mar
04
Exista momente frumoase si momente urate pe care le retii dupa ce o relatie se incheie. Ramai cu amintirile fluturilor in stomac, cu pasiunea primei nopti, cu stangacia aceleiasi nopti, cu forma perfecta a vietii pe care si pentru doua secunde ai simtit-o alaturi de persoana care te-a facut sa suferi magistral, repetat si pe care acum nu ti-o mai poti imagina iubindu-te. Ca nu te-a iubit niciodata este foarte posibil, sau macar preferabil pentru tine sa crezi acum astfel.Orice relatie, in pesimismul ei incepe de la premisa elementara ca se va sfarsi. Desi tragic, este imposibil sa astepti ca relatia ta sa existe la infinit. Relativismul sentimental este o protectie ce-ti usureaza sfarsitul.
Cred ca ceea ce vreau sa spun este ca dupa trei ani aflati intr-o relatie, aceasta s-a sfarsit. Cred ca doare dar este prematur sa realizez. Incheierea unei relatii este diferita de moartea cuiva Aceasta nu incepe de la punctul mortii din simplul motiv ca daca relatia s-a terminat abrupt, printr-o dezamagire, nu o sa-l pomenesti in termeni buni si nici nu o sa-l regreti. Regreti partidele, stabilitatea dar nu-l regreti pe el.
Imi este imposibil sa sufar la sfarsitul unei relatii deoarece nu retin detaliile pentru care ar trebui sa sufar. Da, regret timpul, regret relativa fericire dar nu-mi aduc aminte de momentele cheie, de acele clipe in care in absurd mi-am spus, ,,asta e relatia perfecta", asa ar trebui sa fie tot timpul.
Mult mai putin sentimental este faptul ca nu retin ultima partida. De saptamana trecuta de cand s-a produs ruptura incerc sa-mi aduc aminte momentul, sa-mi dau seama cum a fost, sa-mi intiparesc amintirea acelui moment. Dar nimic! A disparut pur si simplu din sistemul meu neuronal. E de negasit. In compensatie, retin pana la unitatea minima a inspiratiilor acel prim moment si-mi dau astfel seama ca de atunci nimic nu a mai fost lafel. O relatie, desi este o comparatie desueta, este egala cu dependenta. Exista acel moment unic de pasiune dupa care tanjesti in sevraj pentru tot restul timpului.
va invit sa vizitati noul blog Literatura gay la
http://agayblog.wordpress.com/
E atat de trist ce scrii aici. Se vede ca nu ti-a fost indiferent, pentru ca blogul acesta e diferit de celelalte. As indrazni chiar sa spun ca e scris din suflet. Problema e cum acceptam o despartire? Cum sa ne reincepem viata dupa ce ne-am obisnuit sa traim cu celalalt? Va trebui sa invatam totul de la inceput. Va trebui sa ne dam seama ca nu am fost de la inceput cu acea persoana, ca putem fi si singuri, ca putem respira, putem rade, ne putem plimba in parc, ne putem uita la un film, putem face cumparaturile, putem face orice SINGURI. Dupa o despartire sau o dezamagire e destul de greu sa-ti revi, si e mult mai greu daca ai petrecut mult timp cu acea persoana. Prima reactie e bineinteles cea de aparare(pentru ca ai fost ranit: fie ca ai fost inselat, dezamagit, sau doar lucrurile nu mai sunt cum erau). Ai zis:"Da, regret timpul, regret relativa fericire dar nu-mi aduc aminte de momentele cheie, de acele clipe in care in absurd mi-am spus, ,,asta e relatia perfecta", asa ar trebui sa fie tot timpul." Parerea mea este ca nu-ti mai amintesti momentele cheie tocmai pentru ca subconstientul tau incearca sa te "ajute" sa treci peste dezamagire, nu te lasa sa "tanjesti" dupa acea persoana care poate a insemnat foarte mult pentru tine.Nu-ti amintesti momentele placute pentru ca ai suferi. Astfel o sa poti trece mai departe, o sa inveti sa traiesti din nou singur, apoi o sa gasesti pe altcineva cu care o sa imparti din nou totul, si o sa speri ca nu o sa se intample ca "data trecuta". Este foarte trista perspectiva...intr-un fel iti taie aripile, desacralizeaza iubirea, te face s-o vezi cu defectele si dezavantajele ei. A iubi inseamna a suferi. Nu suntem niciodata fericiti cand iubim.Fericirea dureaza foarte putin, si apoi ne depersonalizam, ne schimbam...nu ne mai recunoastem, sau daca nu, nu reusim sa ne intelegem cu celalalt, si totul "se duce pe apa sambetei". Dupa toate astea ma inteb: oare merita sa mai speram in iiubire? Merita sa iubim?
fuck no! anonime.sincer, nu cred ca exista fericirea alaturi de un baiat.
sau poti sa il uiti de tot si sa iti reiei viata promiscua din punctul in care ai lasat-o acum 3 ani.