| Am devenit alergic la turle. Cum vad o biserica ma fac verde la fata, imi indop i-Pod-ul in timpane si ma rog ca subit sa intru in orbire transcedentala. De ce? Raman din ce in ce mai des uimit nu de ipocrizia acestor fani ai colacului, acestor atleti ai mataniilor ci mai de graba de uratenia bisericilor si multimii lor. Sunt urate. Si galagioase. Si sunt PESTE TOT. Duminica dimineata, cand somnul tv-insomniacului este mai lin, atunci cand traiesti cu sentimentul ancestral ca vecinul de la 6 nu-ti mai da o gaura cu bormasina in cap, m-am trezit in Apocalipsa. Bang! Fac ochisorii mici: ,,Mi s-a parut." Bang. Ochisori putin mai maricei: ,,E un clopot la mine in pat? Nu, am tampit eu." Inchid o pleoapa si... Bang, bang, bang, bang, aleeeeeeeeeeluia. Am sarit ca trasnit din pat. Parca tocmai m-as fi trezit pe turla mitropoliei. Nu stiam ce sa-mi mai acopar, urechile, goliciunea, din nou urechile. Revenit la sentimente mai imbracate, ies pe geam sa vad de unde vine tarasenia. Ma uit in stanga, biserica de la coltul strazii era arhiplina, se dadeau sigur iertari de pacate en-gros si paine impartasite cu termen de valabilitate expirat. ALELUIA. Ma uit in dreapta, la capatul celalalt al strazii mele, printre batrane in excitatie fariseica zaresc (prea aproape) o alta biserica. Asta cum de a mai aparut aici? Ma uit mai bine, o uratenie cumplita din caramida pe turla careia sta putin inclinata o cruce din fier forjat (deja) ruginit. Ma uit mai atent spre tabla pe care scrie contractorul si mi se taie picioarele: ,,Prin bine-cuvantata donatie a lui George Becali". As, vai, mi-e rau, ,,doftoriile, sarurile tzatzo". Mai e si a lui Becali. Asa am ajuns eu, patul si linistea mea duminicala sa fim campul de lupta decibelica intre doua biserici, una mai dotata in statia de amplificare ca alta. Mai rau e ca am observat, noua biserica transmite ,,comunitatii" (nu gay, doar comunitatii) liturghia pana-ntre perne prin difuzoare demne de muzici mai decadente acompaniate de obicei de cate-un stroboscop. Carevasazica ce lafait dimineata cu prietenul, ce sex matinal, de acum incolo duminica dimineata o sa fac rugaciuni: ,,Da Domne noua pana curent cea de pe urma. Amin." |
Cronicile unui Gay
About
-
Citeste si vei afla tot ce vrei sa stii despre mine mai putin adevarul.
Blogroll
Search
De ce trag clopotele, Markus
*lucrurile cu care sunt in dezacord fata de tine
1. bisericile nu sunt urate.(B.O.R da),dar minoritarilor gay cred ca le-ar placea mai mult un alt club/bar gay..sau daca nu, macar un Mc Donalds
2.inteleg nevoia unora(nu neaparat preacucernicia babelor care nu au ce manca dimineata si merg (pe scaun) cu RATB)de a merge duminica sa se reculeaga spiritual dupa o saptamana de stress si pacate. Si personal, aceasta nevoie mi se pare mai importanta decat nevoia de "analizare" matinala a altora
Accept bucuros frumusetea bisericilor catolice in schimbul bisericilor ortodoxe autohtone, accept frumusetea celor din grecia, de oriunde altundeva numai biserici in rulote, in garsoniere, biserici care nu respecta nici elementare reguli de arhitectura nu. Romanii construiesc mai nou biserici cu aceeasi tragere de suflet cu care construiau la inceputul anilor 90 chioscuri. Urate, oribile, dar sa fie, avem nevoie. Mie unul mi-ar conveni sa ma rog intr-o biserica FRUMOASA.
PS. Clopotele bisericilor mele bat de instalatia audio dolby-suround.
pute de la o mila distantza kitsch'ul becalian... inesteticul pseudo-citadin arhi-plin cu asa- zishii "orasheni", o adunatura de oieri nespalatzi shi nemancatzi care se calca in picioare pt o frantura de paine aruncata pe jos
rushine! rushine lor! ...
urasc fariseii
Imi place blogul tau desi nu sunt de acord cu modul cum ii privesti pe bisexuali...dar in rest merge. Citind cele scrise de tine si altii, imi dau seama de imensul progres facut in lume prin intermediul internetului: e greu de imaginat pentru generatia tanara ce cumplit era sa fi fost considerat homosexual nu cu foarte multi ani in urma! De exemplu bataia de joc pe care eu a trebuit sa o sufar la varsta voastra, cand in imprejurari in care voi aproape ca sunteti lasati in pace (spun "aproape") cei din generatia mea erau scuipati, batuti, santajati si toata frumusetea idealurilor noastre era cufundata in rahat...Am trecut de toate acestea cu greu si cel mai important lucru pe care il pot spune acum este faptul ca in ciuda suferintelor fizice si psihice, cea ma grea pedeapsa venea din interior: neacceptarea conditiei nostre. Au trecut 17 ani de cand sunt in California si tot nu am uitat prin ce umilinte am trecut... As vrea sa va doresc sa progresati cat mai mult posibil pe calea libertatii interioare si sa luptati! Partea proasta este ca unii ca mine care au dorit din toata inima sa contribuie la informarea corecta si la ridicarea stimei de sine pentru orice homosexual tanar, sunt nevoiti de multe ori sa tina distanta fatza de voi...si mai ales fatza de cei care au neaparata nevoie de educatie corecta...
Am observat ca nimanui in Romania nu i-a pasat de bietii aurolaci, care sunt acum - multi dintre ei - (cei care mai traiesc) in stare semi-animalica. Si pe cand traiam in tara trebuia sa ma feresc sa nu par ca ajut pe cineva tanar, ca sa nu se "interpreteze".
Altfel riscam totul!
Imi place blogul tau desi nu sunt de acord cu modul cum ii privesti pe bisexuali...dar in rest merge. Citind cele scrise de tine si altii, imi dau seama de imensul progres facut in lume prin intermediul internetului: e greu de imaginat pentru generatia tanara ce cumplit era sa fi fost considerat homosexual nu cu foarte multi ani in urma! De exemplu bataia de joc pe care eu a trebuit sa o sufar la varsta voastra, cand in imprejurari in care voi aproape ca sunteti lasati in pace (spun "aproape") cei din generatia mea erau scuipati, batuti, santajati si toata frumusetea idealurilor noastre era cufundata in rahat...Am trecut de toate acestea cu greu si cel mai important lucru pe care il pot spune acum este faptul ca in ciuda suferintelor fizice si psihice, cea ma grea pedeapsa venea din interior: neacceptarea conditiei nostre. Au trecut 17 ani de cand sunt in California si tot nu am uitat prin ce umilinte am trecut... As vrea sa va doresc sa progresati cat mai mult posibil pe calea libertatii interioare si sa luptati! Partea proasta este ca unii ca mine care au dorit din toata inima sa contribuie la informarea corecta si la ridicarea stimei de sine pentru orice homosexual tanar, sunt nevoiti de multe ori sa tina distanta fatza de voi...si mai ales fatza de cei care au neaparata nevoie de educatie corecta...
Am observat ca nimanui in Romania nu i-a pasat de bietii aurolaci, care sunt acum - multi dintre ei - (cei care mai traiesc) in stare semi-animalica. Si pe cand traiam in tara trebuia sa ma feresc sa nu par ca ajut pe cineva tanar, ca sa nu se "interpreteze".
Altfel riscam totul!
Stii ce mi se pare cu adevarat urat la biserica ortodoxa? ( ma refer la instituie, nu la religie sau la arhitectura) Faptul ca nu organizeaza aproape niciodata actiuni de binefacere si ca toti banii adunati cu sarg de la enoriasi intra in constructii de noi biserici, care intr-adevar s-au inmultit ca ciupecile dupa ploaie. Am inteles ca e o practica generata de absolventii de teologie care prefera sa construiasca inca o biserica in oras, decat sa isi preia parohiile de la sate.Urat!