apr
02
| M-am nascut in Bucuresti dar nu sunt bucurestean. Mai exact nici eu nu stiu ce sunt. Din parinti cu origini unguresti (de pe la 1600), bucuresteani la a nici ei nu mai stiu cata generatie, strabunici germani cu relatii de rudenie spaniole- nici eu nu ma bucur mai mult decat ca in buletinul meu scrie la locul nasterii ,,Bucuresti" de o biografie imobiliara cuminte. Imi place sa spun ca eu (impreuna cu parintii mei si mai tarziu singur) sunt ,,traseist imobiliar" pentru ca desi nascut la etajul 1 al maternitatii ,,Caritas" din orasul de pe Dambovita, m-am mutat imediat dupa Revolutie in Germania- la Garmisch,apoi Munchen- am revenit in tara si am avut un apartament undeva pe stadutele din Piata Amzei. Nu dupa mult timp ne-am mutat la Sibiu. Acum, eu m-am intors in Bucuresti dar nu cred ca voi ramane prea mult timp aici. Ma voi pune deci pe centura, imi voi ridica bagajele si voi astepta prima masina care sa ma duca spre alt oras, alta lume, alte amoruri, alte dezamagiri. Week-end-ul acesta l-am petrecut la Sibiu. Imi place sa-mi reintalnesc prietenii pe care i-am lasat acolo, sa bem o cafea in mijlocul Pietei Mici dupa ce m-am certat 5 minute cu chelnerul sa-mi puna o masa la soare, sa citesc ghiduri ale orasului in fata cladirilor renovate, sa-mi tin aparatul foto in mana si sa ma dau turist. Imi place sa redescopar orasul- si chiar il redescopar nestiind unele cotloane. Dar am aflat week-end-ul acesta ca pot redescoperi si altceva decat cladiri ori prietenii cu care faceam discutii adolescentin-perverse, pot sa-mi redescopar iubirile. Sambata seara, in timp ce asteptam in fata teatrului s-a ,,postat" in fata mea prima mea... obsesie. Spun obsesie si nu iubire. Ani parca inapoi (nu sunt decenii), am avut ceea ce acum cuminte as putea numi mai multe one-night-stand-uri placute cu acea persoana. In schimb atunci eu am facut o pasiune pentru el. Era iubirea vietii mele, era persoana pentru care mi-am chinuit noptile, prima persona pe care in cele din urma am sterso apasand cu marker-ul pe ambele parti ale foii, i-am sters numarul din telefonul mobil dupa care am regretat. Inalt, mediu la greutate (desi inainte era chiar filiform), nu frumos dar cu ceva ce mi-a captat intotdeauna atentia. El era lafel. Acelasi om despre care as fi putut acum 3- 4 ani sa spun ca-l iubesc. Acolo, la 2 metri departare de mine. Ceva din mine a spus ca trebuie sa intru in discutie cu el. Dar nu am facuto. Nu! M. face parte dintro lume pe care am lasato acolo atunci cand mi-am impachetat cartile, hainele, pe mine si m-am transferat pe meleagurile Queens-ului si a Impact-ului. M. ramane obsesia mea de la sfarsitul adolescentei, ramane la Sibiu impreuna cu cladirile, pietele, cafenelele ori fortificatiile. M. este dovada mea vie ca am fost candva inocent, fara sarcasm, ironie, pesimism. M. este persoana la timpul careia credeam in tot ce ne prefacem acum ca credem, in povestea cu ,,iubirea, fidelitatea, dedicatia". O lume pierduta. |
Ce post romantic si totusi realist! Felicitari, Markus, te credeam putin mai cinic!
Sibiul e un oras spectaculos, singurul , in afara de Sighisoara, care iti mi-a lasat senzatia aceea de “illo temopre”. E minunat ca prima ta “obsesie” s-a consumat acolo, ii da o aura aparte. Imi reamintesc de o discutie purtata zilele trecute cu un foarte drag prieten , la a carui parere tin foarte mult si care spunea, referitor la o mai veche pasiune a mea “ Accepta intilnirea, demitizeaza-l!”. Nu ma indur sa fac lucrul asta, parca mai vreau sa pastrez in amintire parfumul acela inegalabil, chiar daca iluzoriu. O fi bine? O fi rau?
Markus, desi stiu ca nu e cazul, ar trebui sa te consideri roman. Chiar daca esti urmasul nu stiu carui grof si te-ai nascut la Caritas(fostul Spital Evreiesc)totusi pe undeva aerul, solul, prietenii, morcovii si alte legume romanesti te-au facut roman.
PS: din fericire fostele mele obsesii s-au ingrasat, s-au uratit astfel incat nu am nici un regret cand le revad :)Ai draq hormonii astia.. au un efect combinat intre drog, virusul rabiei si multe alte medicamente psihotrope, per ansamblu o "viagra" cu efecte maniacodepresive.
@ingenua: oricum degeaba..daca nu esti o blonda sexy-fatala si nu te imbraci ca o fufulina nu rezolvi nimic. Accepta INTALNIREA??adica domnul te-a invitat :p. Imi aminteste de un unchi, care desi insurat a invitat o fosta colega de facultate la o cina romantica in speranta ca va primi putin sex.. Nu s-a intamplat asa :(
Nu m-as imbraca niciodata ca o "fufulina" si blondul imi zgaraie retina(daca nu e natural).
Unii se multumesc cu putin, altii isi doresc mai mult de la viata( chiar daca ne referim numai la sex)
Si eu care credeam ca esti plecat demult in vacanta de Pasti... pai daca tot esti p'aci, cred ca ti-am ramas datoare cu o replica. Incerc sa-mi fac timp...
Cineva a spus la un moment dat "sa nu dezgropam mortii". e ceea ce trebuie sa faci si tu acum. si mai ales sa ii ingropi pe aia care inca iti mai stau in capela si le faci priveghi de vreo 2 saptamani.
that's a good one
Frumos, romantic si cinic. Capitala europeana, chestii de suflet, reverii...si deodata, pa baieti!
Si pe noi, ne lasi cu ochii in soare?! Sau inainte sa pleci, te asiguri ca n-a mai ramas nimeni in Roamania si il stingi?
e ceam mai trista asta
ce pacat ca totul e la trecut.