Treaba cu tristetea, depresia si plansul pe umarul lat al unui efeb agatat pe canale pe care ti-e rusine sa recunosti ca intri nu tine. Pe cine prostesti? Iti pare bine ca te-ai despartit. In sfarsit ai timp sa-ti faci manichiura de cate ori te taie capul pentru ca dupa, satisfacand manual organe de marimi, forme, nuante diferite sa-ti privesti degetele cu unghii perfect conturate. Sa nu te razi tot week-end-ul. Sa te intereseze prea putin daca maine ai program sau daca poti sa iesi cu prietenii la bere fara sa-i dai explicatii celuilalt. Pleci din tara, din oras, iesi intr-un club de pe o strada pe care nu o poti pronunta si cauti un taxi desi nici macar nu stii cum ii zice la ,,taxi" in limba asta imposibila. Esti in Ungaria, in Cehia sau esti prea beat sa-ti dai seama daca esti sau nu in Romania.
Am plecat din oras, nu am parasit tara dar drumul nebun m-a facut sa cred ca un zbor spre tarile calde ar fi fost o alternativa inteligenta. Tari calde unde homosexualitatea nu este interzisa prin lege si unde poti frecventa cluburi din care iesi cu integritatea morala la un nivel infinit inferior Laurei Andresan, Plugaru si Monica Columbeanu la un loc. Cuminte, fara escapade maniace in cautarea manichiurii perfecte am luat calea muntelui autohton unde experientele sexuale daca nu esti in cuplu se restrang la a sta noaptea in padure si a astepta violul zoofil al unui urs dintr-o rasa pe cale de disparitie. Am dormit, am umezit cu vise cretine lenjeria si duminica inspre seara am luat un tren supraestimat ca si categorie si taxare pentru mizeria oferita inapoi spre calvarul pe care-l iubim atat de mult: Bucuresti.
Luni dimineata, alta saptamana. Week-end-ul acesta a fost atat de departe incat relatia mea pare la o era departare. Au trecut o saptamana, doua zile si patru ore.

1 Comment

1. Anonim on 12 martie, 2008 12:23

   sa vezi cum o sa fie cand o sa te intrebi "dar cat a trecut de fapt de atunci?"