| Valentine`s day. Am iesit aseara cu bf-ul meu in oras. Un digestiv acolo, o bere dincolo si un film. Exceptand faptul ca toate restaurantele din Bucuresti aratau ca nunti colective urmate de swinging mediocru in dormitoare umplute cu lumanari si betigase importate fraudulos, ca pe strada toata lumea se tinea de maini, ca in baruri vedeai doar cupluri face-to-face uitandu-se cu ochi umezi unul la altul, seara a fost chiar frumoasa. Iata-ne si pe noi, aceleasi restaurante, aceleasi lumanari (fara betigase pentru ca sunt alergic la ele), aceleasi baruri aceiasi ochi. Si cum o minune nu tine mai mult decat un preludiu, intorcandu-ne spre casa, realitatea ne-a lovit in fata. Coborand prin pasajul universitatii pe langa cafeneaua dinspre TNB, pe geamuri statea un grup ce tineri. Imbracaminte stridenta, comportament lasciv, miscari exagerat efeminate. Amutim amandoi. Cand ajungem in dreptul lor, unul dintre ei se ridica se arunca in fata, se uita drept in ochii mei si spune: ,,Ce-as suge o pula, cata pofta am de o pula acum". De fiecare data cand mi se intampla asta, indiferent daca sunt prostituati sau prostituate ma cuprinde un sentiment de mila combinat cu rusine. Mi-e mila, stiu ca nu ar trebui, dar mi-e mila pentru ca sunt constient de viata lor. Violuri, batai, droguri, moarte (un studiu al Asociatiei pentru protectia prostituatilor spune ca 80% dintre rent-boy-ii est-europeani sunt macar o data violati, peste 70% dintre ei au folosit sau folosesc droguri iar speranta de viata este de doar 38 de ani). Urmeaza rusinea; imi este rusine ca eu am avut alte sanse, ca eu am crescut intr-o alta familie care mi-a oferit o educatie impecabila, ca societatea mi-a dat mie toate sansele sa reusesc, ca am prieteni, ca ies in oras cu ei in lounge-uri, ca am urmat o gradinita privata (nu in Romania), ca am fost la cel mai bun liceu din oras, ca am facut cursuri de pregatire care costa cat castiga ei intr-o luna, ca eu nu fac ce fac ei pentru a-mi castiga banii. Mi-e rusine ca ei nu au avut posibilitatile mele. Este adevarat, este si o chestiune de alegere, ca ar putea sa faca altceva, ca poate ar putea sa aiba o viata aproape normala, dar oare li s-a aratat ce este o viata normala? Stiu? Inteleg? Sunt sigur ca multi dintre ei cred ca e bine acolo, cred ca intr-o zi un client strain ii va lua de aici, ii va duce in Germania, Spania sau Anglia, cred intr-un Fat-Frumos ce nu va veni niciodata. Tot drumul pana acasa nu am scos nici un cuvant. In pat, amandoi ne-am prefacut ca acel moment nici nu a existat si ne-am continuat seara... |
Cronicile unui Gay
About
-
Citeste si vei afla tot ce vrei sa stii despre mine mai putin adevarul.
Blogroll
Search
Trist, dar adevarat, ca de altfel, cam tot ce scrii tu pe aici.
Nu tot ce inseamna viata gay este trist, din fericire.
Ce bine, daca totul ar fi trist, probabil am fi "sad" nu "gay" si apoi ar fi existat mari confuzii gen "oh, u're sad, i knew it!" "no no, not sad as in sad, just upset"...see we're funny :)
Ma intreb cat de "impecabila" a fost educatia pe care ti-au dat-o parintii...dar ma gandesc ca nu ai devenit ceea ce isi doreau ei. Nu stiu ce parinti isi doresc un fiu gay. Si nici nu stiu cat de mult te mai poti gandi tu, un "copil rasfatat" la restul lumii care nu o duce asa bine ca tine...sau ceea ce scrii tu in posturi nu e ceea ce simti, e ceea ce crezi ca i-ar impresiona pe cei care te citesc? asta ma pune mult pe ganduri...dar sunt sigur ca o mare parte din ceea ce am citit nu e adevarata.
Este de dreptul fiecaruia sa creada ce vrea. Totusi, educatia nu are legatura cu orientarea sexuala, nu am fost un copil rasfatat si nu poti sa nu ai acelasi sentiment cand te intalnesti cu aceste persoane. Doar daca nu esti client. Intrebarea mea este, daca eu am o prezumtiva mila, tu, o ai? Si daca esti heterosexual intrebarea este si mai interesanta. Raspunde-ti sincer tie.
Comentariul meu nu s-a vrut a fi peiorativ, draga Robert. Cat despre anonumus: ma dezamagesti pe "comment" ce trece, ca sa zic asa. Afirmai intr-unul ca nu esti homofob. Banuiesc ca nu ai depasit, inca, faza negarii.
I am Dave, cauta romanul Alye Parusa, sau ceva de genul se citeste, se traduce Panzele Purpurii, ideea Fat Frumosului care se crede imposibil de a se realiza, o regasesti si acolo.... am uitat autorul cartii, e f usoara de inteles, am studiat romanul in clasa a 8-a in Ru. O sa iti placa (sper)!.... e un roman rusesc
Imi recomanzi un roman care se studiaza in clasa a 8 undeva prin indepartata Rusie? Cred ca nu mai are rost sa-mi exprim si repulsia fata de scriitorii rusi.
Ok, problema exista, dar ce-i de facut?