- De buna voie si nesilit de nimeni il iei in casatorie pe Fernando de la Caransebes?
- Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu.

Pentru ca el bea lapticul si mananca prajiturile facute de mine. El este singurul care nu a intrat in spital timp de 3 saptamani in urma prajiturilor mele.

Pentru ca este teapan si pentru ca tremura in continuu de frig.

Pentru ca este imbracat in catifea ca un travestit.

Pentru ca trebuie sa-i stau in poala.

Pentru ca imi aduce jucarii sexuale.

Pentru ca probam impreuna jucariile sexuale.

Pentru ca, exceptand noaptea de Craciun, acesta isi petrece tot anul la Saint Tropez furand din banii pentru cadourile copiilor.

Ce socheaza de fiecare data pe romani in occident este ordinea desavarsita. Tarile vestice au un cult al perfectiunii care pentru romani este motiv de rabufnire nazala. Vestul isi pastreaza ordinea prin propovadiurea perfectiunii, lucru pe care romanii nu reusesc sa-l inteleaga, daramite sa-l si aplice. Voi fi contracarat cu explicatii de tipul, ,,dar si la noi se face”. Adevarat, si noi renovam, construim, vopsim dar nu stiu cum facem ca orice strat de ciment aparent are gauri, orice dunga de pe strada este stearsa, la orice renovare, o bucata de tavan e stramba, o placa de gresie e sparta, un toc este spoit cu pensula de var.
Frumosul occidental sta in exact aceste amanunte, in faptul ca fiecare gard sta drept -nu intr-o parte, nu lasat, nu desirat-, fiecare piatra este pusa in ordine pe terasamentul liniei de tren -ca piatra este albicioasa, ca dintre ele nu rasare nicio planta-, ca strazile sunt drepte -fara balti, curatate temeinic si ca ploile nu umplu de mocirla orasul. Si abia dupa ce toate aceste lucruri vor fi la noi ca la ei, abia atunci putem sa incepem sa speram ca si comportamentul nostru va deveni lafel.

Ca tot vorbeam de fantezii, mi-am reamintit de o alta inca de cand am scris despre gandurile mele ,,cumiti” de prin autocare. Mi-am bantuit tineretea a carei unica iluzie era sexul cu imaginea nu a Zburatorului -si nici macar a unui stuard la clasa business de la AirFrance- ci a unui simulat viol in cabina unui camion american rosu metalizat.
In visul meu, cabina avea un pat lat in spate unde, tinut strans de soferul cu muschi incinsi si parul de pe corp tuns scurt astfel incat in jurul sfarcurilor se invartoseau firele, imi provoca placerea violent, dur, salbatic. Trupul meu gemea pueril in timp ce isi presa trupul in mine. Firele ma intepau, limba mea se plimba pe el simtindu-i sexul.
Fantezia ii prelungea organul cu minute repetate in diferite pozitii. Soferul acesta ce amintea de filmele porno de la inceputul anilor 90 ma termina asudat si ma lasa nemiscat, obosit, parasit intr-un colt. Pielea imi era lipita de caroseria rece lasandu-mi porii sa rememoreze placerea visata.

Am avut intr-o perioada mai multe fantezii ce includeau mijloace de transport, masini, avioane, autocare. Orice mai putin trenuri, cu trenurile de la noi nu poti avea fantezii. O calatorie cu autocarul facuta de curand mi-a reamintit de o fantezie pe care o aveam acum multi ani. Eram tanar, fara experienta si nu stiam unde-mi este punctul G, practic eram virgin intr-ale micilor perversitati.
Fantezia este simpla, imi imaginam cum in timpul unei calatorii cu autocarul, pe locurile din spate faceam sex cu mai multi efebi ce isi potentau miscarile gratie drumurilor cumplite de la noi. In spatiul acela ingust, orgii se petreceau iar perdelele se miscau lasand sa se vada in afara fese, organe sterse, patrunderi dure.
Nu retin pozitiile, muschii ce se contractau in imaginatia mea tanara, lubrifierile ce se intamplau, dar imaginea a ramas. Si este singura fantezie ce mi-a ramas neindeplinita pentru ca restul s-au implinit deja.

Lansez si o invitatie, povestiti-va fanteziile pe care le aveati pe la 16 ani:

Istoria este mereu scrisa asa cum vrem sa o auzim si poate ca de aceea nu punem in carti decat referiri fugare referitoare la homosexualii ucisi in timpul Holocaustului.

Prima revolutie sexuala

Inainte de Primul Razboi Mondial, scena gay germana era una dintre cele mai active din Europa. Cu o mentalitate deschisa, societatea germana (in special in Berlin) accepta homosexualii. Berlinul era un oras modern unde viata de noapte era punctata de spectacole de travesti ce erau gustate atat de comunitate cat si de heterosexuali. In aceeasi perioada au loc primele cercetari stiintifice referitoare la homosexualitate (Magnus Hirschfeld - Wissenschaftlich-humanitares Komitee - 1897, Institut fur Sexualwissenschaft - 1919).

Persecutia

Ascensiuna Partidului Nazist sperie comunitatile gay germane. Hitler defineste homosexualitatea in ,,Mein Kampf'' ca fiind degenerare culturala si prostitutie. Incepe persecutarea homosexualilor si in mai mica masura a lesbienelor. Explicatia este, atat ca multi dintre cei mai vocali membri ai comunitatii gay germane din acea perioada erau evrei dar si pentru ca homosexualitatea ar reduce posibilitatea poporului de a perpetua rasa pura.

Homosexuali nazisti

Ce este interesant este ca multi dintre membrii importanti ai partidului Nazist erau homosexuali sau aveau inclinatii. Baldur von Schirach, conducatorul Hitler Jugend era bisexual, Frank Hans, avocatul lui Hitler, Ministru de Justitie si Guvernator Genral al Poloniei.Wilhelm Bruckner, adjutantul Fuhrer-ului era bisexual, Walter Funk, Ministru de Finante era homosexual notoriu iar Hermann Goering obisnuia sa se fardeze.
In cartea ,,Napoleon si Hiler˝, Desmund Seward spune chiar ca in evidentele politiei vieneze Hitler apare ca homosexual crezandu-se ca a lucrat un timp ca prostituat.

Uciderea

Intre 1933-45 lista roz a persoanelor homosexuale in Germania continea peste 100.000 de nume. Peste jumatate fusesera deja condamnate, dintre care 15.000 trimisi in lagare de concentrare. Acestea nu sunt date clare si nu contin cifre ce par a fi impresionante din celalalte tari care ii acuzau foarte usor pe cei indezirabili de homosexualitate, dar e sigur ca gay-ii din lagarele de concentrare aveau chiar si mai putine sanse de supravietuire fiind bataia de joc atat la trupelor SS, kapo (care ii violau si ucideau dupa voie) si chiar a celorlalti detinuti.

Dupa 1945

Dupa Holocaust, homosexualii au continuat sa sufere pentru ca dupa razboi, multe din arhive au fost preluate de comunisti in Polonia si Germania de Est. Homosexualilor li s-au interzis despagubirile primite in urma Holocaustului. Abia in 2002, guvernul german si-a cerut scuze public iar 2005, o rezolutie a Parlamentului European includea si comunitatea gay.

Cum fiecare fantezie include neaparat interdictia cotidianului am ales poate cea mai diferita fantezie de care creierul meu, ireversibil deteriorat de lovituri de tablia patului, de perversi cu gust saracacios, scurtcircuitat de cutiile de Red Bull pe care la devorez matinal cu speranta palpitatiilor. Si cum nimic nu este simplu la mine n-ar trebui sa va mire ca fanteziile mele au nevoie de multe note de subsol, postfata si erata.
Sexul simplu umpland gurile meschine, sexul pe cladiri, mirajul interdictitei sexului in public sau ejacularea in fata unor postere jignesc telantul imaginatiei noastre.
Mic fiind, eram obsedat de ingeri si mai exact de sexul acestora. Cum pudibonzii secolelor trecute au acoperit nurii ingerilor cu frunze sau i-au castrat lustruindu-le placerea, treceam pe langa cladiri imaginand lipsa acestora umflata simtita de muritorii de rand.
Imaginea ingerilor a persistat, ea ia acum in minte mea forma pasiunii pe stucaturi cu ingeri prafuiti ce ma imping in peretele din care s-au smuls si isi imping ghipsul erect in mine. Vad ingeri dincolo de imaginari pereti ai toaletelor in care nu indraznesc sa patrund. Ingeri hermafroditi acoperindu-si sanii in timp ce trec pe sub ei lovindu-ma de organele lor, suflandu-si orgasmul si cazandu-le aripile ca pedeapsa divina, ingeri aruncati in imprecatii sexuale cu demoni gotici ori doar ingeri onanisti.

Trebuie sa-mi fac ordine prin jucariile sexuale si sa curat argintaria. O sa ofer Armatei Salvarii jucariile pe care nu le-am mai folosit de ceva timp.

Trebuie sa-mi curat lista de mess de cei cu care nu mi-am mai tras-o de trei luni.

Trebuie sa-i ignor pe cei care citind ,,to do”-ul anterior o sa ma contacteze pentru a reduce din deficitul de trei luni.

Trebuie sa raspund e-mail-urilor de la bunicuti care imi jura prietenie, iubire si fisting vesnic.

Trebuie sa-mi schimb coafura. M-am saturat sa petrec o ora in fiecare dimineata incercand sa-mi fac parul sa stea. Imi fac programare la un salon scump, saracesc si petrec doua ore facand mai putin par sa-mi stea.

Trebuie sa intalnesc si cu prietenii, altfel o sa ajung ca si sotii aceia care si-o trag doar de trei ori pe an dintre care o data cu o prostituata.

Urasc ca dimineata, inainte ca lichidul afrodiziac stors din cutiile de aluminiu pe care sta tantos taurul rosu, inainte ca ceasul sa bata o ora decenta cu doua cifre sa am parte de experiente traumatizante. Tot in aceste ore se pare ca s-au hotarat fostii mei prieteni sa banduie singurul mijloc de transport din Bucuresti care nu-mi provoaca urticarie, metroul.

In pasajul de la Unirea, pasaj ce aminteste la orele de varf tot mai des de orgiile pentru care Sodoma si Gomora au fost flambate, m-am intalnit astazi cu nu unul, nu cu doi ci cu trei fosti prieteni. Nu am obiceiul de a avea o relatie de prietenie cu fostii mei prieteni, ii prefer la nivelul de cunostinte sexuale care in rare ocazii se dovedesc a fi lafel de buni la pat si lafel de nesimtiti cum i-am lasat.

Primul care mi-a iesit in cale nu este tehnic un ex pentru ca nu consider one-night-stand-urile repetate ca fiind o relatie asa ca ne-am ignorat reciproc cu decenta pe care incapacitatea lui de a pune un prezervativ pe organ o merita.

Al doilea a avut indecenta de a ma saluta. Nu inteleg de ce isi saluta oamenii fostii prieteni. Daca fac in acel timp ceva important cum ar fi sa salivez la cel care merge in stanga lui, daca mi-l imaginezi pe acel efeb dezbracandu-se, venind spre mine si impigandu-ma, lovindu-ma de reclama de neon Coca Cola, prinzandu-ma dureros, penetrandu-ma, simtindu-l in mine, terminand si slabindu-si stansoarea in timp ce ma prabusesc in podea cu figura celui care abia a vazut divinitatea.

Pe al treilea il cunosc indeajuns de bine incat sa stiu cum sa-l fac sa ejaculeze in mai putin pe 2 minute desi timpul lui mediu de utilizare este de cam 45 de minute. Asta numesc eu relatie stabila pentru ca nu trebuie atunci cand nu ai chef sa iti ignori partenerul, trebuie doar sa-i oferi ce doresti cat mai rapid pentru ca dupa aceea sa te lase sa te joci linistit Age of Empires I cu sforaituri ca sunet de fond. Ne cunoastem atat de bine incat stim ambii ca trebuie sa ne salutam respectuos deoarece suntem prea incercanati si prea imbracati.

Desigur am pierdut pentru a milioana oara metroul doar ca nu-mi dau acum seama a caruia dintre cei trei este vina.

Sfarsitul oricarei relatii este dureros. Indiferent cum se sfarseste -si mai mereu se sfarseste prin a fi inselat- despartirea doare. Cu atat mai mult daca iubesti persoana respectiva. De aceea, razbunarea este esentiala, devine un scop inalt, o virtute:

Pay-back time
Simpla, scurta, dureroasa. Ii tai rotile de la masina, ii anunti angajatorul ca acesta a furat plicuri de ceai de la birou, il denunti la politie pentru terorism, ii dai foc casei, ii spargi casuta de e-mail si trimiti mesaje porcoase, il suni luni la patru dimineata cu numar necunoscut, il rapesti, il castrezi, angajezi un ucigas profesionist sau cel putin iti imaginezi ca faci toate astea.

,,The winner takes it all"
Nu tii legatura cu el, nu-l suni, nu va vedeti, nu va cunoasteti. Daca trece pe langa tine prin club, urli cat te tin puterile ce noapte superba ai avut, cum un efeb de 1.90, 80 de kg, cu mai multi muschi decat fabrica de salam de la Sinaia ti-a oferit un orgasm pe care il mai ai chiar si acum. Daca in imediata apropiere se mai afla si o persoana care sa arate cel putin lafel de bine ca ex-ul, fa-i o verificare de avarie a laringelor. Urgent pana nu se preface ca nu te-a observat! Cere-i scuze nefericitului pe care tocmai l-ai muscat de limba chinuindu-te sa iti observi ex-ul cum trece.

Razbunarea ghilotina
Te-a inselat si il urasti pentru asta, nu supoti sa fii in aceasi camera, oras, pe acelasi continent, ori planeta cu el. Totusi, astepti momentul oportun. Vine, te saruta, te vrea, iti impinge usor capul spre fermoarul lui, il deschizi, te uiti la materialul fin al chilotului, il cobori, privesti, te apropii si MUSTI. Daca il pasasesti acum sau nu, sexul oral va avea pentru el un potential violent urias.

Razbunarea cunoscatorului
Nu conteaza cat de romantic este acum, cat de tandru si indragostit. Tu stii ca la un moment dat o sa te insele asa ca ce-ar fi sa i-o iei inainte. Toti: tineri, batrani, inalti, scunzi, slabi, grasi, nu trebuie sa-ti scape niciunul. Incepe cu fostii lui prieteni.

Monorazbunarea
E clar, toti cei de care te-ai putea apropia te vor insela la un moment dat asa ca nu are rost sa ai o relatie. Te razbuni pe toti cei cu care faci sex, esti pasional, frumos, deschis, le promiti relatia perfecta dupa care nu-i mai suni niciodata. Ei vor insista, vor vrea sa te revada dar tu i-ai inselat la cinci minute dupa ce au iesit pe usa cautand un altul.

Spuneau acum doua zile pe Animal Planet ca o furnica poate cara echivalentul greutatii ei. Un homosexual care se respecta poate cara in timpul unui raid prin magazine in timpul soldurilor echivalentul triplului greutatii lui (si nu cea pe care spune ca o are ci kilogramele reale).

Niciun magazin, niciun butic, nicio galerie nu-mi scapa si pentru a ma razbuna pe card de parca as avea un complex oedipian, totul se ia, se priveste, se cumpara, se duce acasa dupa care se uita aruncate int-un colt al sifonierului pana cand o expeditie speologica in anul 4238 cand pamantul va fi populat de melci mucosi le va descoperi si le va expune in Muzeul de Istorie cu o placuta sub relicva luminata de o lumina laptoasa pe care va scrie ,,Tyrannosaurus Gay".

Zilele trecute cineva i-a destupat iar gura lui Naomi si celebra travestita a inceput sa ciripeasca in stilul traditional: ,,Huo fa!"
Ca are dreptate mai tot timpul, stim cu totii, Doru Iuga si Fuego egal love dar din gura travestitului pare chiar mai orgiastic decat sa ti-i imaginezi in pat.



Sunt vreo 10 parti. Distractie placuta!

Dana Nalbaru revine in muzica si lanseaza albumul Parfum (ce poate fi downloadat gratuit de pe apropo.ro). Single-ul ,,Tu", inclus in noul album este poate una din cele mai indraznete luari de pozitie anti-discriminare din Romania. Felicitari!

Am crezut mereu ca unora le lipseste genetic penibilul. Mai rau e ca il afiseaza pe unde pot:

Cum astazi am ramas fara traditionalul gel de par si fixativ am comis sacrilegiul de a-mi da cu ceara iar acum am impresia ca jumatate din parul meu este ,,Vii” si jumatate ,,Mortii”.

Tocmai am fost spam-at de cineva care-mi oferea ,,o afacere profitabila" ce includea exportul a 100.000 de barili de petrol din zona Kirkuk, Iraq. Ok, inteleg se va vinde in curand la Tifanny.
Oricum, afacerea nu ma intereseaza dar astept ca cineva sa-mi faca o oferta pentru 100.000 de barili de lubirfiant importat din Thailanda.

Indiferent de perioada istorica, forma de guvernamant sau religia predominanta populatia homosexuala variaza intre 8-10% cifrele fiind mai mari sau mai mici tinand cont de factorii ce pot influenta coming out-ul.

Antichitate:

Spatiul romanesc predomina istoric de represiunea homosexualitatii. Astfel, culturile popoarelor care au invadat spatiul dacic, fiind culturi nedezvoltate nu reusesc sa ofere o corectitudine politica rezultata prin educatie.

Acceptarea pe deplin a homosexualitatii in spatiul dacic are loc odata cu transformarea Daciei in Provincie Romana si astfel avand parte de o dezvoltare atat economica cat si sociala si culturala.

Despre imparatul Traian isoricul Dio Cassius spune: ,,Ştiu, bineînţeles, că era devotat băieţilor şi vinului, dar dacă ar fi făcut vreodată ceva josnic ar fi fost criticat; în realitate el a băut cât a vrut însă a rămas sobru, şi în relaţiile lui cu băieţii nu a făcut rău nimănui." (Dio Cassius, Istoria romana, 68.7.4)

Evul Mediu:

Ulterior, Evul Mediu duce in regres social si spatiul romanesc iar crestinizarea de catre sfantul Andrei si pozitionarea pe granita religiilor (scutul anti-musulman) amplifica bigotismul. Exista dovezi ale pedepsirii dure a actelor homosexuale desi doar in cazul saracimii, boierimea bucurandu-se de toate privilegiile sexuale.

Totusi, exemple ale homosexualitatii din perioada respectiva pot fi regasite in cartea lui Dan Horia Mazilu, ,,Voievodul, dincolo de sala tronului” in care se vorbeste despre orientatile diferite de majoritate ale lui:
Vlad Tepes (se relateaza ca impreuna cu fratele sau Radu, Vlad Tepes a fost violat la Adrianopole la curtea sultanului Murat al 2-lea ca pedeapsa pentru nesupunerea fata de imperiu provocandu-i acestuia traume si ajungandu-se sa fie acuzat de Biserica de ,,spurcata sodomie” pentru ca viola la randul sau prizonierii otomani),
Radu cel Frumos (,,cel Frumos” fiind o porecla rezultata din trasaturile si comportamentul efeminat al domnului),
Iliasi Rares (care s-ar fi convertit la islamism pentru a beneficia de favoruri sexuale),
Mihnea Turcitul (presupus amant al lui Chinan-Pasa),
Alexandru Iliasi (care ar fi apelat la serviciile prostituatilor, cel mai cunoscut fiind un homosexual grec Batistel Veveli) sau
Stefanita Lupu.

Modernitate:

Incepand cu secolul XIX in Europa circulau doua coduri penale, Codul Napoleonic ce nu interzicea relatiile intre persoane de acelasi si legile pe model englez ce mentionau pedespe drastice in aceasta privinta mergandu-se pana la pedeapsa capitala (aplicata pana la sfarsitul sec. al XIX-lea).

Codul Penal promulgat de Alexandru Ioan Cuza (1864), inspirat din sistemul francez nu stipuleaza nicio pedeapsa pentru actele homosexuale. Un alt Cod Penal, aplicat in Transilvania aminteste doar de violul homosexual: ,,Articolul 242: Constituie crimă de acte impudice nefireşti, care se pedepseşte cu recluziunea până la cinci ani, când asemenea acte se săvârşesc între bărbaţi, prin violenţă sau ameninţări, iar dacă crima a pricinuit moartea părţii vătămate, cu temniţă grea pe viaţă."
Despre Codul Penal revizuit dupa 1918, juristul Vasile Dongoloz spune (in ,,Articol despre Pederastie", Curierul Judiciar, nr. 6, 9 februarie 1930, Bucureşti): "Codul nostru penal actual a urmat sistemul Codului francez, adică actele sexuale contra naturii sunt din punct de vedere penal sancţionate în aceleaşi situaţiuni când devin pedepsibile şi relaţiile sexuale normale. Aşadar, numai atunci când se constată ca atare că actele au fost săvârşite cu violenţă (art. 263 CP) sau în aşa chip încât s-a adus un ultragiu public contra pudoarei (art. 262 CP), ele vor cădea sub rigorile legii penale."
Incriminarea homosexualitatii apare abia odată cu Codul lui Carol al II-lea din 1937 (art. 431):
„alin. 1: Actele de inversiune sexuală săvârşite între bărbaţi sau între femei, dacă provoacă scandal public, constituiesc delictul de inversiune sexuală şi se pedepsesc cu închisoare corecţională de la 6 luni la 2 ani.
alin. 2: Dacă actul s-a săvârşit asupra unei persoane mai mici de 18 ani, pedeapsa este închisoare corecţională de la 1 la 3 ani.
alin. 3: Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alineatul precedent se aplică şi în cazul când actul s-a săvârşit asupra unei persoane mai mici de 14 ani chiar dacă nu s-a produs scandal public.“

Comunism:

In perioada comunista legea homofoba este nu doar pastrata dar si inasprita, Codului Penal promulgat in 1957 disparandu-i conditionarea ,,scandalului public” astfel incat orice relatie homosexuala fiind incriminata.
In 1968, Marea Adunare Nationala elaboreaza o versiune complet revizuita a Codului Penal iar actele sexuale intre persoane de acelasi sex sunt considerate infractiuni contra persoanei si pedepsite prin articolul 200 ,,relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex se pedepsesc cu închisoare de la unu la cinci ani" Despre homosexualii acelei perioade si abuzurile comise in inchisorile nu se vorbeste mai deloc dar putinele amintiri facute publice sunt cumplite (vezi ,,Fenomenul Pitesti” de Virgil Ierunca sau ,,Homofobia” de Marius Balan).

Astazi:

Abia in anul 2001, la presiunea ONG-urilor sustinute de Uniunea Europeana, in Romania este abrogat articolul din Codul Penal care incrimina homosexualitatea, cum mult mai taziu decat alte tari (Bulgaria 1951, Ungaria si Cehoslovacia 1961, Anglia 1967 sau tari ca Japonia sau China unde nu a existat niciodata o astfel de lege).

In 27 iunie 2006 a fost votata in Parlament legea antidiscriminare dar Romania ramane una din tarile cu nivelul cel mai crescut de discriminare din Europa iar imaginile transmise pe posturile occidentale cu ultrasi aruncand cu pietre la Gay Fest-ul din 2007 stau ca marturie a modului in care suntem inca tratati.

Acum 5 minute mi-am facut cont pe Twitter. Acum ma poti urmari, poti afla ce gandesc? Ce fantezii imi trec prin minte. Toate gandurile geniale pe care le am si pe care le uit pana ajung sa scriu pe blog.

www.twitter.com/cronicigay

S-a lansat prima televiziune gay din Romania. Televiziune este mult spus, TV Angelicuss transmite muzica si filme online dar pe site promit ca vor face reportaje de la petrecerile gay din tara. Succes!

Este al treilea post despre emo dar nu ma pot abtine:
http://locker4emos.wordpress.com/
Blogul este cu adevarat comic. Va recomand sa vizitati si arhiva... distractie placuta!

Navigand am dat peste un test emo. L-am facut si mi-a iesit ca sunt 6% emo. Imi vine sa plang! :-P

Candva, in timpurile frumoase cand poponarii erau poponari, cand lumea nu ne lua drept emo amorezati de o lama de ras tocita, cand travele erau vedete si cand a spune ca esti homosexual era o declaratie la martirism, heteroii isi afisau virilitatea in floace pompoase de par pe maini, picioare si in principiu orice parte a corpului afisata publicului in zilele caniculare. Includem deci, burdihanul, subratul, spatele si chiar coapsele. Tinuturi insorite de grasime, transpiratie, praf si par.
Istorie! Cum a dat caldura nu incetez sa ma mai uit la picioarele expuse in pantalonasi scurti de unde ies picioare epilate, cremuite, lustruite. N-a mai ramas in tot orasul un heterosexual ce vrea sa aiba parte de o pitzipoanca.org care sa nu treaca saptamanal cu aparatul peste picioare pentru a si le expune cuminti ca puii fragezi in galantare.
Si ma simt furat. In homosexualitatea mea, epilarea era un statement, era o forma de recunoastere imediat dupa pene si cock-ring. Picioarele lucioase, bronzate artificial erau ale mele, ale noastre. Le vrem inapoi!

Am crezut mereu ca intr-un mod pervers emo sunt sexy doar ca n-as suporta ca dupa ce fac sex cu unul, acesta sa inceapa sa planga si sa-si doreasca sa-si taie venele.

Viata persoana este invers proportionala celei profesionale. Cu cat ai mai mult succes in carierea cu atat sentimental esti pe avarie iar atunci cand privatul isi va da ultima suflare vei merita si o marire de salariu. Nu exista ,,imbinarea cu succes a carierei cu familia" asa cum se lauda toti oamenii de business, exista soti, sotii, iubiti dezamagiti, exista vibratoare si partide ratate.

Bine, retractez. Dez-fute-ma!

De ce spun cu totii ca sunt o curva de parca acest lucru ar fi rau?

Ziua asta a fost o pierdere de lubrifiant.

Nu ma deranja, traiesc fericit pana la adanci batraneti.

Aceta nu este un birou, este iadul cu becuri economice.

Am inceput cu aproape nimic si mi-a ramas inca tot pe atat.

Terapia este scumpa dar bubble wrap-ul este ieftin.

Ce-ar fi sa practicam din cand in cand si inteligenta.

Nu sunt nervos, sunt in pre-menstruatie de vreo 22 de ani.

Sarcasmul este inclus in oferta mea.

Stresul este atunci cand te trezesti tipand si-ti dai seama ca nici macar nu te-ai culcat.

La o parte, stai pe aura mea.

Nu-ti fa griji. Si eu ti-am uitat numele, numarul de telefon, CNP-ul, adresa si centimetrii.

Lucrez 45 de ore de saptamani pentru a-mi permite sa fiu atat de sarac.

Nu toti barbatii sunt enervanti. Unii sunt morti deja.

Stai, stai, incerc sa mi te imaginez cu o personalitate.

Haos, panica si stres. Treaba mea aici s-a incheiat.

Sunt ambivalent? Da si nu.

Pamantul e plin de prosti. Cred ca o sa plec putin de pe el.

Imi cer scuze, te-am calcat pe egoul tau mic, pricajit, ascuns undeva in varful pantofului din imitatie de piele cumparat din IDM?

Nu sunt stresat doar ca am o concentratie de 99% de Red-Bull in sange.

Daca tot te chinui atat cu fardatul de ce nu-ti pui faianta?

Se implinesc 10 ani de cand exista Viagra a aparut pe piata. La multi ani!

Preafericitul si-a luxat mai zilele trecute glezna, saracutzul. La urma urmei este si el pacatos, a calcat stramb in Postul Pastelui. Important este daca in fata lui vreun ingerash abia iesit din pubertate l-a facut pe parinte sa uite de scarile pe care s-a impiedicat. Pentru bucuria ingerasului, patriarhul nu si-a luxat decat un picior, celalalte doua sunt nevatamate.

Un om valoreaza 72 de centi. Atat valoreaza pe piata internationala materia din care suntem facuti.

Viata la 20 de ani (si nu, nu mai am 20 de ani de ceva timp) nu este eterna. Candva imbatranim dar multi dintre noi continuam sa ne comportam ca la aceeasi furtoasa varsta pe care nu stiu daca ar trebui sau nu sa o regretam. Dincolo de pasiunile varstei, putine lucruri merita amintite din aceasta perioada, nebuniile si amorurile sunt dublate de aceleasi deceptii cu care la 40 de ani ne-am obisnuit deja si par mai putin dureroase.
Intr-un punct, sexul ,,casual" nu mai este o optiune, nu doar pentru ca indiferent cat i-am nega, alti tineri de 20 de ani fac ceea ce vrem si noi cu cei cu care vrem. Nu este nimic ,,casual" de la un anumit punct. Exista multi care m-ar contrazice enumerandu-si cuceririle lubrice dar realitatea este incontestabila, motivele sunt altele iar succesul unui one-night stand este dat si de lipsa unor anumiti ani din partea unuia dintre parteneri.
Ne petrecem intreaga viata practicand acel tip de sex pe care doar homosexualii si misoginii il practica, acel sex ce este acompaniat de garantia nescrisa de a fi total disociat de orice forma de atasament sentimental sau social. Cati dintre noi sunt capabili sa integreze sexul in viata lor?
Nu predic relatiile inchise in cuplurile homosexuale ori ceea ce homosexualii convinsi numesc ,,casatorie a la hetero", iau doar in calcul posibilitatea de a imbatrani singur.

Undeva intre Dumnezeu si Diavol se afla omul. Ca acesta este pozitionat mai aproape de unul sau de altul este irelevant atata timp cat acesta se afla in axa celor doua forme a puterii. Binele sau raul sunt forme identice de putere dar opuse in obtinerea acesteia. Diavol ori Dumnezeu, amandoua calitatile provin din acelasi punct indiferent de minciuna religioasa ce neaga natura divina a raului. Gravitam turbulent intre cei doi poli si realitatea este ca indiferent de apropierea fata de unul sau de altul, nu ne dam seama de acest lucru. Deviatia de la linia ce-i leaga pe cei doi ne este imposibila pentru ca reprezentam cu succes greseala celor doua puteri. Omul nu a aparut ca o creatie perfecta a acelui ,,dupa chipul si asemanarea lui" ci doar dupa chipul amandurora. Omul este mai degraba campul de batalie al puterii.
Omul nu este liber sa aleaga intre bine si rau, el este mai degraba haituit de cele doua pasiuni, tras de maini spre o parte sau alta pana cand se sfasie ramanand bucati fiecaruia dintre salbaticiuni, mai mult sau mai putin, degete, falange, trupuri sfartecate in parti egale, incheieturi zvacninde. Iadul nu exista iar Raiul este atat de exclusivist incat doar Dumnezeu de plimba in iarba rece prin gradinile lui. ,,Nu e nevoie de foc si smoala, iadul sunt ceilalti", iadul sunt Dumnezeul si Diavolul. Suntem liberi sa ne alegem doar locul din care ne rupem si cat lasam fiecaruia.

A venit primavara, soarele zambeste dincolo de ochelarii de soare cu rame albe atat de la moda, orasul pare mai putin urat din cauza celor cateva tufe si copaci care au mai scapat holocaustului Videanu, omul care a reusti performanta de a taia mai multi pomi decat borduri puse pe strazile prost asfaltate. Astenia de primavara loveste familia Basescu, fiica se crede politician de renume desi singurul lucru care o aseamana cu acestia este parul de lungimea barbii lui Kogaliniceanu, taticu` marinel se crede... Presedinte nimeni nu-l mai ia in seama, jurnalistii infloresc cu trandafiri spinosi din gaurile tonomatelor iar pe cei multi si nefericiti ii apuca alergiile.
Cumva, printre mirosul merilor si caisilor infloriti (da, trebuie sa iesiti din oras pentru a-l simti) pofta ti se taie la izul dulce al organizarii GayFest 2008. Forumurile, militantii si trei travestite deranjate de tanga-ul din textil prost s-au revitalizat pentru urmatorul episod din ,,Omor la bulivard".
Nu pot sa nu fiu de acord cu manifestatiile gay si cu un proiect de comunicare eficienta doar ca din acest motiv nu sunt prietenul acestui eveniment. Pe langa aiureala totala a organizatorilor de tipul boilor de la caruta (hais-cea), fara un plan, fara a sti ce vor, dar cu (Evrika) un afis talentatii angajati ai Accept nu prea stiu cum sta treaba. Deloc! Le inteleg pasiunea dar nu imi explic penibilul prelungit pe mai multi ani. Chiar nu si-au dat seama ca nu se descurca? Si daca nu, de ce nu angajeaza pe cineva. Mi se vor replica imediat lipsurile financiare ale Accept, donatiile mici, etc. dar acesta este un discurs pe care orice organizatie nonguvernamentala il are sau ar trebui sa-l aiba. Este normal ca aceste organizatii sa nu aiba niciodata indeajunsi bani dar au trecut destui ani pentru a realiza ca au nevoie de cineva care sa stie ce face.
De aceea nu pot decat sa preconizez acelasi eveniment, aceasi lipsa de inventivitate, acelasi mars flancat de in fiecare an tot mai multi politisti. Nimic nou, nimic care intr-adevar sa informeze oamenii, aceeasi sufocare a ong-ului de catre jurnalisti, aceleasi materiale. Si nu, nu este vina jurnalistilor, este vina Accept pentru ca nu stiu sa gestioneze comunicarea. Le scapa din maini, oamenii speculeaza si usor totul se transforma intr-o situatie de criza pentru organizatia respectiva si cel mai groaznic este ca acei oameni nu-si dau seama de acest lucru. Lasati psiholoagele, angajati si un PR.

Homosexual inseamna in perceptia ignoranta generala (perfect explicabila), barbati care se travestesc. Fusta, ,,toace", rujuri si mirosuri dulcegi. Lycra love!
Realitatea (fara Vantu) e putin diferita (poate ca ar fi corect reflecatata daca si Vantu s-ar travesti): dintre hoardele flamande intr-ale perversitatilor scartaite pe paturi jilave, putine stau la mai mai multi centrimetri (decat o erectie) departare de pamant. Nu sunt multi perversi in lume si acestia ar trebui tratati cu multa grija, ei sunt poate succesul impotriva conformismului societatii sau poate doar o deviatie de la majoritate. In orice caz, travesti-ul este atat de vechi printre pasiunile sexuale incat este uimitor ca are parte inca de atat interes. Este poate chiar gresit sa o incadram la ,,perversiuni" dar dincolo de corectitudinea politica, mai tot ce nu e albinuta si floricica este pervers. Homosexualitatea este perversa. De ce militantii pentru drepturile lgbt tot incearca sa schimbe aceasta credinta nu inteleg. Ce este rau in perversitate? Sa ramanem perversi de dragul anticonformismului.
Travestiul este, pe langa titlul unei carti inteligente a atletului cu tricou stacojiu al literaturii autohtone optzeciste, Mircea Cartarescu, arta de a arata fals, fals dar credibil. Nu gnomii, hobbitii si alti mamuti. Pasiunea artei si in poate si a homosexualitatii este de a falsa realul sau in cel de-al doilea caz naturalul cu minima conditie de a mima realul. Sa fie fals, sa-l simti fals dar sa te uimeasca, sa-l simpatizezi, sa-ti impuna chiar tie falsul sentiment ca ai dori ceea ce vezi.
Romania, in istoria ei gay sufera din lipsa travesti-ului. Motivele sunt multiple (de la contextul politic - comunismul, intarzierea cronica a curentelor artistice in spatiul autohton pana la greoaia modernizare a mentalitatii prin dominatia bisericii) dar rezultatul este simplu, romanii nu au travesti. Desigur o sa fiu contrazis de ,,toace" de la inaltimea de croaziera a avioanelor dar ceea ce vedem noi nu sunt decat triste comedii. Ne lipsesc travestitii de calitate pentru ca ne lipseste istoria travesti-ului.
Exista putine travesti-uri reusite pe la noi dar acestea nu-si gasesc explicatia in studierea ,,colegelor" ci mai repede printr-un talent inascut de a copia feminitatea. Aceste putine cazuri cad repede pentru ca oricat ai privi mersul femeii cu vagin original, stampilat cu garantie si holograma ca bateriile de la telefoanele LG, numele, materialul, repertoriul ti-l alegi singur(-a). Iata de ce avem travestiti cu nume de burguri germanice cu caracterul apropiat cociobelor romanesti zoite langa peretii exteriori ai cetatii, cantarete de muzica populara, catange miorlaite in filmari cu adevarat tragice pe YouTube ori petrute. Sa nu o uitam pe divina Naomi caracterizata prin lipsa totala a intelectului. Atunci cand te travestesti, oricat ai vrea trebuie sa compensezi socantul prin inteligenta, din pacate Naomi compenseaza deficitul major de gandire prin falimentul definitiv si ireversibil al neuronilor.

Week-end-ul acesta, pe langa privit linia etern stramba a peretilor construiti in Romania si bocit maramuresan dupa ,,pretin" m-am lasat scos din casa sub amenintarea ,,daca nu iesi promitem ca venim la tine la balcon si urlam pana la doua dimineata serenade de la coada la cap".
Pe langa regulile deja scrise de Moise pe munte ale despartirilor, ,,nu pofti la frigiderul tau ca la cornul abundentei" si ,,nu utiliza cardul la cumparaturi pentru ca nici Dumnezeu nu are atatia bani ca sa-ti acopere pungile cu care iesi din magazin" ar mai trebui adaugat: ,,nu-ti lasa prietenul pe care vrei sa-l scoti in oras singur in fata sifonierului".
Exista mereu in dulapul oricarui homosexual care se respecta acea pereche de pantaloni pe care a cumparat-o desi stia sigur ca nu-i trebuie, ca sunt scumpi si ca sunt... ,,al naibii de curva". Acei pantaloni stau cuminti in sifonier stiind ca nu-i vei purta niciodata, ca nimic, nici chiar un crah financiar nu te-ar convinge sa-i porti, dar iti plac. Ai mei sunt de un albastru nebanuit de puternic, strimti, pana, elastici, punk. Sunt imposibili. I-am cumparat intr-un moment de iubire textila nemarginita pentru mai multe zerouri la pret decat as da in mod normal pentru un pantalon dintr-un magazin cu nume din Munchen.
Iesit in strada, acoperit de privirile suspecte ale baietasilor din cartierul nu cel mai select (iertata fie-mi sitautia locativa, amin) am traversat pana la taxiul ce ma astepta cuminte cu semnalele de avarie calculand secundele.
Nu cred ca a mai ramas cineva in orasul acesta care sa nu stie ca sunt gay dupa pantalonii acestia. De un albastru violent, pantalonii par a fi ca cei doi ,,g" din Google iar intre picioarele mele puteai in acea seara sa dai orice search. Acum pantalonii stau aruncati pe un scaun, triumfatori ca si bisericile lui Stefan cel Mare. Nu intrebati de turci, nu recunosc nimic.

A aparut in sfarsit la Editura Trei romanul ,,Românul. O autobiografie erotică" de Bruce Benderson in traducerea Alexandrei Mustatea. O am in geanta, abia am iesit din librarie. In seara aceasta nu am nici un alt program in afara de a citi cartea si a asculta muzica buna. FARA LUMANARI! Romantismul este desuet, perversitatea e la moda.

Link-ul pentru mai multe detalii aici.

Trei ani. O mica eternitate finalizata printr-o mica apocalipsa. Oricat m-as minti ca nu simt nimic, ca ceea ce am facut a fost bine in special pentru mine, acesti trei ani sunt greu de trecut cu vederea. Timp de trei ani am fost alaturi de o persoana, aproape in fiecare zi mi-am legat viata de a lui iar acum simt golul de langa.
Acum ceva timp, o americanca nebuna a brevetat o perna ce te imbratiseaza. Perna se prelungeste la spatele tau cu un bust si o mana pufoasa. Sigur acea femeie abia a iesit dintr-o relatie.
Realitatea este ca tot ceea ce fac, il fac acum dupa mult timp singur. Merg singur la cumparaturi, mananc singur, ma uit la filme proaste de unul singur, ma plictisesc singur. Doar ca am uitat cum se fac aceste lucururi singur. Mi-am obosit deja prietenii fiind mereu alaturi de ei, mi-am programat urmatoarele trei week-end-uri in afara orasului si sunt dispus sa accept si invitatia cea mai proasta piesa de teatru decat sa merg acasa.
Sunt sigur ca nu sunt primul ce o spune dar cumva ar trebui sa existe un fond mutual al despartirilor, un sanatoriu de recuperare unde dupa profesionisti sa te invete sa duci lingura la gura si sa mergi. Sa intri pe canale rusionase de mIRC si sa-ti exprimi fanteziile nu departe de o intalnire cu cineva care foarte probabil te va dezamagi. Reusita unui astfel de sistem de asigurare, ceva asemanator MediCare-ului englezesc sta in miile de oameni singuri din Bucuresti.
Suntem dovedit prin studii un oras de oameni singuri, stresati, ocupati cu tot mai putine sanse de a avea relatii stabile. Intr-un oras ce devine tot mai dedicat businessurilor serviciilor, unde biroul este noua fabrica, alienarea vietii noastre sociale este imperceptibila. Dar nu este singura vina, intr-adevar, suntem oameni ocupati dar parca invariabil devenim oameni indiferenti fata de vietile noastre. Cel mai bun sunt cosurile de cumparaturi ale oamenilor, femei si barbati singuri. Pline de cretinatati pe care nu le-ai manca in veci in compania cuiva, mancare a delasarii, a lehamitei. O singura periuta de dinti. Mancarea direct preparata cumparata din magazin, cutiute incolore stand cuminte in ordine pe banda rulanta inaintea chipsurilor si a carbogazoaselor indulcite artificial Zero.
Urati-ma ca spun asta dar acum imi doresc o astfel de perna si imi doresc un astfel de fond. Uimitor doar cum mananc salata si paine uscata. Macar nu ma indop, in cazul meu despartirea are beneficiul ca nu ma ingras.

PS. Promit ca acesta sa fie ultimul post legat de despartirea mea. Gata! O sa scriu din nou despre tragediile lubrifierii, prostia prezervativului ultra-thin si pasiunea ratata a jucariilor erotice cu sufletele intoarse cu cheita.

Au trecut deja doua saptamani si nu sunt cu o zi mai departe de a suferi. De ce naiba trebuie ca despartirile sa fie atat de deprimante, mai ales cele care stii ca-ti sunt prielnice. Doare!

Definitie: IUBÍ, iubesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. recipr. A fi îndrăgostit, a simţi o mare afecţiune pentru o persoană de sex opus. ♦ Refl. recipr. A avea relaţii sexuale cu o persoană de sex opus. 2. Tranz. şi refl. recipr. A ţine extrem de mult la cineva sau la ceva. 3. Tranz. A-i plăcea să... – Din sl. ljubiti.

Sursa: DEX, editia 1998, pag. 510.

Concluzie: Nu iubesc nici macar dupa definitiile de dictionare. Astept erata: ,,include si homosexualii mai putin pe Markus.

Treaba cu tristetea, depresia si plansul pe umarul lat al unui efeb agatat pe canale pe care ti-e rusine sa recunosti ca intri nu tine. Pe cine prostesti? Iti pare bine ca te-ai despartit. In sfarsit ai timp sa-ti faci manichiura de cate ori te taie capul pentru ca dupa, satisfacand manual organe de marimi, forme, nuante diferite sa-ti privesti degetele cu unghii perfect conturate. Sa nu te razi tot week-end-ul. Sa te intereseze prea putin daca maine ai program sau daca poti sa iesi cu prietenii la bere fara sa-i dai explicatii celuilalt. Pleci din tara, din oras, iesi intr-un club de pe o strada pe care nu o poti pronunta si cauti un taxi desi nici macar nu stii cum ii zice la ,,taxi" in limba asta imposibila. Esti in Ungaria, in Cehia sau esti prea beat sa-ti dai seama daca esti sau nu in Romania.
Am plecat din oras, nu am parasit tara dar drumul nebun m-a facut sa cred ca un zbor spre tarile calde ar fi fost o alternativa inteligenta. Tari calde unde homosexualitatea nu este interzisa prin lege si unde poti frecventa cluburi din care iesi cu integritatea morala la un nivel infinit inferior Laurei Andresan, Plugaru si Monica Columbeanu la un loc. Cuminte, fara escapade maniace in cautarea manichiurii perfecte am luat calea muntelui autohton unde experientele sexuale daca nu esti in cuplu se restrang la a sta noaptea in padure si a astepta violul zoofil al unui urs dintr-o rasa pe cale de disparitie. Am dormit, am umezit cu vise cretine lenjeria si duminica inspre seara am luat un tren supraestimat ca si categorie si taxare pentru mizeria oferita inapoi spre calvarul pe care-l iubim atat de mult: Bucuresti.
Luni dimineata, alta saptamana. Week-end-ul acesta a fost atat de departe incat relatia mea pare la o era departare. Au trecut o saptamana, doua zile si patru ore.

Exista momente frumoase si momente urate pe care le retii dupa ce o relatie se incheie. Ramai cu amintirile fluturilor in stomac, cu pasiunea primei nopti, cu stangacia aceleiasi nopti, cu forma perfecta a vietii pe care si pentru doua secunde ai simtit-o alaturi de persoana care te-a facut sa suferi magistral, repetat si pe care acum nu ti-o mai poti imagina iubindu-te. Ca nu te-a iubit niciodata este foarte posibil, sau macar preferabil pentru tine sa crezi acum astfel.
Orice relatie, in pesimismul ei incepe de la premisa elementara ca se va sfarsi. Desi tragic, este imposibil sa astepti ca relatia ta sa existe la infinit. Relativismul sentimental este o protectie ce-ti usureaza sfarsitul.
Cred ca ceea ce vreau sa spun este ca dupa trei ani aflati intr-o relatie, aceasta s-a sfarsit. Cred ca doare dar este prematur sa realizez. Incheierea unei relatii este diferita de moartea cuiva Aceasta nu incepe de la punctul mortii din simplul motiv ca daca relatia s-a terminat abrupt, printr-o dezamagire, nu o sa-l pomenesti in termeni buni si nici nu o sa-l regreti. Regreti partidele, stabilitatea dar nu-l regreti pe el.
Imi este imposibil sa sufar la sfarsitul unei relatii deoarece nu retin detaliile pentru care ar trebui sa sufar. Da, regret timpul, regret relativa fericire dar nu-mi aduc aminte de momentele cheie, de acele clipe in care in absurd mi-am spus, ,,asta e relatia perfecta", asa ar trebui sa fie tot timpul.
Mult mai putin sentimental este faptul ca nu retin ultima partida. De saptamana trecuta de cand s-a produs ruptura incerc sa-mi aduc aminte momentul, sa-mi dau seama cum a fost, sa-mi intiparesc amintirea acelui moment. Dar nimic! A disparut pur si simplu din sistemul meu neuronal. E de negasit. In compensatie, retin pana la unitatea minima a inspiratiilor acel prim moment si-mi dau astfel seama ca de atunci nimic nu a mai fost lafel. O relatie, desi este o comparatie desueta, este egala cu dependenta. Exista acel moment unic de pasiune dupa care tanjesti in sevraj pentru tot restul timpului.

Observ din ce in ce mai des oamenii care circula cu metroul, acest bine-cuvantat mijloc de transport pe care Videanu inca nu ni l-a distrus de tot in foamea lui de a pune borduri. Si totusi sa nu speram, parca vad ambutiaje pe sinele invelite in tubulatura de ciment din cauza unei bine-nimerite borduri intre statiile P-ta Unirii si Universitate.
Desi metroul pare a fi in orele de varf acelasi mijloc de transport tipic Bucurestiului - si anume pe langa inghesuit, sufocat adaugi urat mirositor - cu timpi ce te fac sa te gandesti la limita unei partide sexuale (8-10 minute dupa studiile americanilor prosti ce nu au nimic mai bun de facut decat sa calculeze aceste 8-10 minute), oamenii par cumva a se fi ,,gatit" anume pentru a nu circula cu RATB-ul. Sa intre la Metrorex bunicutzele isi pun hainele de sarbatoare, tipii ingheata frizuri in nori fulminanti de fixativ, duduitzele isi pun acel make-up ,,eu sunt proaspata ca primavara" iar muncitorii...imi pare rau, lor nu le gasesc o constructie de cuvinte ,,dexuite".
Exista in aceste vagonase laptos-metalizate de origine canadiana un micro-cosmos al Bucurestiului. Fiecare statie are oamenii ei la care coboara si parca pentru fiecare peron acestia sunt diferiti. Este si din cauza cartierului pe care-l deservesc dar indiferent de motiv statiile si oamenii acelor statii au acea caracteristica ce te faca sa spui, Tineretului, Eroilor sau Industriilor.
Venind din suburbiile damnate si totusi curand promitatoare ale unui oras al carui sistem de transport subteran este la nivelul fecioarei din bordel, vagoanele poarta razleti muncitori, cuminti eroi ai disponibilizarilor ramasi pe baricade pentru a ingropa mastodontii si duduiau in Bucurestiul ceausist, angajate ale metroului etern cu receptorul la ureche ce-ti siluiesc cartele prin minuscula gaura a caseriei (si ce o sa se aleaga de aceste Venere ale tubului intunecat cand se vor monta aparate lucioase care sa le inlocuiasca) si betivi ajunsi la capat de linie sprijiniti pe umerii sarmaluiti ai gospodinelor coborate la Piata Sudului.
Trecand de statiile de granita, Titan, Piata Sudului, Gorjului oamenii se schimba. O emancipare, un capitalism infundat in conversi se observa, la Brancoveanu urca Trendy Chic-ul, la Gorjului cursantele de la Litere, la Grozavesti eternul student iar la Politehnica nu urca parca nimeni.
Exista si bruiaje in drum spre centrul cosmopolit, Eroii Revolutiei sau Muncii. Oricat s-ar stradui cei ce urca de aici par exagerati. Femei ultrafardate, dandy ai adidasului auriu, trenningul purtat ca un costum si geanta sport, acel incomod rucsac de mana pe care tineri epilati pe picioare si freze suvitate ascunse sub sepci pe care in mod obligatoriu troneaza numele sau logo-ul unei firme, le poarta.
Fita este in largul ei in monstruoasa statie P-ta Romana. Acolo debarca de peste mari si tari, de pe toate tronsoanele acei ,,priveste-ma, exist", clienti de seara ai teraselor fast-food-urilor din zona. Dincolo de aceasta statie, spre Aviatorilor, raman costumele, oamenii de birou.
Doar P-ta Unirii nu se incadreaza nicaieri. Acela este poate ,,melting pot"-ul statiilor anterioare, un fel de cazan in pasajul dintre cele doua gari subterane in care nimic nu mai ramane asa cum a intrat. Ceva din tine se transforma, te ravaseste, te transpira, te demoleaza. Este poate impresia eterna in acel pasaj ca dupa ce ai inotat in Stix pana la cele trei trepte cerberice, se arata nu lumina edenica ci huruitoarele benzi rulante ce duc desi in sus in haul altui iad.

Cinci lucruri care m-ar convinge sa devin heterosexual:

- sa fac sex intr-un ,,mertzan" cu manelele urland in difuzoare. In ,,mertzanul" Copilului Minune.

- sa traiesc in tara lui Mahmoud Ahmadinejad. Stiu ca printre ,,kinky"-urile orientale se afla si excitarea pana la ejaculare prin simularea spanzurarii dar nu ma inscriu printre omuletii mici care ridica doua degetele si tipa ca fanaticii: ,,vreau si eu, vreau si eu!".

- sa-i numar ouale lui Adrian Nastase.

- sa am un curs de Geopolitica cu prof.dr. Elena Udrea.

- s-o vad pe Naomi goala.

Locuiesc intr-un cavou comunist, cu avizier acoperit cu musama si batrane care-ti dau ,,buna seara" de pe scaunelele pliante rumegand ultima barfa adusa cu liftul din inaltimea etajelor ivaluite in smog, din taramul mamutilor penthouse fara apa calda la robinete, de pe culmile de unde doar cablul de internet fluturand peste fatada si sinucigasii mai coboara.
Urc vreo doua scari mirosind a clor diluat in jeg zoit din teul femeii de serviciu ce adora treptele invers directiei mele. Ajung la capatul superior al lor oftand si jurandu-mi ca de maine o sa duc o viata sanatoasa si o sa merg la sala pentru a-mi antrena si altceva in afara de muschii oculari.
Pasesc maiestuos peste podeaua pe care mi-o imaginez fisurandu-se ca un biscuite inmuiat prea mult in ceai, imi compun in minte cutremurul care va faramita betonul prelucrat in graba, cum ma vor gasi dupa doua zile in moloz, viu, intr-o pozitie winsletiana, imbracat intr-un diamant albastru. Ajung in fata scarilor care urca dincolo de etajul meu si realizez ca n-am urcat niciodata mai departe de aici.
Sigur dincolo de treptele acelea pe care nu le voi urca niciodata se afla Edenul, ca Sfantul Petru sta asezat pe ultima treapta harjonindu-se cu ceilalti ingeri de pe palier, cum mama lui iese la usa deschizand granita unui imperiu al ciorbelor de perisoare si fripturilor cu cartofi prajiti si telemea razuita. Dincolo de etajul meu este o alta intrare in Nirvana care lui Eliade i-a scapat, dincolo de treapta aceea mai lustruita ca randul care o domina deasupra ei se afla otrava atat de dorita de Cioran.
Usa liftului sta grava in fata scarilor, pregatita sa-i inghita cei ce aluneca de pe treptele Raiului, din trupul pe care-l ascunde urla monstri metalici, flacari carbonizate si vaselina imbibata de praf. Pe palierul meu este Purgatoriul, intre scara si gaura gheenei de unde urca mereu Mefisto si astepta sa-l inviti de trei ori dincolo de butonul de ebonita tocita si sagetile verzui.
Cum inchid usa din lemn stratificat patrund intr-o lume a ateilor, dincolo raman ingerii si diavolii, sfintii si pacatosii, evlaviosii si sinucigasii. Dupa ce rasucesc monoton cheia raman doar eu.

Orice am face, nu putem sa nu ne scarbim de Bucuresti, de Romania. Dincolo de patriotismul stereotip pe care ar trebui sa-l afisam de 24 ianuarie, subjugandu-ne dorinta primara de a nu o mai vedea pe Elena Udrea la televizor, pe Traian Basescu ranjind prin saloanele Otopenilor, pe Tariceanu crispandu-se in fata unui leu cadaveric si a unei economii in moarte clinica, mascam tristetea nu de dragul sentimentului de iubire nationala ci ca o resemnare asupra maruntului ce ne face jegosi, prosti si nesimti.
Retorica ,,occidentului avansat" ne spune ca e doar o chestiune de timp pana cand vom ajunge si noi la modelul european de civilizatie iar exemplul ungar, polonez ori ceh arata ca se poate, ca si capaunii pot dansa vals. Doar ca nu e adevarat! Desi acum 18 ani am pornit mai mult sau mai putin din acelasi bloc comunist schiziofrenic (si sunt pregatit sa admit Securitatea mult mai violenta din Romania, infometarea si inexistenta unei disidente reale care sa preia puterea) noi romanii nu am reusit sa trecem nu de problemele de economie capitalista, de politica, etc. pentru ca nu am reusit sa trecem de aceeasi prostie, nesimtire si acelasi jeg.
Ne-am integrat in foruri militare, politico-economice dar cum treci granita in tara mioritelor corupte cum maruntisurile te napadesc. Scuipati pe trotuare, placi de marmura crapate la nici o saptamana de la finalizarea lucrarii (vezi parcul dintre Spitalul Coltea si Ministerul Agriculturii), mirosuri livide in metrouri.
In mai putin de un kilometru de mers prin orice colt al Romaniei (chiar si prin paduri unde regasesti culturi de P.E.T.-uri, cercuri perfecte de iarba arsa de unde mai duhnesc mititeii si ceafa) nu poti sa nu observi delasarea, impotenta intelectuala, regresul, soiosul. Este pretutindeni si a nu-l observa inseamna patriotism.

Deschid ochii. Nu i-am avut inchisi nici pana acum dar realizez ca ii deschid. Observ puncte albe pe tavanul negru.
S-a prabusit peste mine dar nu si peste el. S-a prabusit pe sub mine si pe el. Pe mine nu m-a atins.
Imi intind picioarele observand arcul format de talpi. Numar ridurile. Nici unul.
Capul mi se loveste perna de pe care nu s-a miscat pana acum. Brutal, dur, sensual.
Simt incordarea lui si laxul corpului meu ghemuit pe el.
Nu ma misc. Nu simt ca ma misc.
Ii simt miscarea. Miscarea lui este inerta.
Simt cum nu ma misc. El nu simte cum eu ma misc.
Ma incordez opus ghemuirii lui. Isi elibereaza muschii.
Tavanul se albeste. Punctele se albesc
S-a ridicat, inchide usa si aud apa cum curge inapoi in robinet.
Ma trezesc intr-un vis.

Frumosul este mandatoriu unui homosexual de succes. Frumosul sau falsul. Intr-o lume in care fondul de ten nu este tocmai o crima dar unde inesteticul dublat de o saracie a obiectului lubric este un pacat capital, aspectul sau mai exact, vizibilul sunt foarte importante.
Frumosul homosexual nu a evoluat in mare masura din antichitate pana in postmodern decat in ,,liberalizarea" placerilor inestetice. Fie era lui Alexandru cel Mare sau a Flamingo Boys six pack-ul guverneaza, fibrele tensionate devin o pasiune iar genoflexiunile sexuale o epifanie. Trimite un grup de homosexuali entuziasti intr-o gliptoteca si acestia vor resimti aceeasi erectie ca cea a vechilor greci.
Similar revolutiei estetice feminine, de la Rubens la tanga, de la corset la jeans, gay-ii au revolutionat frumosul masculin prin a inceta sa-l defineasca. In nici o alta comunitate, placerea pentru inestetic nu s-a manifestat atat de pregnant in epoca moderna ca la homosexuali. Intr-adevar, literatura pornografica occidentala a secolelor in care noi editam doar biblii prezinta pasiunile lubrice contra frumosului dar invariabil desfranarea sfarsea prin siluirea pana la distrugere a frumoasei si nu prin pasiunea uratei.
Homosexualitatea a scos in public placerile inestetice si le-a luat drept normale, bear, fat-boy, ori sugar-daddy. Acest lucru a fost posibil prin valul mult mai mare al acceptarii homosexualilor. Coming out-ul minoritatii a relevat nu doar minoritatea ci si pasiunile mai putin estetice ale acesteia.
De ce? Rational, heterosexualitatea si-a ascuns pasiunea prin casatorie si adulter. Una mai hulita ca alta dar ignorate in aceeasi masura de catre societate. Nimeni nu este interesat de sexualitatea in interiorul cuplului deoarece pornesti de la premisa ca aceasta este ori normala ori lipseste cu desavarsire, caz in care sexul in cuplu se extinde la amant/a. La homosexuali, aceasta normalitate a sexului nu exista deci mult mai rapid se manifesta interesul fata de ce se petrece in interiorul unui cuplu si implicit dincolo de el. Intr-adevar, barfa despre soti este savuroasa dar piere rapid in favoarea barfei despre fiul homosexual al vecinei de la etajul cinci.
Astfel homosexualitatea a devenit stindardul pasiunilor atat estetice (homosexualii lucrati la sala de forta din anii `80 ce au generat invidia heterosexualilor pentru succesul pe care il aveau din punct de vedere erotic la femeile heterosexuale rezultand metrosexualii) dar si inestetice prin pasiunea privitului pe gaura cheii.

Knut (ursul polar de la Gradina Zoologica din Berlin) o s-o manance pe Paris Hilton.

Traian Basescu o paraseste pe Elena Udrea in favoarea Zoei Petre. Calin Popescu Tariceanu ramane prim-ministru. Asa doar sa-i faca in ciuda lui Base. Hidrobicileta si crucisatorul.

Elena Basescu se insoara cu Hrebe junior. Becali le este nas iar eu domnisoara de onoare.

Catedrala Mantuirii Neamului se construieste la Ciorogarla.

Nu o sa-mi mai cumpar lenjerie intima perversa. Doar chilotei in culoare unica cu mai mult de 4 cm patrati de material.

Nu o sa mai mananc carbohidrati. Nu mai mult de o tona pe zi.

Ma convertesc la musulmanism pentru a merge in concediu in Dubai. Dupa care trec la catolicism, se pare ca preotii lor au o viata sexuala mai activa decat media nationala a Olandei.

M-am hotarat sa escaladez munti, vreau striatii naturale.

Am implinit 200 de post-uri! Urii, uraa!