Una din ororile mele cele mai puternice este ca intr-o dimineata sa ma trezesc si sa descopar lumea invers decat este ea. Totul, de la a respira dioxid de carbon in loc de oxigen pana la a inchide ecranul televizorului pentru a vedea cum oamenii nu s-au ucis astazi si cum in Iraq teroristii kamikaze si-au facut implozie.

Imi imaginez o seara in care sa ma trezesc cu intunericul deranjandu-mi somnul, culcandu-ma in pat pentru a ma trezi, spalandu-ma pe dinti cu tartru, deschizand frigiderul ce arde pentru a descoperi reziduuri.

Ies pe o strada moale imbracat in nimic, admirandu-mi lipsa completa a hainelor ca pe o buna alegere de culori, trecandu-mi mana prin cap pentru a-mi aranja lipsa calvitiei. Calc pe un asfalt moale si realizez ca merg in maini, iar firele rebele de chelie mi le-am aranjat cu piciorul stang.

Pe strada toti merg altfel. Acesti toti contrari ordinii. Batrane ce-si unduiesc soldurile lasate, tinere ce-si fac cu greu drum din cauza durerilor reumatice, barbatilor le lipsesc organele. Regasesc repede flasca excrescenta uitandu-ma la femei. Masinile stau pe loc, blocurile claxoneaza. Tevile sunt suspendate, blocurile sunt ingropate in subteran.

Realitatea mea e o imaginare.

Azi noapte m-am visat judecator. Batran, ridat, urat si cu o sotie de 20 de anishori acasa ce ma inseala nu doar cu gradinarul ci cu intreg personalul Bricostore Romania plus Regia Parcurilor Bucuresti. Uimitor cum, dupa ce m-am trezit in mijloc de noapte, la recursul unui amarat de hotoman, unu` Cozma Miron, nu m-au arestat mascatii (si ce kinky trebuie sa fie: ,,daaaaaaa, aresteaza-ma, daaaaaaa") pentru dare/primire de mita pentru vreun concurs pentru procurorul sef pe Capitala.
Ei, si am judecat eu in ordine pe:

Miron Cozma - Inalta tradare a homosexualilor -,,cum fa, cu gloata de tzarani dupa tine si nici o orgie gay", atentare la bunurile publice, flori, panselutze, posteriorul meu (am fost batut in timpul unei mineriade) si omor calificat - sau necalificat ca nu cred ca si-a terminat scoala :D. Sentinta? O tunsoare noua ca nu mai suport pletele slinoase pe care si le afiseaza ca un voyeor un public, asa la vedere, fara bulinutza cu 18 ani, fara blur.

Traian Basescu - acuzat de prostie crasa, imbecilitate si totusi cu prea mult fler pentru politica, un fler inascut ca cel al mustei spre anumite reziduuri. De acemenea, viol. Avem totul pe caseta, DNA-ul o va da pe HBO, la seara de premiere ,,Elena Udrea: ,,nuuuu base, nuuuuu"; Base: ,,ba da Elena, ha ha ha"; Elena: ,,nu base, nu", Base: ,,ba da Elena"; Elena: ,,Nu base, nu acolo este punctul meu G, mai sus ca eu nu sunt Emil Boc, la el ajungi repede". Sentinta, 3 partide cu suspendare si munca in folosul comunitatii (la asfaltare).

Razvan Ciobanu - acuzata (pardon, acuzat) de violarea intimitatii cu shuncile, violarea bunului gust, violarea retinelor noastre si violarea vreunei duzine de minori nestiutori (intr-ale resuscitarii persoanelor obeze, ca in altele erau doctor honoris cauza). Sentinta, banda de alergare. Pe viata. Fara drept de eliberare conditionata. Exceptie de la legea in vigoare, detinutul va fi incarcerat intr-o inchisoare de femei. Lesbiene.

Daca Laura Adresan poate, pot si eu asa ca iata o lista de ipotetice (sau ,,da Doamne, Maica Precista si toti Sfintii" si de-adevarat) nebunii comise cu persoane publice. Categoria ,,Tzara, tzara, vrem futashi": 1. Bogdan Olteanu. Puternic, frumos, inalt, il suspectez de dandysm si cu un parfum ce te trimite in adoratia tantra-ului. Cine a spus ca politica pute? 2. Sebastian Bodu. Orice as spune nu s-ar intelege, arata bine. 3. Varujan Vosganian. Nu stiu de ce dar imi place. Si nu este din cauza finantelor. Categoria ,,fisting fericit": Un singur candidat, Lucian Bute. Nimic de adaugat. Cateoria mass-media: Adrian Rozenberg, reporter PRO TV Cluj Napoca. Este singura persoana care prezentandu-ti un viol la Stirile de la ora 5 te poate face sa tanjesti. Categia ,,flori, fete, cantarete": Solistul de la Omul cu Sobilani. Desigur, decat sa ascult muzica lor mai bine ma impusc dar nimeni nu ma poate impiedica sa mi-l imaginez putin mai compromitator. Categoria ,,simularea orgasmului" (a.k.a. actorie): Adrian Neacsu, actor al teatrului sibian ce-si face veacul si printr-o reclama pentru un produs al carui nume imi scapa. Categoria ,,ai carte, ai parte (de sex)": Martin din ,,Minunile Albastre" de Ildiko von Kurthy. Pentru ca nu mi-l pot imagina altfel decat chipes. Asa cum atunci cand am citit ,,Frankenstein" mi-l imaginam pe monstru (indiferent de descrierile autoarei) incredibil de sexy cu un ten perfect, musculatura pronuntata, gambe solide, bronzat, imbracat doar intr-un slip extrem de sugestiv.

Imagini care ma obsedeaza: - spargerea ochiului, Luis Buñuel - Cainele andaluz (El perro andaluz -1929). Ma uit mereu la filmare si nu reusesc oricat as vrea sa ma uit in alta parte. Monstruoase cadre, atat de monstruoase incat nu ma pot abtine. - contrijurul format al unui om care urca scarile metroului cu soarele luminandu-l puternic. - Gradina placerilor omenesti (Hieronymus Bosch 1450-1516). Pentru ca pictorul este unic timpului sau, unic prin talent si pentru simbolistica. - cioburile paharelor de vin, sparg paharele ,,neintentionat" tocmai pentru a putea fotografia inca o forma a resturilor sticloase. - liniile de tren. Mergand cu trenul privesc paralelismul lor, macazurile, maracinisii crescuti in ecartament cu pasiunea unui copil lipit cu nasul de geam pana incep sa ma simt rau din cauza suprasolicitarii ochilor. - imaginea unui sinucigas in statia metroului. Cobor pe peron si asteptand ma uit la oameni incercand sa-mi dau seama daca vreunul ar avea aceasta intentie. Imaginatia mea producand mereu sinucigasi din batranele cu sacose de culori terne ce depasesc linia alba de siguranta. Peretii cortina ale metrourilor pariziene ori barceloneze mi se par invenia secolului 21.

Dincolo de preferintele mele in ceea ce priveste teatrul (anumite piese pe care le voi comenta in randurile urmatoare nu mi-au placut), recunosc ca homosexualitatea ca tema in teatru a trecut poate de reticenta necesara aducerii pe scena a realitatii. De la ,,socanta" la vremea ei ,,Colivie cu nebune" (mijlocul anilor `90 la TNB) pana la piesele ,,tupeiste" de astazi se vede clar evolutia.

1. ,,E doar sfarsitul lumii". Teatrul Odeon, regia Radu Afrim. Venind de la cineva care stie cu adevarat sa regizeze, piesele cu orientare gay ale tanarului regizor dezamagesc. Am impresia mereu ca piesele ce ating acest subiect devin in conceptia lui Radu Afrim doar one-night-stand-uri. Este uimitor cat de putin actorii din sfarsitul lumii sunt intr-adevar personajele pe care le intruchipeaza si cat de mult sunt oamenii de dincolo de scena, ,,diva" molfaie acelasi play-back, amantii sunt atat de mIRC-uiti, iar cel caruia i se sfarseste lumea joaca cu speranta ca dincolo de randul cinci sa nu i se vada inceputul de chelie. Per total, ,,E doar sfarsitul lumii" pare a fi un colaj din chaturi excitate in mijloc de noapte si imagini din catalogul IKEA. A propos, ce e cu acordeonul? (alte piese din orientare: ,,Adam Geist", Teatrul Maria Filotti Braila; ,,America stie tot", Green-Hours)

2. ,,Sado Maso Blues Bar", Teatrul Mic, Geanina Carbunariu regie. Crezand ca nimic nu ma mai poate uimi (soca?) am ales o seara placuta, putin racoroasa pentru o plimbare bipeda pana la Teatrul Mic. Acolo, intr-o sala ce nu stii daca a trecut printr-o singura inundatie ori multiple Sa si Ma, doi vechi prieteni isi traiesc initierea unei afaceri. Un sado-maso bar. De la tragedie la comedie, de la text la oameni traversand bulevardul cu manunchiuri de vibratoare, piesa este o experienta rara.

3. ,,Sunt propria mea sotie", Teatrul Odeon, regia Beatrice Rancea. Rar pe scenele autohtone travesti-ul a facut cariera. Nu departe de ,,Chiritele" masculine ori doua dintre surorile din ,,Gaitele" (acelasi Teatru Odeon) ce merita urmarite exclusiv pentru unorul textului, arta schimbarii sexului pe scena lipseste in Romania. Nu avem o Mary nemtoaica, travesti-urile asiatice (si ma refer la teatrul vechi, nu show-urile patayane) ori la limita, arta sopranelor masculine (Farinelli). ,,Sunt propria mea sotie" este un travesti cuminte, barbatesc, dovedindu-si barbatia dincolo de rol cu dorinta de a urla ,,sunt heterosexual, e doar teatru". Totusi, monologul iubitului puscarias merita efortul.

4. ,,Purificare", Teatrul National Lucian Blaga, Cluj, regia, Andrei Serban. Cred ca ajunge sa spun Sarah Kane. Atata inteles, atata expresie, atatea idei punctate in dezumanizare prin amputarea repetata a iubitului din cuplul homosexual. O piesa controversata.

5. ,,Capra sau Cine e Sylvia", Teatrul Act, regia Alexandru Dabija. Un barbat casatorit cu un fiu homosexual devine amantul unei capre. Pervers ori nu, intrebarea este daca si homosexualitatea este o perversitate. Daca a iubi o capra este o perversitate? Care sunt regulile amorului, de cine avem voie sa ne indragostim? Doar de o femeie? Doar de un om? Doar de o fiinta vie? Doar de o fiinta (vie ori moarta -vezi ,,Necrofilul" Gabriellei Wittkop, Editura Trei, 2007)? Nu sunt atat de deschis in a raspunde intrbarilor. Undeva, nu departe de barbati incepe in acceptiunea mea perversitatea. Perversitatea mea. A ta?

6. ,,Portretul lui Dorian Gray", Teatrul Odeon, Dragos Galgotiu. Ador Portretul lui Wilde, am devorat cartea (in mod repetat) si ramane inca recomandarea pe care o fac cel mai des doar ca nu stiu daca piesa imprumuta aceleasi sentimente. Nu am reusit sa ma hotarasc daca imi place ori nu. Poate ca Dorian Gray (Razvan Mazilu) mai gay decat chiar Wilde si-ar fi dorit, de la scena imbracatului, kimono-ul pana la sugrumarea pictorului pe pieptul dezvelit al mult mediatizatului balerin (nu cred ca Mazilu este un dansator ori coreograf desavarsit, ii lipseste stralucirea dansului contemporan adevarat de care in Romania ai parte doar in timpul festivalelor dedicate).

7. ,,Experimentul Iov", Teatrul National Radu Stanca Sibiu, regia Mihai Manitiu. Piesa face parte din ,,Trilogia Evreiasca" si are ca baza ,,Cartea lui Iov" din ,,Vechiul Testament". Intervenind patru pereti intre actori si spectatorii ce pot privi doar printr-o deschizatura destinata locului lor, spectacolul reuseste sa surprinda maleficul nemarginit de care divinitatea este capabila. Un ,,narator-femeie" ce urla schizofrenic bucati din ,,Cartea Sfanta", ,,puterea divina" ce ucide baloane aurii cu sulita amintind de Sfantul Gheorghe, personaj ce-si cara divinitatea intr-un tub de aer pentru scufundari si o ,,trecere a timpului" ce pedaleaza pe un scaun in jurul axului miscand efeminat. Un spectacol cu o simbolistica grea, multa, sufocanta, superba.

8. ,,Marchizul de Sade", Teatrul Odeon, regia Beatrice Rancea. Piesa nareaza perioada de arest intr-un azil de nebuni a marchizului, deformandu-i intr-adevar sfarsitul intr-un mod ingenios (autor Doug Wright). Florin Zamfirescu a reusit sa-mi impuna imaginea unui Marchiz de Sade pe care mi l-am imaginat identic citindu-i ulterior ,,Cele 120 de zile ale Sodomei si Gomorei sau Scoala Libertinajului" (Editura Trei, 2006). Am revazut piesa dupa ce (cu greu) am terminat cartea, cand am ramas amagit de promisiunile sadice ale marchizului, flirt tendentios cu staretul, bisexualism, lubricitate. Zamfirescu arata un Marchiz de Sade ale carui promisiuni perverse ademenesc spectatorul in speranta ca acesta va scapa din cusca.

9. ,,Razboi cu Troia nu se face" Teatrul Mic, regia Florin Calinescu. Puternic criticat in presa de specialitate, spectacolul dezamageste nu prin joc ori text ci prin decor. Replici ce invita la lubricitate homosexuala, un frate mai mic efemizat educat de poetul de curte travestit in zana supraponderala. Bataie de joc ori doar expresia unui Florin Calinescu de la care poate ca ar trebui sa te astepti la asa ceva?

10. ,,Faust" Teatrul National Radu Stanca Sibiu, Silviu Purcarete. Piesa eveniment a anului Sibiu Capitala Culturala Europeana (un proiect per total reusit), piesa eveniment pentru teatrul romanesc ne arata ca banii se pot duce si altundeva in afara de Chicago (TNB). 300.000 €; peste 40 de actori, cantareti, scamatori, studenti, o formatie; 90 mp de pictura a iadului; 1500 mp de hala industriala; macarale mobile; cantece liturghice (Hristos a Inviat); artificii; animale, caini, porci, hipopotami. O calatorie in iad alaturi de un Mefisto ce-si permite orice, un Mefisto ce se lasa satisfacut oral de un alt diavol, un Mefisto hermafrodit, un Mefisto vampiric, orgiastic. Ofelia Popii, o tanara actrita sibiana ce in ,,Experimentul Iov" joaca ,,puterea divina", face un rol magnific, un rol nu doar complex, impecabil jucat, un adevarat diavol ce-si urla UNITER-ul.
Intr-adevar, un iad, un iad reprodus maiestuos, un iad in care esti poftit de porci ce te iau de mana din scaunul de unde stai departe de tot diavolescul si te arunca in flacari, in suflete suspendate in macarale mobile, in urlete inumane, morti magistrali, zei decazuti si diavoli tronand peste pacat.

...sa nu spun ca bradul din P-ta Unirii arata mai degraba ca un urias butt plug decat ca un brad. La atac ,,fetelor", la atac.