Toleranta pare in prima instanta opusa moralei. Aceasta confuzie poate fi facuta prin logica imoralitatii (mostenite din religie) a obiectului tolerat. A tolera ceva este imoral prin natura imoala a toleratului dar ,,a nu-ti placea nu inseamna a dezaproba." (Peter Nicholson). Acceptarea nu inseamna impartasire imediata ci doar impartasirea acelorasi acceptari ca fenomenul.
Dar ce se intampla in cazul in care moralitatea toleratului este discutabila? Poate fi un lucru tolerat moral atunci cand toleratul este imoral?
Nu, pentru a eticheta ca fiind morala tolerarea unui fenomen, lucru, etc, acesta trebuie sa fie moral sau acceptat ca fiind moral de catre tolerant, intre cele doua existand o relatie de interdependenta.
Weale afirma indirect in argumentarea moralitatii tolerarii necesitatea evaluarii anumitor fenomene din punct de vedere moral (,,subiectul nu este trivial"). Ceva ce a fost pentru sute de ani imoral poate fi moral in prezent prin acceptarea acestuia si prin intelegerea fenomenului). Desi multi filosofi neaga posibilitatea de adaptare a eticii, practica ne arata ca multe subiecte considerate imorale pot fi regandite in modernitate.
Toleranta inseamna ,,tendinta de a admite modalitati de a gandi , de a rationa si sentimente diferite de ale noastre. In particular, toleranta ii lasa fiecaruia libertatea de a practica religia. ... Azi, problema fundamentala un mai este aceea a tolerantei religioase, ci aceea a tolerantei politice ... Pe plan politic, toleranta se opune recursului la violenta si delictelor politice. Ceea ce se poate numi filosofia tolerantei recunoaste principiul egalitatii intre toti oamenii (fara deosebire de rasa, religie, nationalitate, etc.); obiectivul sau este sa substituie raporturilor de forta relatiile de dialog, iar maxima sa este aceea a intelegerii punctului de vedere al celuilalt. Toleranta implica deci bunavointa sau generozitatea <
In acest caz rezulta ca moralitatea ar trebui eliminata din ideea de corectitudine politica, fiind inlocuita cu dreptul universal al fiecaruia de a fi el, dreptul la libertate. Marea disputa in ceea ce priveste homosexualitatea se naste tocmai din prost intelesul drept la libertate. Nu este de libertatea noastra sa comentam optiunile sexuale ale altei persoane doar din ratiuni morale deoarece ii incalcam dreptul la libertate. Libertatea, vazuta ca si optiune sexuala nu incalca libertatea altor persoane decat in masura in care cel dintai atenteaza intr-un fel la optiunea sexuala a celui din urma.
Linia de argumente in favoarea moralitatii tolerantei sexuale este rezultata din ,,Despre libertate" a lui John Stuart Mill. ,,Un exemplu celebru este tocmai distinctia facuta de Mill privind auto-evaluarea si evaluarea reciproca si comportamentul auto-propus si cel avut de ceilalti, distinctie ce are repercursiuni in morala, teorie si practica legislativa, raportul pentru ofense si prostitutie homosexuala fiind un bun exemplu in acest sens". (,,Toleration, individual differences and respect“, Albert Weale in ,,Aspects of toleration").
Cel mai des intalnit argument al imoralitatii homosexualitatii si, astfel un fals exemplu in privinta imoralitatii tolerantei sexuale este recurgerea la natura (George Balan in ,,Homofobia"). Acest argument este folosit si de religiile care condamna practica homosexuala. Problema intervine atunci cand se pot da exemple de copulatie homosexuala si in regnul animal, regn creeat de Dumnezeu (sau de orice alta divinitate creatoare) in mod perfect (Nicolae Steinhard- Jurnalul fericirii), astfel, Dumnezeu, manifestatie absolut morala, fara greseala nu poate crea ceva imoral sau care se comporta imoral (omul nu se comporta imoral de la sine, el este ademenit de rau dupa doctrina crestina).
Trecand peste doctrine religioase sau morala derivata din doctrina religioasa putem observa la nivelul tolerantei ca atat societatile ,,batrane" ce au in trecut experienta, cat si societatile tinere dispuse sa accepte minoritatea nu din ,,moartea" moralitatii, ci din modernizarea ei si intelegerea schimbarilor la nivelul gandirii oamenilor si implicit a gandirii generale (ce isi regaseste locul in moralitatea ceruta celorlalti de acesti oameni). Aceasta este tolerarea ca modus vivendi.
Este interesant cum intoleranta se manifesta mult mai transant in cazul persoanelor a caror moralitate a actiunilor este indoielnica sau a caror moralitate lipseste din ratiuni educationale. Umberto Eco afirma in eseul despre toleranta din ,,Cinci scrieri morale": ,,insa, intoleranta cea mai groaznica este cea a sarmanilor care sunt primele victime ale diferentei. Un exista intoleranta printre bogati. Cei sarmani produc practica, mult mai periculoasa."
Acceptand de asemenea ca poporul roman este majoritar sarac, lipsit de o educatie solida, bazat pe o morala dobanditata prin experienta religioasa, morala care este intoleranta la nivelul minoritatilor sexuale (vezi citarea prea-fericitului Patriarh Teoctist Arapasu din ,,Leviatan" prin care indemna credinciosii la lapidarea homosexualilor) intelegem de ce nivelul de toleranta este atat de scazut nn doar in ceea ce priveste comunitatea gay cat si alte minoritati.
De asemenea, acceptarea este mult diminuata in cazul romanilor si din cauza etern amintitei mosteniri comuniste. 45 de ani de indoctrinare isi lasa urma asupra unui popor, mai ales in cazul temelor de discutie usor ignorabile (pentru ca homosexualitatea ar putea fi ignorata cu aceeasi eficienta cu care oamenii din statele occidentale o ignora, prin acceptarea ei ca si normalitate - un studiu ILGA releva faptul ca numarul occidentalilor care mai cred ca a fi gay este o anormalitate taxabila scade vertiginos).
Comunismul a cautat o reasezare a moralitatii la orice nivel urmarind tocmai perpetuarea sistemului printr-o protectie oferita de popor care ar fi taxat orice comportament diferit de majoriate. Astfel, orice ,,razvratit" ar ajunge sa-si piarda initiativa prin blamarea de catre majoritate, aceeasi majoritate uniformizata.
,,Dictionarul de Etica pentru tineri" da ca si explicare a tolerantei urmatoarea definitie: ,,atitudine de ingaduinta exagerata fata de manifestari considerate inoportune. Morala comunista reclama din partea fiecarui om al muncii, spirit combativ de condamnare a acestor manifestari negative." Condamnati, stigmatizati.
Nu trebuie sa ne mire de ce in momentul de fata toleranta romanilor este atat de scazuta. Ea inca mai exista. In acelasi timp, Romania nu este pregatita sa vorbeasca despre o toleranta gay ca fiind morala pentru ca in majoritate, homofobia este punctul de plecare al subiectului. Romania este pe drumul dintre toleranta ,,inghitita" de dragul unei integrari (Gay Pride-urile), a acceptarii in organizatii militare (abrogarea articolului 200 din Codul Penal ceruta atat de negociatorii din parte Uniunii Europene cat si din partea NATO - OTAN) si tolerarea ca modus vivendi.
Cum poti vorbi de toleranta cand esti atat de intolerant cu cei mai in varsta? (vezi postul "Idila pe un sac de naftalina") Sau "toleranta" se opreste la capitolul varsta?! Din pacate, asa par sa gandeasca majoritatea gaylor.
In ,,Idila pe un sac de naftalina" nu discriminez persoana ci fac un comentariu referitor la delasarea acesteia si la faptul ca am fost mintit in ceea ce priveste etatea. Nici prietenul meu nu este tanar, banuiesc ca cei doi au cam varste apropiate deci nu ma poti acuza ca discriminez persoane pe criteriul varstei, asta inseamna ca nu ar fi trebuit sa am o relatie cu bf-ul meu?
"De fapt, etimologic vorbind, a tolera înseamnă a răbda, a suporta. Aceste manifestări ar fi cu adevărat calităţi pozitive dacă toţi participanţii la o relaţie ar avea dreptul să le exercite. Însă, după cum am menţionat mai sus, nu toţi oamenii au dreptul să tolereze, ci doar cei care ocupă poziţia de stăpân.
Sunt convins că nimeni pe lumea asta nu-şi doreşte statutul de tolerat, care e unul înjositor pentru un om educat în spiritul libertăţii, autonomiei, în drept să decidă de sine stătător în domeniile de importanţă vitală pentru o fiinţă umană: sexualitate, libertate de gândire şi exprimare etc.
A fi tolerat înseamnă, de asemenea, a nu avea dreptul să interpretezi realitatea în funcţie de felul în care eşti constituit – predilecţii, gusturi, structură intelectuală şi fiziologică, fiind obligat să accepţi fără a cârti toate schemele, valorile, ideile prestabilite care satisfac aşteptările şi interesele toleratorilor, şi care îi alienează pe cei toleraţi într-o asemenea măsură, încât aceştia ajung să nu se deosebească prea mult de un obiect sau un animal, fiind deposedaţi de toate trăsăturile umane.
Este clar că toleranţa presupune implicit şi lipsa respectului. Cred că opusul respectului nu este dispreţul, ci toleranţa – o altă faţă, blajină şi perfidă, a dispreţului."