Prima amintire pe care o am este, nedefinita ca timp, intr-o zi al carei anotimp nu mi-l aduc aminte mana mamei care imi cumpara o mica masina rosie din libraria de vis-a-vis de blocul in care locuiam in acea perioada, o hidosenie cenusie al carui apartament de la ultimul etaj revela o terasa hausmanniana, o ,,gradina ascunsa" in tonajul cimentat, un apartament din care si acum rememorez robinetele lipsite de presiune ce plangeau decesul din viitorul apropiat al comunismului. Eram atat de fericit de bucatica de plastic prost turnat ce arata ca una din acele vehicule fara aerodinamica ce necesitau acrobatii ale imaginatiei pentru a ti le explica incat pot revedea in orice secunda fiecare muchie, inflexiune a culorilor, porii vopselei ori farurile strambe. Nimic dinainte nu a contat inainte, nimic dupa, doar acel obiect al adoratiei prescolare.
Am iesit mirosind clorul manjit pe podeaua mozaicata in bucati nedefinite de marmura, ne-am infiintat pe trotuar, am evitat unul din acele cadavre ruginite scartaind pe placi mortuare, hidoasele tramvaie ale Bucurestiului ce si acum ma inspaimanta, am trecut strada si ne-am adapostit de larma unui oras al carui singur sunet real este urletul in culoarul claustrofob.
Atingeam acel punct rosu ranit in colturi de patru rotite negricioase cu pasiunea demna erotismului, miscam incet in aer masina accelerand pe pasarele invizibile in timp ce liftul frana si declicul usii ii anunta sosirea.
Undeva intre etajul 4 si 5, admirandu-mi bijuteria nou dobandita, toracele de tinichea al masinii s-a dezlipit si rotitele impreuna cu un mic motoras format dintr-un arc in tensiune s-au prabusit pe podeaua de lemn a ascensorului.
Am ajuns la etajul 8 plangand in hohote, asteptand cu bucatile de fier decedate o inviere . Ma uitam fix in pumnul ce priveghea jucaria. Nimic nu s-a miscat. Invierea a intarziat la infinit iar masinii i-au luat locul mantuitori LEGO, puzzle-uri ori jocuri de carti.

5 comentarii

1. Pinocchi0 on 15 septembrie, 2007 17:13

   Markus, stii "Pestisorul de tabla" al lui Cartarescu?

    
2. Anonim on 15 septembrie, 2007 19:13

   A vrut si mama ta cumva sa iti dea un suflu mai... masculin. Si n-a mers ;(

    
3. Markus on 16 septembrie, 2007 13:52

   ! pinocchiO - nu, nu stiu ,,Pestisorul de tabla" desi am citit destul de mult Cartarescu la viata mea, de ce? e tot despre vreo jucarie?

    
4. Pinocchi0 on 16 septembrie, 2007 22:32

   "Pestisorul de tabla" este, dupa parerea mea, unul din poemele lui (de amor) cele mai tragice. Jucaria era un acvariu cu trei pesti de tabla, din care unul se pierduse... si ghici unde se regaseste? *smile*
   
   Daca imi trimiti un mail, ca sa am adresa ta, iti trimit si eu "Pestisorul", cred ca il mai am pe undeva. Asa, in public, nu se poate ;-) Ah da, si va trebui sa imi promiti ca nu vei cadea in depresie citindu-l! Re-;-)

    
5. Markus on 17 septembrie, 2007 16:16

   !pinocchiO - adresa mea de e-mail e pusa in partea stanga a blogului in bara de meniu dar o pot repeta: markus_blogspot@yahoo.com