sep
11
Romantismul, asa rahitic cum il mai putem intalni intr-o contemporaneitate ce identifica pana si orgasmul ca un profit, intr-o lume a carei unica dorinta este aceea de a nu avea nici o dorinta, mai poate fi gasit doar in laturile ,,moraliei", in antiteza cuvantului insusi. Ultimul loc unde mai poti regasi romantismul este intr-un dark-room plin de trupuri fetide ce se imperecheaza fara pic de respect pentru estetica excitanta ori pentru sufletul acestui ,,om modern" masinal infasurat in sexualitatea sa. Nu exista un loc mai bun in care sa cauti adevarata tandrete, unde sa astepti iubirea ori sa adolatrizezi monogamia decat in cutiile sufocante ale unor cluburi obscure in care totul miroase a secretie seminala , unde luminile orbesc in erectia nevazutului, unde restauratia personala este o penetrare in necunoscut.Dark-room-ul nu este locul unde zeci de diformitati isi ridica perversul la rangul de religie ci singurul loc unde mai reusim sa ne iubim pe noi, sa iubim propia persoana. Romantismul este o forma de narcisism.Acesta este modul imaginat al partidei perfecte, acel vis frumos pe care reusim in realitate sa-l traim doar in opus -cosmarul. Romantismul frizeaza atat perfectul cat si hidosul dar nu se incadreaza niciodata doar intre cele doua opozitii. Romanticul intelege dark-room-ul cu afinitatea propiei imaginatii ce duce la capat perversitatea imposibilului oniric.Nu totul este posibil desigur intr-un dark-room dar ceea ce ramane dupa aceasta afundare in hidos este amintirea tuturor posibilitatilor. Dincolo de mirosul de sex inabusit in dusuri arzande ramane ultima forma a sentimentelor de care suntem capabili. Iubirea pentru noi prin intermediul trupurilor ,,adversare".
Si acum incepe: OK. Trebuie sa descriu blog-ul. Vreau prin acest blog pacea lumii… ups, stati, asta e din alt film. Sa incercam inca o data: Acest blog este gay (da, ati citit bine). Este un loc in care va voi povesti toate picanteriile vietii mele si nu numai(de la barfe -geniale sau mediocre, pana la crime… financiar-literare -la ce va gandeati). Si-am incalecat pe-o sa (de la 30$ bucata la orice Sex Shop de pe Magheru), si v-am ,,oralizat” blogu` asa:
© Copyright Cronicile unui gay. All rights reserved.
Designed by FTL Wordpress Themes | Bloggerized by FalconHive.com
brought to you by Smashing Magazine | Bloggerica
Cu mai multi ani in urma, in acele 'wild, wild times', m-am lasat in voia placerilor voyeuriste si am coborit in subsolurile intunecoase ale celebrei saune denumita (cit de ironic!) 'Stejarul german'. Din diverse motive, mi-a placut sa ma plimb pe linga separeuri si sa trag cu urechea. Constatarea surprinzatoare (dincolo de vocea care povestea partenerului anonim intr-o germana transilvana, dupa consumarea actului in cauza, ca vine din Romania) a fost ca, dezbracati de haine si civilizatie, oamenii ramin totusi oameni. Imi este aproape imposibil sa explic in citeva cuvinte ce anume mi-a dat aceasta senzatie, si probabil ca trairea a fost atit de subiectiva incit ar fi total neconvingatoare. Dar am avut-o, si asta e important.
Alta data, am avut un blind date (platonic!) cu un tip care a tinut neaparat sa ma duca in 'Stud', o discoteca gay amenajata ca mina de carbuni. Din motive lesne de inteles, atmosfera nu mi s-a parut din cale afara de incitanta. - Ce imi place cel mai tare la discoteca asta, mi-a spus, este ca are un dark room. - Ach da? am spus cu sincera naivitate. Si ce se face acolo? - Nu stii? Hai sa-ti arat. Si m-a dus la intrarea acelei grote, in care am marsaluit triumfal. - Ce-i aici, am spus in gura mare, nu vad nimic, aprinde lumina! Se pare ca nu am fost chiar atit de convingator incit puritatea mea feciorelnica sa inunde in lumina electrica stabilimentul subteran, dar puterea mea de convingere a ajuns totusi ca sa induca replica "Bine-bine, hai sa bem o bere." Am renuntat sa-i mai spun ca data viitoare vin cu lanterna la mine.