si radem amandoi.