mai
14
| Coada. Nu sunt nici primul nici ultimul care face adoratie acestei organizari sociale in rand, a caror membri sunt dispusi sa-si petreaca minute intregi in pozitii incomode, bipede de dragul umilirii la caserie de catre o domnita ce-si lafaie sictirul si superioritatea pe o perna moale si langa un ventilator functionand. Coada este poate ultimul consulat al comunismului din noi; stam la coada la orice, abonamente, banci, ziare, medici. Desi cum vad o coada, comoditatea-mi pedestra se micsoreaza pana la avarie, ceea ce rezulta automat in evitarea capatului si in genere a intregii cozi plus injurii mintale adresate sistemului bancar mult prea complicat pentru a plati electronic o factura de curent electric, ma infiintez astazi strategic in spatele unei mai batrane expectante ce-si flutura evantaiul. Binecuvantez dexteritatea sexagenarei in ale falfaitului si-mi scot o carte cautand o pozitie cat mai comoda: ba cocostarc pe-un picior, rezemat de zid, balustrada despratitoare, ba cu picioarele departate in pozitia turnului Eifel. Piesele scurte ale lui Eugene Ionesco, sexagenara pervers-eoliana si ale mele picioare despartite intr-o pozitie demna de cauze mai sexuale. Pierdut in didascaliile absurde (si la propiu si la figurat) realizez la un moment dat ca evantaiul meu pensionar a incetat sa mai palpite si ridic ochii ca sa vad in fata mea cum rasare eterna functionara electrocutata. Ma balbai, salut respectuos, tusesc pentru a-mi drege vocea si incep sa turui adresa cand, la numarul apartamentului (dupa ce 2 minute i-am explicat virgula de la ,,ş"-ul din numele strazii pe care locuiesc) functionara ma opreste si-mi spune ca intra in pauza. Pauza. ,,Ăăă, dar doamna, scara A, apartamentul..." duduia era demult ridicata in enormitatea-i pe tocuri si in drum spre o usa tinand in mana un pachet de tigari. Apartamentul... plata? Stau cu buza umflata si repet blagoslovirile adresate sistemului bancar si gandesc unui text ,,cuminte" pentru a-i atrage functionarei atentia ca asa ceva nu se face. Peste 10 minute o alta casa se deschide... ma mut acolo dar trei batrane antrenate se pare si cu bastoane in dotare mi-o iau inainte. Petrec alte 10 minute asteptand. ,,Nu doamna, se scrie cu <<ş>>" -iar la exact o ora si 15 minute dupa ce am intrat pe usa companiei de electricitate, sarutam pamantul si chitanta facturii platite. Intre timp la primul ghiseu nici o miscare. Sunt sigur ca cei care asteptau cu mine asteapta si acum, singuri, tacuti, in imponderabilitate, in rand, la a cata coada din viata lor oare fara sa spuna nimic despre cum sunt tratati. La urma urmei, coada este o alta forma de sado-masochism mioritic. La coadă si la multi ani! |
pitar mos? :)
nope. :D
Tu nu esti prea tanar sa fi stat la coada inainte de '89?
Sa vezi ce cozi erau alea!!!
Intr-adevar,amintirile cozilor sunt unele din primele amintiri pe care le am dar sa-mi dai ca si explicatie a nesimtirii crase si a unei birocratii inadmisibile in sistemul privat cozile din perioada comunista nu mi se pare ce-l mai bun exemplu. Vorbim de doua lucruri total diferite.
Scoate castile din urechi, lasa cartea pe noptiera si casca ochii! La coada vei afla, ca doamna cu evantaiul, a cantat la opera, iar functionara tabacica, "prasheste" pe 500 de RON. Daca nu-ti plac povestile cu iz de lavanda, naftalina, sau ceapa prajita, incearca "direct debit".
Nu stiu exact ce varsta ai, dar te plangi ca o baba.
Spre deosebire de tine, insa, o baba are o experienta de viata care-i permite sa faca critica sociala. Cel putin ea are o oarecare credibilitate...