mai
16
| Sunt sclifosit, rautacios, arogant, direct, superior, ingrat, drama-queen si mai nou realizez, gentil ca un tractor printre panselute. Stiu ca sunt plin de defecte, ca nu fac nimic pentru a mi le minimiza dar speram pana de curand ca a le spune este indeajuns ca ceilalti sa se protejeze. Iata de ce acum recunosc ca am facut o greseala. Desi la mine orice discutie are imperios si cateva remarci sexuale ori poate trimiteri la nopti pasionale sub clar de aere conditionate, in mare majoritate, acestea sunt doar discurs fara finalitate. Invitatii congelate in bile de inghetata, ironii sexuale vandute en-gros in sex-shop-urile socond-hand de pe Magheru, toate sunt la mine doar o forma de a face discutie. Petrec minute, ore la telefon (nici chiar ore) ori pe messenger vorbind. Vorbind de dragul de a vorbi, cautand o teatralitate a discursului ce unora le-ar parea exclusiv rasftat iar altora o discutie reusita despre... nimic. A vorbi de dragul de a vorbi. Cred ca la urma urmei, modernitatea ne-a facut sa uitam placere unor minciuni sociale, a unor convorbiri in cuvinte elevate, in dodii multiple, in dublu-sensuri. Uitam sa vorbim din placere dar invatam cu real succes sa comunicam eficient. O pierdere pe care nu sunt dispus sa mi-o asum chiar daca mai zilele trecuta am facut (cred) pe cineva sa sufere prin incalceala mea. Imi cer scuze! |
Daca ala accepta genul asta de scuze, este un mare fraier! Enumeri o gramada de defecte, asteptand sa fii contrazis. -Lasa scumpule, ca nu esti chiar asa de rau!
Inchei cu o replica din filmele moldovenilor (de peste Prut): nu te nelinisti, totul are sa fie bine!
Oare?!