Astazi tac. (citesc Eric-Emmanuel Schmitt - ,,Oscar si Tanti Roz")

Stau in fata computerului cu un urias meniu de la ,,magazinul cu grasime" (a.k.a. la ,,M"-ul galben luminos) si google-esc cautand ciudatenii ale lumii: 1. Cica in S.U.A. mai antreprenori de pompe funebre au dat in judecata lanturile de fast-food pe motiv ca deoarece oamenii devin tot mai grasi, profiturile groparilor se reduc din cauza cresterii cantitatii de materiale folosite (formol, vopsele, cosciuge XXL, gropi largi). Iata un motiv real pentru care sa slabesti, pentru a fi ,,fit" la inmormantarea ta. 2. In Olanda, sexul oral performat cu o prostituata se taxeaza cu un impozit de 17%. Daca sexul oral este performat pe o scena, impozitul este de doar 3% deoarece se considera ca este spectacol artistic si Olanda incurajeaza formele de arta contemporana si experimentala. Iata un motiv real pentru care George Michael ar trebui sa devina cetatean al Tarii de Jos, in sfarsit ar avea si el un rost pe o scena. 3. In Canada exista o lege prin care cetatenilor de sex masculin le este strict interzis sa faca sex cu un ren. Din acest motiv in Canada nu exista gigolo. De ce sa-ti iei un barbat si sa risti sa nu aiba o erectie cand poti sa-ti iei un animal de casa? Un ren. Legal! Spank me Rudolf, spank me!

Pe mIRC.

El: Iti place ciocolata belgiana?
Eu: Da... (salivez pavlovian la orice urmeaza dupa cuvantul ciocolata)
El: Si, o practicam si noi candva?
Eu: Cum sa o practic, vrei sa fac fondanta sau ce? (dau un ,,search" pe ,,Google" cu ,,belgian chocolate"). Iiih! Nu.

De doua ore incoace ma spal pe dinti.

Astazi in Mc'Donalts-ul din Piata Romana (si da, am mancat de-acolo, o sa ma fac cat o bovina asexuata) doi barbati stateau la masa tinandu-se de mana. In jurul lor, un rand de mese era liber iar oamenii priveau infricosati dintre cutiile lor cu sandwich-uri reincalzite si pahare de racoritoare rasuflate. Cei doi ii ignorau pe privitorii de ocazie, zambeau si-si vorbeau. Vorbind o limba straina pe care nu am identificato, oamenii dadeau o lectie de libertate noua, tuturor celor care-i priveam pe furis. Nu spun felicitari lor ci rusine noua ca nu intelegem ca asa cum cu totii avem dreptul de a cumpara mancare proasta, lafel de bine putem tine mana oricui vrem.

Zilele acestea, politicienii nostri se arata pe ecranul plasmei mele mai ceva ca orgasmele unei nimfomane. Mii de camasi ravasite in fuga dintre partide, lupte crancene pentru ciolanul care pare sa stea mereu in gurile acelorasi maidanezi. De la un capat la altul, politicul autohton este acelasi, martiri razganditi (Traian Basescu dand inapoi de la promisiunea de a-si da demisia), Ioane D`Arc calarind oi electorale (Gigi Becali dand interviu la France Press International in care povesteste cum Dumnezeu i-a spus sa devina presedinte al Romaniei), bunicute uitate in borcanele de formol ale comunismului ori inviati ai democratiei care au luptat impotriva comunismului cu... chilotii (modelul Calin Popescu Tariceanu).
Ei si ce daca. Gata cu teoria frumoasa, cu onirica democratie, ce logica revolutiei care ar fi trebuit sa schimbe regimul comunist cu o disidenta puternica, demna moral, nu sa-l travesteasca in aberatii electorale.
Congo, pazea ca venim! Sau vi-ii trimitem? Ce-o sa fie?.

Asa am inteles noi democratia. Adevaratul test al modernitatii si maturitatii noastre politice trebuie ascultat din gurile ce striga prin piete, citita pe panouri improvizate:

,,Basescu nu ceda, Romania e a ta.'' - mitingul din Bucuresti, sau ,,statul sunt eu''?
,,Tariceanu si ai lui sa se duca dracului.'' - vizita de la Brasov.
,,Moarte tradatorilor.'' - Bucuresti.
,,Hotii'' - in toata Romania de 17 ani incoace.
,,Salveaza-ne!'' - mitingul din Piata Universitatii.
,,Basescu libertatea ne-o aduce!'' - un panotaj in Piata Universitatii.
,,Dumnezeu sa-i ierte.'' - Traian Basescu vorbind despre Parlamentul Romaniei. Noul Iisus al politichiei romanesti.

Suntem unici. Traim in lumea dictaturii bunui plac si a adoratiei incompetentului, a adulatiei penibilului sau in campania electorala a asfaltului fierbinte. Cum scriu, ma uit la imagini din Piata Universitatii unde Traian Basescu se plimba prin intersectie ca si cum s-ar fi plimbat sutand meta-democratic in orice misca in flancul ,,sa traiti''-ului.
Uitati-va la el, ca un cersetor care spala geamurile cu zoaie verzui, Traian Basescu ne opreste viata noastra trista pentru ca el vrea. Duceti-va maine, haideti maine la ora 12.00 sa ne plimbam prin Piata Univesitatii. Daca Traian Basescu poate, haideti si noi. Sa mergem sa urlam ca homofobia nu este buna, sa tipam dintre crucile revolutionare ca vrem si noi o cruce, vrem sa spunem ca prostia a murit, prostia care ne loveste pe noi cu pumnii, ne bate, ne scuipa. Credeti ca politistul care ar dirija circulatia ar mai opri masinile ca noi sa saltam zglobiu printre miile de sustinatori ai liberatii, ai egalitatii?
Asta este democratia si nu cheremul unui presedinte ce nu a inteles ca pentru a trai intr-o societate trebuie sa se inteleaga macar cu partenerii electorali. Este ca si cum noi ne-am huidui prietenii care ne accepta homosexualitatea. Traian Basescu face sebuku pe asfaltul pe care el l-a asfaltat in fiecare an al mandatului (vezi contractele preferentiale de asfaltare a bulevardelor bucurestene date cocosilor si chelnerilor din Razoare) iar noi toti stam in masini, ne dam coate sa trecem pe trotoarul din fata TNB-ului, privim televizoarele si uitam regulile democratiei.

Ma suna astazi o prietena... Ea: Ai vazut Cotidianul de astazi? Spune acolo ca un studiu arata ca peste jumatate din romani va urasc si cred ca homosexulitatea ar trebui interzisa prin lege. Nu-i asa ca-i groaznic? Eu: Nu ma mira. Imi pare bine chiar. Daca o jumatate din Romania ma uraste, inseamna ca cealalta jumatate ma iubeste. In toate pozitiile, la toate orele. ...si radem amandoi.

El, mascul de clasa medie, imbracaminte ce aduce usor cu hip-hoperii anilor `90 in acea Romanie nebuna, dedicata in totalitate organului a-tot-streamingat ale lui Cheloo ori Grasu`, eu-alta generatie, alta imbracaminte. Am facut intr-un timp o pasiune pentru pantalonii largi ai hip-hoperilor, atunci cand ii deschizi traiesti aceeasi placere a buchetelor florareselor din Obor ce-ti impacheteaza un trandafir galben rupt sub bulb dar prins cu scobitoare in distanta dus-intors Terra- Luna de celofane. Desfaci fermoarul si, contrar pantalonilor clasici intri intr-o alta lume, esti un fel de ,,Alice in Turul-Minune" iar cand ajungi la palat, tu, erou cu platosa (nu medievala ca nu esti atat de batran) primesti in dar imparatia si vei trai fericit miscandu-te in directii nebanuite pana cand ejacularea va va desparti. El drept, intepat. Eu :D, mai putin drept, mult mai ocupat cantand in gand ,,Surprize, surprize" (recunosc ca nu as indrazni niciodata sa cant melodia cu voce tare, sunt sigur ca ar duce la impotenta) deshid ,,temnita". Ăăă, unde a disparut? Ridic capul si zambesc. Ma intorc si ma mai uit o data. Nope, nimic acolo. Sau, daaaaa, acolo, pe stanga, parca... e ceva. Ma uit din nou in sus cand... el se prabuseste peste mine, falsand gafaituri erotice, pasionale. Surprize, surprize... ,,Alice in tara piticilor".

Sunt rastit, privit superior, jignit chiar atunci cand iau apararea rromilor, a homosexualitatii si inca (in Romania) a evreilor. Sunt privit automat cu ura, argumentele se transforma in exemple cu ,,el care l-a prins la colt pe el, sau cu boratura care mi-a pus cutitul la gat". ,,E clar! Nu esti ca noi, ceilalti! Majoritarii." Vrem- nu vrem, Romania (si slava nu doar noi) este o cloaca plina de homofobi, xenofobi, suntem tot ceea ce se poate termina in -fobi, chiar si autofobi. Daca am putea, ne-am uri chiar pe noi, ne-am scuipa ori am scrie pe metrouri, ,,moarte mie". A spune ,,eu nu am nimic impotriva lor dar..." nu te face mai putin homofob. Esti doar un homofob care crede ca ,,eu nu"-ul il va transforma subit intr-un inger al corectitudinii politice. Esti un izbavit de dragul cuvantului dar acelasi superior in gandire fata de minoritari. Pe tine nimic nu te poate clinti, tu esti ,,mai marele", tu esti ori albul, ori netaiatul, ori heteroiul. Culmea, nimeni nu te vrea dat jos de pe soclu, rromii nu o sa se inmulteasca pana cand voi ,,cuceri" Romania din motive ce tin de sociologie- le este practic imposibil- noi, prin doua parade (care sunt exact ceea ce inseamna cuvantul:,,Parade". Intelegeti ca noi nu suntem asa, ca acelea sunt costume, e o distractie, este o PARADA, si voi va imbracati penibil ca sa va distrati, si voi va prostiti de dragul hilarului) si o casatorie (care ne da dreptul sa speram la imprumuturi bancare ori mosteniri in caz de deces), heterosexualitatea voastra nu va pali. Nu va vrem, nu salivam la colt de strada asteptandu-va posterioarele! Noi nu. Dar tu majoritarule, tu ne vrei ori morti, ori schimbati (tratati), deparazitati, reorganizati, alungati. Si nu spune ,,nu am nimic impotriva doar ca...". Doar ca noi nu v-am alugat cu furcile, noi nu v-am taiat organele, nu vi le-am indesat in gura, nu v-am trimis in vagoane de animale spre Polonia ori Transnistria. Tu esti cel care vrea ceva de la noi, nu noi de la tine. Vei spune ca vrem sa ne acceptati? Acceptarea nu este o cerinta de-a noastra, acceptarea este modul in care voi nu ne-ati mai vrea ,,pe calea cea buna". Este un mod de a ne ignora cu aceeasi eficienta cu care ii ignorati pe vecini, taximetristi, vanzatoare. Dar de ce as vrea sa fiu ca voi, un razgaiat ce crede ca toti tiganii sunt hoti, violatori ori criminali, de ce sa fiu ca voi, cei care credeti ca vrem sa adoptam copii pentru a-i hartui sexual in spatele usilor noastre, de ce sa ma prefac ca sunt de acord de dragul unor cuvinte frumoase cand in realitate vreau opusul? Nu, esti indeajuns tu. Eu vreau sa fiu egalul unui rrom chiar daca am fost jefuit tinandu-mi-se cutitul la gat in centrul Bucurestiului, vreau sa cred ca evreul din biroul din fata mea este tot atat de bun ca si mine, vreau sa cred ca eu, homosexualul n-am nimic diferit de tine.

Pentru prima oara sunt injurat pe blog pentru parerile pe care le am. Citind textele despre Moldova,bravi romani, mantuitori ai injuriei,s-au decis sa-mi transmita gandurile lor bune ce ma includeau pe mine in pozitii ingenuchiate pe langa organe diforme si chiar o amenintare cu ,,ti-o dau ca moldovenii, fu..." trimisa pe e-mail.
Nefiind un fan al replicarii la absurd nu pot totusi sa nu-irog pe toti pruncii lui Stefan cel Mare (si Sfant) sa-mi lase posibilitatea de a-mi alege singur organele ori pozitiile. Sincer, ma descurc si fara ajutorul lor. In ceea ce priveste Moldova, imi pare rau ca oamenii se simt atacati, dar nu poate sa nu ma mire cum, pitipoancele, tarfulitele de strada si alte specimene pe care le-am ironizat in diferite post-uri nu s-au simtit datoare sa ma trimita in cuvinte ce incep cu ,,p" ori sa-mi ureze drum bun spre inaintasii mei ingropati-culmea- si in Moldova?
Nu sunt dator sa va fiu pe plac iar ceea ce nu va place este des si adevarat. Eu mi-am recunoscut aroganta ori superficialitatea (in anumite cazuri) dar voi? Pastrati-va organele in pantaloni. Chiar si pentru un one-night-stand vreau sa am oameni care isi inteleg defectele sau daca nu, care-si pastreaza opiniile lor pentru ei atata timp cat nu pot sa nu le articuleze improscand injurii.

Ati vazut cum toti super-eroii din desenele animate poarta chilotii peste pantaloni si cum organul li se contureaza perfect? Sincer, au uitat chilotii si s-au hotarat ca nu mai au timp sa-si dea jos si pantalonii? Batman, Superman, toti ne arata chilotii cu naturaletea unui nudist pe plaja de la Vama Veche (daca ma mai duc vreodata la Vama Veche, chiar eu o sa am nevoie de un erou care sa ma salveze).

1. Manichiura si sprancelene. Despartitura dintre sprancene este singurul lucru care ne diferentiaza de animale iar manichiura curata de needucare. 2. Intelectualii. Da, sunt arogant, rau, superior, infatuat si am alergie la prosti. Judecati-ma pentru asta. 3. Vinul rosu sec. Nimic nu se compara cu un pahar umplut cu licoarea preferata a nobilimii franceze. Poate doar budoarurile lor. 4. Abstractul. Prefer arta moderna si post-moderna, prefer scriitorii contemporani si piesele lui Ionesco (noroc mie, in ultima perioada teatrul autohton ii redescopera piesele, vezi ,,Scaunele" de la Bulandra, ,,Rinocerii" sibian ori cele ,,Cinci piese scurte" de la Odeon). 5. Socantul. Cartile, filmele, scandalurile ce au facut istorie prin a repulsiona, a inflama bigotismul si moralismul timpului. Lectia libertinajului societetii se invata prin a urmari scandalurile timpurilor. Cartile lui Sade, afacerile homosexuale ale secolului XIX, ,,Portocala mecanica"- normalitati cotidiene in viata noastra, revolutii ale insolentului la timpurile lor. 6. Oamenii din metrou. Exista o conventie tacuta in sistemul de transport modern -evitarea. Ne evitam privirile cu mania unor obsedati sexuali prinsi uitandu-ne la fustitele copilelor de gradinita, ne ascundem sub ziare terne, ne surzim in iPod-urile noastre doar pentru a nu-l vedea pe cel din fata , ochii nostri nu se intalnesc. Si daca prin absurd se intampla totusi, intoarcem privirea rapid. Contrar majoritatii, privesc atent oamenii, ma uit la cum sunt imbracati, cum stau, ce fac si caut sa le intalnesc privirile. Nu am un motiv, este doar revolta mea persoanala.

In Romania, bogatia se masoara dupa balcoane. Dupa '89, care mai de care, muncitorii patriei si-au ingradit bine singura parte a propietatii ce ramanea dincolo de usi- si-au inchis balcoanele. Odata cu dezvoltarea, romanii si-au impodobit micul spatiu suspendat in termopane si jaluzele ce acopera butoiele cu zarzavaturi, zacusca ori gemuri. Sute de blocuri de la est la vest si de la nord la sud sunt acum marturia vizuala a carpelii nationale. ,,Cel de sub mine si-a pus termopan patrat alb? De-asupra-i maron in sfera? Eu imi pun rosu! Si-l fac triunghi!" Balconul este modul in care romanul isi arata starea. Termopanul este simbolul noii clase de mijloc, clasa ,,balconului de termopan"-iata cum se poate lua starea Romaniei. Mergeti prin orasel romaniei si uitati-va la balcoane. O psihologie nationala poate fi facuta pe doar tipla plasticata. Fiscul ne-ar putea cataloga nu in venituri ci in m2 de jaluzele integrate, in aere conditionate ori balustrade din PVC.In Moldova termopanul paleste. Aceasta zona isi arata saracia tot in termopan. Oamenii sunt saraci- termopanul lipseste. Blocuri intregi cu balcoane inchise in (simbol al anilor `90) geamuri de tractor (dreptunghiulare, rotunjite la capete inchis in cauciucuri negricioase). Acestea sunt blocurile din Buzau, Bacau, Suceava, Botosani, Iasi ori Vaslui, o Moldova inchisa in geamuri de tractor..

Din varii motive care includ un program incarcat, o asigurare la masina si curiozitatea ne-am hotarat -eu si prietenul meu- ca anul acesta sa facem Pastele pe plaiurile mioritice la miel, oua rosii, drob si alte bunatati pe a caror compozitie nici noi nici sucurile noastre gastrice nu vroiau sa le cunoasca. Si iata cum ne-am imbarcat, cu Red Bull-uri in rucsace (aveam o banuiala) si cate-o apa plata la purtator spre Moldova. Contrar credintei mele ca orice biserica ortodoxa este urata, am acceptat propunerea ,,cu marea si sarea" de a vedea manastirile atat de ridicate in slavi de raposatul-turism-ministru Agathon. Proasta idee! Nu trebuie nici macar sa iesi din Bucuresti pentru a-ti da seama ca Moldova nu e pe DN 1 ori pe drumul sigur spre occident. Cartierul ce face legatura intre Bucuresti si ,,Taramul de dincolo" este preambulul perfect, cel mai vizibil indicator din Romania ca dincolo de Calea Mosilor lumea asa cum o cunoastem noi ramane in urma: carute stau incolonate langa suv-uri laptoase si decapotabile stacojii spre podurile dinspre Complexul Europa, cersetorii celor 40 de secunde rosii cronometrate de semafoarele chioare se inmultesc, iar soferii uita parca si mai repede sa conduca. Dincolo de imbuluceala de clasonagii nervosi cu ganduri usturoiate, cu miresme de gratare nationale, de case din pamant acoperite cu marmura furata din santiere, campurile se deschid largi. Dealuri, vai si iarasi dealuri. Toate pline de sticle de bere la sold-uri, pungi de pufuleti travestiti in chipsuri si cate-o sticla de sampanie ce sta martora culminarii betiei cate-unui sarbatorit. O recolta bogata de gunoaie. In Moldova, pamantul mai rodeste doar imbecili si vin. Nu obisnuiesc sa fac diferentieri zonale, moldovenii imi sunt egalii oltenilor ori a ardelenilor, ragatenii nu sunt nici ei departe, dar saracia si delasarea voluntara sunt evidente pe campurile de dincolo de Urziceni. Orase moarte se insiruiesc pe strada (intr-adevar bine) asfaltata. Blocurile din Bacau, Roman ori Falticeni sunt zoite cu lavabile multicolore dar jegul si nesimtirea stralucesc de dincolo de aparenta vopsita. Sate ruinate in alcool si bigotism scelerat. Betivii isi fac dansul ritualic pe prima banda a drumului la 9 dimineata. Birtul le-a botezat creierii la matineu. Batranele scuipa seminte de pe bancultele scorojite si fac adoratia divina a barfei si un intreg popor ce-si vantura traditiile in discutii ca poalele inflorite ale rromilor se ruineaza in imbecilism electoral. Stiu ca Romania este in mare aceeasi -saracie, delasare, ipocrizie, imbecilism, prostie- dar nicaieri nu este mai evidenta, mai vizibila, mai personalizata in fiecare om, fiecare casa, fiecare bloc, bulgare de pamant decat in Moldova. Nu jignesc zona ori oamenii, reproduc realitatea neacceptata de noi. Moldova este mai saraca si mai complacuta in saracia ei decat orice alta parte a acestei tari.

Pastele este sarbatoarea cand, dupa ce ai mancat o tona de oua rosii, opt felii de pasca, cinci cozonaci, o suta de oua de ,,ciucalata", jumatate de miel, doua gaini si cinci rate astepti o minune, ca stomacul tau sa poate sa digere tot si sa nu trebuiasca sa te rastignesti cu capul intr-un wc, iar la trei zile dupa sa invii intr-un spital pentru ca dupa sa tii regim 40 de zile pana cand vei fi din nou indeajuns de usor pentru a te ridica la ceruri (adica sa nu te mai refuze la imbarcare pe Otopeni din motive de gabarit depasit cu scuza ca ,,Australopitecii nu au mai zburat din Era dinozaurilor, ne pare rau"). Paste Fericit si un iepuras pervers! Ne revedem la o bucata de telina atoasa si doi morcovi nesarati, singurul 3-some culinar pe care-l voi mai permite.

Sunt in febra cumparaturilor de Paste. Astazi pe lista sunt ouale rosii. Cred ca o sa ma duc la doctorul Ciomu, stiam ca el face oua rosii. Problema e ca sunt sigur ca ouale de la el sunt pre-ciocnite.

Modernizarea Romaniei. Modernizarea gandirii romanilor. Concepte cu nume pompoase de care ne agatam in discutii de salon pentru a domina conversatia cu o tema serioasa, en vogue, tema potrivita in contextul europenizarii. Sunt satul de aceste discutii, pe forumuri, in emisiuni, cu prietenii straini, mai nou cu cei romani, in conferinte- aud repetandu-se aceste cuvinte, aceeasi placa stricata a ,,romanilor ce doresc modernizarea", ce tanjesc dupa ea ca pe o mantuire pascala. `Ai nu mai spune? ,,Ad cathedram" conceptul ar fi potrivit acestei tari doar ca cei 5% din intelectualii Romaniei nu formeaza decat un stat inchis, fara relatii cu moderniatorii de la Goloveni, Rosiori Moldova, Malaesti ori Botoreni (sate pierdute pe harta). Exista intr-adevar un discurs pro-modernizare doar ca acesta se aude din gurile deja-modernizatilor, nimeni nu i-a intrebat pe tarani, pe gloata cu stampila ,,Votat" in mana dreapta si sacosa cu ulei si zahar in stanga, pe cei din tramvaie ori autobuze de navetisti daca ei vor sa evolueze. Tind sa cred ca in realitate Romania nu a vrut niciodata acest lucru. Pe parcursul istoriei orice modernizare socio-politica a venit din exterior, dominatiile externe (si sa o incheiem cu aberatia asupririi), regalitatea, politica interbelica, revolutiile nationaliste, tot ceea ce a insemnat Romania moderna a fost sutul in posteriorul national al diferitilor nostri inaintasi fie ei occidentali ori orientali. Multumirea norodului? Alegeri libere castigate de Partidul Comunist. Vrand-nevrand trebuie sa recunoastem modernizarea Romaniei in epoca comunista. Monstruoasa perioada a mutat din loc taranul, de la porumb l-a dus la intors cocs cu lopata- a vrut sa faca saltul de la Afganistan la Anglia in 45 de ani, de la intors pietre pe camp la economie competitiva la nivel mondial? Stazi si bulevarde. Din nou nimeni nu i-a intrebat pe acesti oameni daca vor borduri ori combinate siderurgice, nimeni nu s-a gandit daca acestia sunt pregatiti pentru salt. Preferau ei sa stea in coada sapei sa sa contemple apusul sau se gandeau la necesitatile macro-econimiei planificate? Si ce au facut? O revolutie. Acum, intr-o societate libera (am sters de trei ori cuvantul pana la a-l lasa aici), modernizarea este relativa. Modernizare pentru cei ce-o vor. Modernizare pe bucati, azi crima organizata si prostitutia sistematizata dar abia maine reconcilierea clanurilor. Fiecare-si permite sa se modernizeze unde vrea, cum vrea. Si cine vrea sa se modernizeze cu totul? Suntem societatea taranilor cu sapa din titan, suntem modernizatii frankensteinici, acceptam fraudele nationale dar ne revoltam in masa in fata unui viol homosexual. Trecem pe langa o femeie abia siluita cu naturaletea unei caprioare pe o pasune dar ne revolta sexul oral. Felicitari Romania, tara tuturor imposibilitatilor!

Locuiesc de aproape doi ani in blocul acesta dar nu-mi cunosc decat doi-trei vecini si pe aceia din necesitate. Contrar romanasului neaos care se inrudeste intru samanta si barfa in fata blocului, eu refuz chiar si sa-mi salut colocatarii. Pentru mine, spatiul dintre lift si holul de la intrare este spatiu sociofug (vezi teoriile comunicarii). ,,Fugi cat mai ai timp!" Imi urasc babele, administratorul ori femeia de serviciu.
Oricum, cei pe care-i cunosc imi sunt deajuns. Sub apartamentul meu, un tanar avocatel scos de pe bancile vreunei facultati obscure si-a deschis un cabinet. Stiu asta pentru ca intr-o dupa-masa a urcat pana la mine sa-si ofere serviciile. Si ce ,,servicii" poseda. Mi-e teama totusi ca nu mi-as angaja un avocat frumos. Nu as fi in stare sa-i cer sa castige decat un proces in patul meu. Il prefer pe avocatul de acum. Hidos ca un caine de lupta, cu ochelari care ar rivaliza cel putin cu telescopul Hubble-ul, cu un comportament de lup infometat. Avocatul perfect. Urat, rau si impotent.
In rest, ceilalti vecini mi-i cunosc doar prin pereti. In apartamentul din stanga mea s-a deschis de curand un cabinet de medicina alternativa care-ti promite inca de pe anunturile de la geam vibroterapie, acupunctura si masaj relaxant cu pietre energetice. In fiecare zi de la 8 la 20 prin zidul de prefabricate rasuna cate-o oda Zen, Buddha Bar ori muzica clasica interpretata la instrumente electronice. Nirvana de la scara 2. De cand s-a deschis cabinetul, dormitorul meu se zgaltaie ca un urias vibrator si am descoperit ca ramas fara pietre si gardul din fier forjat din gradinita din fata blocului.
Pe vecinii de deasupra mea ii cunosc cel mai bine. Pot sa spun ca ii cunosc intim. Desi sunt trecuti de a opta tinerete deja, in fiecare marti seara- si doar marti seara-, imediat -dar imediat- cum se termina emisiunea ,,Din dragoste" patul lor si implicit lustra mea incep sa se miste inainte-inapoi timp de exact 7 minute cronometrate. In fiecare marti, indiferent de anotimp. Cand emisiunea este in vacanta, eu si lustra mea tanjim dupa o reluare.

Nu exista nici un motiv indeajuns de intemeiat pentru care sa faci sex cu un ,,ex". Ceea ce a fost candva acolo sa ramana. Poate din contra, a face sex cu un ex este riscant deoarece: 1. Sexul poate fi prost pentru ca de cand erai cu el tu te-ai mai antrenat la cateva olimpiade in timp ce el a ramas cu aceeasi medalie sau 2. Sexul poate fi bun, caz in care tu nu ai evoluat. De asemenea, sexul este atat de bun incat pana scapi de amintirea noptii suferi tot atat cat ai suferit cand l-ai/te-a parasit.

M-am nascut in Bucuresti dar nu sunt bucurestean. Mai exact nici eu nu stiu ce sunt. Din parinti cu origini unguresti (de pe la 1600), bucuresteani la a nici ei nu mai stiu cata generatie, strabunici germani cu relatii de rudenie spaniole- nici eu nu ma bucur mai mult decat ca in buletinul meu scrie la locul nasterii ,,Bucuresti" de o biografie imobiliara cuminte. Imi place sa spun ca eu (impreuna cu parintii mei si mai tarziu singur) sunt ,,traseist imobiliar" pentru ca desi nascut la etajul 1 al maternitatii ,,Caritas" din orasul de pe Dambovita, m-am mutat imediat dupa Revolutie in Germania- la Garmisch,apoi Munchen- am revenit in tara si am avut un apartament undeva pe stadutele din Piata Amzei. Nu dupa mult timp ne-am mutat la Sibiu. Acum, eu m-am intors in Bucuresti dar nu cred ca voi ramane prea mult timp aici. Ma voi pune deci pe centura, imi voi ridica bagajele si voi astepta prima masina care sa ma duca spre alt oras, alta lume, alte amoruri, alte dezamagiri. Week-end-ul acesta l-am petrecut la Sibiu. Imi place sa-mi reintalnesc prietenii pe care i-am lasat acolo, sa bem o cafea in mijlocul Pietei Mici dupa ce m-am certat 5 minute cu chelnerul sa-mi puna o masa la soare, sa citesc ghiduri ale orasului in fata cladirilor renovate, sa-mi tin aparatul foto in mana si sa ma dau turist. Imi place sa redescopar orasul- si chiar il redescopar nestiind unele cotloane. Dar am aflat week-end-ul acesta ca pot redescoperi si altceva decat cladiri ori prietenii cu care faceam discutii adolescentin-perverse, pot sa-mi redescopar iubirile. Sambata seara, in timp ce asteptam in fata teatrului s-a ,,postat" in fata mea prima mea... obsesie. Spun obsesie si nu iubire. Ani parca inapoi (nu sunt decenii), am avut ceea ce acum cuminte as putea numi mai multe one-night-stand-uri placute cu acea persoana. In schimb atunci eu am facut o pasiune pentru el. Era iubirea vietii mele, era persoana pentru care mi-am chinuit noptile, prima persona pe care in cele din urma am sterso apasand cu marker-ul pe ambele parti ale foii, i-am sters numarul din telefonul mobil dupa care am regretat. Inalt, mediu la greutate (desi inainte era chiar filiform), nu frumos dar cu ceva ce mi-a captat intotdeauna atentia. El era lafel. Acelasi om despre care as fi putut acum 3- 4 ani sa spun ca-l iubesc. Acolo, la 2 metri departare de mine. Ceva din mine a spus ca trebuie sa intru in discutie cu el. Dar nu am facuto. Nu! M. face parte dintro lume pe care am lasato acolo atunci cand mi-am impachetat cartile, hainele, pe mine si m-am transferat pe meleagurile Queens-ului si a Impact-ului. M. ramane obsesia mea de la sfarsitul adolescentei, ramane la Sibiu impreuna cu cladirile, pietele, cafenelele ori fortificatiile. M. este dovada mea vie ca am fost candva inocent, fara sarcasm, ironie, pesimism. M. este persoana la timpul careia credeam in tot ce ne prefacem acum ca credem, in povestea cu ,,iubirea, fidelitatea, dedicatia". O lume pierduta.

Mai zilele trecute am acceptat invitatia la un eveniment monden in dambovitean-cosmopolita capitala a noastra. Evit astfel de evenimente chiar daca blog-ul meu s-ar putea astfel umple de comentarii despre care mai de care vedeta gay din Bucuresti. Imi asteptam -printre crinoline, jeansi stantati cu aurii ,,D&G"-uri, sute de fete gletuite ori burti supte- prietena pe care o convinsesem (cu mii de rugaminti si aproape promisiunea unui viol heterosexual) sa-mi fie co-victima a oceanului snob cand, ochii imi pica pe masina-tanc ce parca la intrare. Inconfundabilul Rolls al cuplului Columbeanu. Orice om normal si-ar fi apasat pe calcaie, ar fi facut o semipirueta in directia opusa circului si ar fi fugit cu promisiunea confidentei toaletei. Eu nu! Sado-masochist pana la capat, stau si ma uit. Usa se deschide (fara mana soferului/om de casa/gradinar/tata al copilului) si din opulenta masina iese ,,ceva". Recunosc ca nu i-am mai vazut pana acum life pe acesti Tristan si Isolda ai Romaniei. Un corp diform, ingenunchiat parca, o burta meschin pusa deasupra unui pantalon ce nu ascunde mult. Cand a ajuns in deplinatatea longitudinii, Rolls Royce-ul era doar cu vreo doua atmosfere de cauciuc mai scund. Fat-Frumos-ul de la Snagov, salvatorul de Monici, Ane si Gine, cuceritorul cu cec e poate cu 5 cm mai inalt decat masina pe care si-a luato. Inteleg ca e bogat, stiam ca e scund, dar este de-a dreptul hilar sa iesi astfel dintr-o masina, dintr-o astfel de masina. Ar trebui sa se dea o lege-neaparat- care sa-ti interzica achizitionarea unei masini care, pusa pe cric ar semana cu Ghita Muresan in comparatie cu tine. Irinel, recomandare, cumpara-ti un Smart!

Romanii nu sunt copii ai lui Adam si a Evei, noi suntem rezultatul debil a lui ,,Fă" si a lui ,,Bă". Crezand cu reala credinta ca in Romania inca se mai poate schimba ceva, azi dimineata, cumparandu-mi o banana (hi hi ha ha) am rugato pe tanara preopinenta a carei sani perfect circulari, sufocati intr-un push-up bra cu 3 numere mai mic imi violau spatiul intim dintre mine si vanzatoare sa astepta la rand cu punga de biscuiti dietetici. Nu. Domnisoara se grabea. Replicand patetic-batranesc ca ,,noi toti ne grabim", ,,duduia" s-a simtit lezata pana in adancurile nebanuite ale feminitatii ei si mi-a debitat un discurs care ar fi facut o intreaga duzina de tractoristi sa imbujoreze. Noroaie, veninuri, otravuri, ciume! Nici un por nu mi-a mai ramas neviolat de organul ei prezumtiv masculin, nici o adancitura nu a scapat de amenintarea bananei, toti raposatii familiei mele au fost amintiti, necrofilie in gura, putreziciune in cap. Ocara la matineu. ,,Fa"-ul se incrucisa pervers cu ,,ba", dumnezeii si sfintii erau adusi in lupta, milioane de organe stateau in gura ei buchete-buchetele, toata pleiada nesimtirii, medaliata a injuriei, campioana a bagatului verbal. Intr-o pauza de respiratie damoclesiana am intins banii vanzatoarei, am infascat banana si m-am evacuat din apropierea bulbucindei mele companioane. Undeva in spate alte organe sunau vag dar amenintator. Scapa-ma doamne de prosti ca de sani ma apar singur.

Discutie inainte de un one-night-stand. Eu: ...mananc doar pui. El: Eu mi-l alint spunandu-i ,,Pui"! Eu: Da, dar mie-mi place sa rontai zgarciul si nu ma las pana cand nu curat tot osul.

Suna telefonul. Niciodata nu mi-am dat seama cand imi suna mie micuta dracie si cand ii suna altcuiva. Acum urla ca o soprana in climax-ul unui orgasm prefacut. Toate telefoanele pe care le-am avut si-au creat o personalitate proprie, au sunat cum au vrut ele, au aratat cum au vrut (am avut telefoane in forma de sapunuri, plate, lungi, subtiri, groase, obeze, rotunde,care se suceau, care se inchideau, deschideau, cracanau), au sunat la ce numere au vrut, au trimis si SMS-uri unde au vrut. Ultimul meu telefon si-a gasit izbavirea in perete dupa ce a trimis un sms cu ,,mi-a dat papucii, boul, idi..." (si alte cuvinte nu tocmai de salon) fostului meu prieten in loc sa-l trimita lui F.. Suna. Offf! Unde l-am pus iarari. Evrika, intre perne: ,,Aloooo!". ,,Buna dragule, (e mama) tu ai facut vreo comanda la noi acasa ca a venit o cutie prin posta si... crezand ca e pentru mine am desfacuto." ,,Asa, si?" ,,Pai, cum sa-ti spun, era un, un, ei stii tu, o.... papusa gonflabila." CE? VAI! NU SE POATE! Nu se poate: 1. pentru ca eu nu am/as comanda/t o gonflabila, 2. pentru ca nu locuiesc acolo si nici nu as face o astfel de comanda acolo, 3. pentru ca mama nu ar inceta sa ma ironizeze 10 ani de-acum incolo, 4. pentru ca mama ar crede ca sunt heterosexual. Peste 10 minute suna din nou. ,,Nu-mi spune, a venit si o pompa-stimulator." ,,Ah, nu! Am sunat la firma si era pentru vecinul, a gresit postasul adresa." Acum mi-o imaginez pe mama mergand la usa vecinului, inmanandu-i solem papusa si cerandu-si scuze.

Sunt tot mai des acuzat ca fac adoratia elitelor, ca nu generalizez discutiile, ca nu le simplific in a fi inteles de pruncii de cresa. Este adevarat, unul dintre principalele mele defecte este acela ca nu pot cobori sub nivelul sau asteptarile mele. Am alergie la prosti. Dar ce este rau in asta? Ce este rau in a te limita la a pastra discutii minime cu oameni a caror unic interes este telenovela de la ora 17.00? Pretul la ceapa in Piata Amzei? Romania a generalizat o forma a handicapului intelectual. Citesti carti, urmaresti emisiuni cu rating redus unde invitati sunt Plesu ori Liiceanu? E clar! Esti ,,intelectual", esti o greseala, nu esti ca restul. A fi intelectual in Romania inseamna a te denigra in fata prostimii pentru o idee, pentru recunoastere. A fi intelectual in Romania este ca si cum ai fi gay, incerci sa-i faci pe oameni sa te tolereze, sa creada ca esti normal si, poate atunci nu vor mai arunca cu pietre in tine.

Adevaratul iad al unui gay este sa te numesti Oscar Wilde, sa fi murit acum 100 de ani dupa ce un lord rasfatat ti-a dat papucii, iar acum piatra ta funerara sa fie plina cu urmele de ruj a miilor de femei ce te-au vizitat. Intr-adevar, gay-ii sunt mult mai apropiati de femei, dar daca o sa devin celebru pe statuia mea o sa scriu ,,interzis limbocitul".

Sunt constant in a spune ca a fi gay in Romania merita un studiu aprofundat, merita inteleasa integrarea lui in majoritatea heterosexual-dominanta, homofoba si traditionala. Doar ca in Romania trebuie sa ai noroc sa fii gay. De ce? Pentru ca Romania gay nu incepe pe treptele din ,,Impact" si se termina la toaleta ,,Queens"-ului, Romania nu este B-dul Magheru ori Piata Operei. Adevarata Romanie este aceea a homosexualului din Fagaras (oras cu 30.000 de locuitori in acte, minus ,,capsunari" 20.000), Campina, Lugoj, Bacau. Orase mici, in care, a fi homosexual inseamna a-ti permite sa fii homosexual, a-ti permite sa visezi ca poti sa te muti la Bucuresti (un rai cu doua baruri gay), a-ti finanta escapade in orase mai mari din zona. Gay-ul acestor orase mici este puternic represionat, comunitatea nu inchide usa apartamentului pentru a nu te saluta iar tu trebuie sa o cunosti pentru a putea trai acolo. Sute de oameni care nu ar vorbi cu tine daca ai sti ca in pat preferi bicepsii unui barbat, nu sani. In aceste zone, internetul a ramas singura solutie, pentru acestia, fiecare intalnire poate fi demascarea sociala (si nu doar ocheadele trecatorilor de la Universitate), pentru acestia fiecare date cu un alt gay din orasul lor inseamna o sansa mai putin de a avea o relatie. Schimbatul numerelor de telefon fix, scrisori si poze trimise prin posta, gandirea unei intalniri dupa programul celor doua trenuri personale ce trec prin oras, o lume pierduta, o alta Romanie gay.

M-am uitat in oglinda. Am dormit 2 ore azi-noapte, sunt la al treilea Red Bull si ascult rock (muzica pe care nu o ascult niciodata). Maidanezul turtit-decedat al vecinei mele de la cinci ar fi mandru de mine.

De fiecare data cand ma cert cu prietenul meu (indiferent daca este actualul, un ex sau va fi un altul candva) trec razant pe langa gandul de a ma desparti de el. Poti sa spui ca sunt paranoic sau ca exagerez dar cand cineva te dezamageste, atunci cand celalalt iti arata ca nu este cum ai dori, cum ai sperat (si nu, nu poti sa-l accepti cum este), nu vad nici un motiv rational pentru care sa ramai alaturi de el. Este ca si cum ai pleca cu avionul stiind ca un motor nu merge inca de la decolare. Dar cum noi ne comportam atat de rational incat daca nu ar merge nici un motor noi tot am impinge avionul pe pista de decolare continuam sa asteptam deceptiile. Suntem sado-masochisti ai relatiilor, ne incaltam cu pantofi cu trei numere mai mici doar ca nu sunt Malono Blanick ci niste cizme de cauciuc. Facem echilibristica pe o funie unde si funia este gresita. Dar de ce facem asta? Cred ca singurul motiv pe care-l putem gasi este ca iubim acea persoana. Cat de desuet, cat de simplu. O uram cand ne deceptioneaza dar orbim subit, devenim amnezici curand. Simplu, suntem auto-flagelanti si stam cu acea persoana atata timp cat ne complacem in a ne calca in picioare.

Pe cine mint eu? Desigur ca ma simt si tradat, altfel acum as dormi nu as sta cu geamul deschis pentru ca mi-e prea cald (si sunt doar 4 gr. C afara), nu as asculta o muzica neomeneasca unde corzile unei viori sunt violentate pana la limita perceperii decibelice si nu as scrie aici. Da, ma simt tradat pentru ca sunt tradat. In astfel de momente as putea sa renunt la el dar sunt prea las. Am spuso! Acum as vrea ca eu sa pot sa ma mint frumos. Sunt patetic, adineaori chiar am incercat sa numar iar cand am vazut ca nu merge am incercat sa-mi imaginez oi care sar.

Prietenul meu m-a mintit. Nu conteaza cum, ce a mintit sau ce a castigat de pe urma minciunii. Nu conteaza atat de mult ca m-a mintit cat faptul ca de fiecare data cand descopar cate o minciuna ma simt nu tradat ci jignit. Vreau ca atunci cand sunt mintit sa fiu mintit cu stil, plauzibil, bine structurat, vreau o minciuna desteapta, vreau o minciuna pentru intelectul meu. Cred ca am uitat sa mintim, cu cat ne indreptam prin modern puterea noastra de a minti se reduce, scoatem fraza balbaite, schiziofrenice, nu ne mai mintim intr-o arta teatrala, nu mai interpretam un rol al mincinosului victorian. La noi totul s-a redus la ,,sunt la birou!", ,,am treaba!", ,,am o intalnire de afaceri!", ,,trebuie sa plec din oras!". Pur si simplu ma jigneste cu astfel de minciuni. Eu vreau mecanisme elaborate, vreau minciuni colosale, magistrale, gandite. Vreau o minciuna pe care sa o cred de dragul genialitatii ei daca nu una perfect sustinuta.

Daca vrei vreodata sa razi cu adevarat iti faci un cont pe un site de intalniri gay dupa care incepi si citesti profiluri. Nu ma satur niciodata sa vad cum oameni care pe strada -daca ai o tunsoare mai diferita- isi etaleaza organele in pixeli, cum scriu ca-si doresc lucruri lungi, groase si carnoase. Uitati mIRC-ul, circul s-a mutat in albumele foto ale acestor eroi ai date-urilor on-line. Lasati organele sa vina la mine. Pe langa sutele de rozalii distractii ce-si fac prezenta zilnic pentru a-si citi mesajele, regasesti pe aceste site-uri entitati ale comediei, de la obezi ce-si arata in contrijur burtile, bete spiralate ori doar cotite in directii nebanuite, fese lenese puse deasupra cate unui tort (da, am vazuto si pe asta, comic este ca pe tort scria ,,30") sau clasicul trenning din ,,Europa" din a carui textil plasticat ies ostentativ-hade erectii de webcam. Nimic nu a ramas nepozat pe aceste site-uri, un biceps ratacit, o buca umflata pe Photo-shop, sexuri uriase pe pilote turcesti, corpuri imbatranite pe masini luxoase si eternele ,,femei" de Playboy in fata vreunui monument din cate o capitala occidentala.

Tot mai des mergand cu metroul il regasesc pe locurile din fata mea pe unul dintre dansatorii din Impact. Stam in aceeasi zona (l-am vazut intr-o zi in farmacia de la coltul blocului meu cumparandu-si un pumn de anti-depresive- cred ca are nevoie). Astazi, intorcandu-ma spre casa, acest erou al piftiei fesiere falfaite deasupra capurilor salivande a unor penibile specimene de doggie-styleri clasici si-a gasit loc sa stea chiar in fata scaunului meu. Am fost intotdeauna gelos pe timpul (si doar pe timpul) pe care acesti ,,dansatori de chilot licra" il petrec aratand in acest fel. Eu nu am timp cateodata nici sa-mi termin manichiura iar acestia petrec ore intregi calmandu-si suvitele rebele, sunt perfecti. Falsi, dar perfecti. Adonisul intepat, filat, fardat, pupat, tapat, regulat (ups!) a gasit astazi de cuviinta sa-si rastigneasca hainele de firma (toate firmele) la nu mai mult de 10 cm de nasul meu varandu-mi prohapul intre filele cartii si barbie. Intins cu amandoua mainile pe bara de sus (dar cat de bine cunoaste el bara), micul -nu are mai mult de 18 ani- print emana sexul mai bine chiar decat pe bar. Si toate astea la ora 12, ora la care noi, cei cu manichiura fugitiva, cu suvite pleostite vom fi deja la a 5-a cafea si la al 3-lea curs, ori intalnire de afaceri. Parca in razbunare vreau sa spun ca in comparatie cu el, bara mea e bine cimentata, barul meu imi da un salariu lunar iar fesele mele nu ma salveaza din somaj. Eu nu o sa-mi dau demisia pentru un rid, imi permit sa imbatranesc.

Exista un mit urban raspandit legat de homosexuali, acela ca am fi intelectuali, stilati, barbatii perfecti, barbati care se ingrijesc, care stiu sa aiba o discutie cu o femeie care nu include ca semn de punctuatie mameloane. Nu este adevarat. Nu neg, unii dintre noi chiar suntem asa, media veniturilor este mai ridicata la un homosexual fata de restul societatii (deoarece multi avem job-uri bine platite), nivelul de educatie depaseste mult mai des facultatea si frecventam in mai mare masura teatrele, salile de opera ori muzeele. Dar nu toti suntem asa. ,,Lumea gay" nu este departe de societatea mioritica pe care se bazeaza si pe care inevitabil o dubleaza. Intr-adevar, suntem intelectuali cu statul de plata emis de o companie multinationala (sau in cazul meu de o institutie europeana pana de curand) dar noi suntem varful ,,frumos" (as indrazni sa spun), eisberg-ul este mare si urat sub noi. Dincolo de costume, dincolo de calatorii la Milano, de Craciunuri in Egipt, Revelioane la Atena se afla gay care se ,,vand" pentru ceva mai mult decat o cartela de metrou, entitati ale inculturii, rebuturi sociale, oameni care-si ascund adevarata fata pozand intr-o tinuta scumpa, clubberi de o bere primita pe bon, one-night-standeri care pleaca de la intrebarea ,,imi platesti taxiul?". Prostitutia de taxi, prostitutia de catifea inchiriata, prostitutia de clasa sunt caracteristice inca multora dintre noi (gay ori heterosexuali). Vrei exemple? Priveste-l pe cel care sta langa tine la bar in Impact, priveste-l atent, studiaza-l. Uita-te pe strada la oameni, priveste in fast-food-uri, in magazine, in librarii, in metrou, uita-te la tine. Invata sa te respecti acceptandu-ti nivelul. Spera in mai mult, nu mima prost si ineficient mai mult-ul.

Figura mea imi aminteste de cineva. Ma uit atent in oglinda. Ah, da, desigur! Arat exact ca si maidanezul vecinei de la etajul 5 pe care l-a calcat masina gunoierilor.Nu ere un animal deloc frumos, nici umflat, nici turtit. Tocmai m-am intors de la hair-styler.

Viata (sexuala) nu e intotdeauna frumoasa, iata cateva exemple: 1. ,,MISA in varianta sexuala" (vezi post-ul din vara anului trecut). Nimic nu se compara cu scarba la superlativ. No comment. 2. Categoria -,,(prea) Mare e gradina ta Domne". Vorbind intr-o zi pe mIRC am fost apelat de Travestitul_32 (nu ca rimeaza?). ,,Vreau sa facem ...!" Hai nu mai spune. ,,Da? Si cum propui?" - ,,Vreau sa te satisfac cu tocul meu!". De cand pana cand ma numesc eu Mihai Albu? Nu, multumesc. 3. Categoria- ,,Luminita de la capatul rectului". Desi preludiul a fost perfect, stia sa sarute, stia sa se miste, nu a numarat pana la 10 dupa care s-a pus calare, atunci cand a sosit MOMENTUL, i-a trebuit minute (chiar si ajutat) pana sa gaseasca ,,intrarea secreta". Cand a renuntat la bajbait, a intins mana spre noptiera, a deschis sertarul de unde a scos o lanterna. 4. Categoria- ,,Hit me baby one more time". Este de recomandat ca atunci cand faci sex sa nu-i lasi creierii partenerului pe pereti, aceasta nu este o partida de sex ruff ci o migrena -uimitor!- dobandita dupa sex. 5. Categoria- ,,Suck my lollypop". Ca toate date-urile mele catastrofale, pana la pat si acesta a decurs bine. Conversatie inteligenta, glumite cu tenta sexuala bine nimerite si inevitabil un preludiu perfect. Cred ca toti cei care au cate o obsesie la capitolul sex sunt experti de renume mondial ai preludiului. Este poate o compensatie a faptului ca nu-ti pot oferi ce vrei tu, in schimb tu poti sa le oferi ce vor ei. In acest caz chilotii mei, chiloti a caror textil nici nu s-a racit dupa ce i-am dat jos de pe mine ca au si facut cunostinta cu gura antrenata a ,,sugativei" intime. Ceea ce a iesit din cavitatea lui a fost o bucata de carpa rontaita parca de un caine, jilava ce si-a gasit obstescul sfarsit dupa atata suferinta in cosul de gunoi. A fost singura data cand am mers fara lenjerie intima pe mine prin tot Bucurestiul. 6. Categoria- ,,Ejacularea pre-natal-precoce". Din nou un date frumos. Din fericire acesta mi-a economisit timpul si vreo pereche de chiloti. Cu ganduri nastrusnice ne indreptam spre apartamentul lui dupa doua ore de ocheade perverse. Urcam in lift, inchide usile, apasa pe butonul al optulea si sare pe mine sarutandu-ma. Pe la patru era deja crispat, la 6 ejacula doar pentru el. Cand am ajuns la 8 el a iesit iar am inchis usile in urma lui si am coborat cu liftul pana la parterul excitatiei mele.

Gata cu discutiile serioase despre perversi mIRC-uitori ori antisemiti cu bloguri. Ne intoarcem la caprele vecinilor nostri. ,,O zi din viata lui Nicolae Ceausescu" este o piesa ce se joaca la Teatrul Mic, regia apartinandu-i lui Tocilescu. Trebuie sa felicit piesa, este cea mai buna prezentare a istoriei comuniste, este un ghid de ,,Cum sa radem de ce rau ne-a fost". Ceausescu nu e prost, e Ceausescu, Elena nu e maniaca avida, e doar o Elena. Si totusi, am ras timp de doua ore de tragedia unui popor (desi nu se potriveste in context amintesc ca Romania si l-a creeat pe Nicolae Ceausescu. Pana si un dictator a iesit un rebut imbeciloid din mainile noastre si sa ne mai intrebam de ce avem un presedinte ce se uita cu un ochi la 2 si cu altul la si un sfert? Cu un ochi la Alro si cu altul la Elena?). Dar cum orice minune tine mai putin decat o erectie, undeva din cor /multime/activisti de pardid/revolutionari, printre contabilele teatrului, fetele de la Apaca, trei batranei transferati de la Balaceanca rasare o ,,minune" de actoras de figuratie cu aerele unui Marcel Iures. Scena exista doar pentru el, stroboscopul ar fi trebuit infipt intre fesele lui, el era mereu in fata, el isi arata ,,talentul" el saluta publicul (a salutat la un moment dat pe cineva din primul rand -posibil prietenul lui). Desi mult mai potrivit pe barul din Queens ori Impact, actorul nostru era prim-penibil pe scena, el canta cu trei note mai sus ode cuplului mult-iubit, el si-a pus palaria pe-o ureche pentru a-si arata tunsoarea cu borduri, vocea lui s-a auzit strident, el era primul-strigator al turmei. El era penibilul cu reflector in dotare. Oricum, prostul ramane prost chiar si-atunci cand trebuie sa-si dea replicile (de grup). Ceausescu vorbeste in discurs de ,,puţişoare", prostul cu pancarta ranjeste cu toti dintii albiti, radiaza o scarba printre kilogramele de fond de ten ce se scurg spre camasa, cand Ceausescu striga aprovizionarea la magazin, penibilul nostru tipa ca nebun ,,pastreaza-mi si mie o târtiţă". Cand Ceausescu moare, corpul lui uitat sub aparatul de solar se posteaza primul pentru-a-si lua aplauzele. Pastrati-mi si mie un prost. Daca se poate, departe de scena.

Credeam ca nimic nu ma va mai soca, nici chiar demascarea unui travesti la presedinte (o femeie foarte, foarte, foarte urata, poate o Monica Macovei.). Ei as, da`de unde, daca vrei sa razi pana la lacrimi, sa te uimesti de cat de nebuna e lumea, intra pe canalul gay al bucurestenilor de pe mIRC. Ieri, plictisit si nu prea vesel m-am hotarat sa-mi schimb putin starea asa ca mi-am pus sagetica mouse-ului pe perversa iconita. Si s-au deschis portile iadului... A fost odata ca niciodata un loc caldut, placut unde organele se fluturau in centimetri, unde sexul este aproape fara exceptie unic sens al discutiei. Daca nu e sexul e mai rau. Si iata cum: Intra ieri cineva pe nick-ul meu- ,,Hi". Eu- ,,Buna". ,,Asl pls?, ce cauti?, loc?" si toata pleiada de intrebari de ,,logistica". Tastez si tastez pana ajung la intrebarea mea preferata ,,ce-ti place sa faci?". Aproape invariabil ma apuca rasul, ma simt parca la circ in timpul numarului de curiozitati umane, ,,cea mai mare femeie din lume si sotul ei de 5 cm", ,,copilul ciocan", ,,evreul albastru", ,,omul cu sexul spirala". ,,Ce-ti place sa faci?" ,,Ador sa te pui peste mine si sa-mi partai pe fata." CE? Mi-e rau. ,,Poftim?" ,,Imi place sa miros." Iaaaaaaaah. ,,Dar de ce?" ,,Ma excita." ,,Bine, bine, dar nu putea sa te excite si pe tine un film porno, sosetele, picioarele, de ce asta?" ,,Ce ai mancat azi?". IGNORE. Parca atunci cand citesti in carti (acelasi Sade), scarba e alta dar cand sa ti se propuna asa ceva ramai cu sechele, mai ales daca ai o imaginatie vizuala puternica. M-am vindecat de mIRC si nu o sa mai mananc niciodata fasole. Azi noapte am avut cosmaruri.

, ,,

Imi aduc aminte, cum, vizitand lagarul de concentrare de la Dachau m-am oprit in fata unui tabel negru cu litere albe, categoriile de morti erau trecute alaturi de numarul lor. Cu cat citeam cate un zero in plus cu atat mi-era mai rusine ca sunt om. Evrei, rromi, polonezi, rusi... mii, milioane. Uitandu-ma in gol deja, ma trezesc in spatele meu cu un ras. Curios, imi indrept urechile spre cuplul care privea acelasi tabel. Nu intelegeam cum cineva putea sa rada cand, intr-o romana perfecta am auzit ,,da, prea putini tigani si poponari".Ochii imi zboara pe cele doua categorii. Ma ingrozesc din nou, miile curgeau. Mii de oameni a caror vina a fost tenul, originea sau sexualitatea. Oamenii nu s-au schimbat. Afiseaza doar o alta imagine. Romanii au facut parte din Holocaust, romanii si-au trimis evreii, homosexualii, musulmanii si unii rromi spre lagarele de concentrare, Romania a dat foc hambarelor ticsite cu mozaici, i-au ,,mutat fortat" pe rromii migratori in Transistria (cati dintre noi stim ce s-a intamplat in Transnistria? Vrem sa stim?). Romanii au uitat. Romanii nu si-au dat seama niciodata ca au gresit. Poate din acest motiv Romania este extaziata in fata liderilor extremisti, noi asteptam un ,,Sfant Adolf" (vezi George Balan - ,,Homofobia") care sa ,,ne ierte de pacate", de rromi, homosexuali, unguri si orice nu tine de romanismul nostru neaos. Stim sa facem asta, am facuto o data, o mai facem o data, trebuie doar sa avem liderul care sa ne puna ciomagul in mana.

Cuget, deci subzist.

Singura problema a unui homosexual ateu mort este ca nici iadul si miile de furci potente nu-l primeste desi s-a imbracat ca pentru un date in oras si si-a pus si suspensorii pe el. Un homosexual nu poate naste din aceleasi motive pentru care o femeie desteapta nu se casatoreste. Nu vrea sa-si rateze viata. Imi sunt dragi copii, de asta am un ordin de restrictie pentru ei. A gresi este romaneste. Un bar gay arata ca orice bar normal doar ca femeile nu se sinchisesc sa oboseasca pe tocuri. Nu cred in Dumnezeu, Satana, epilarea definitiva sau bareback. Daca vrei o relatie sanatoasa cauta-ti un medic. Mi-am dat primul salariu pentru o partida de sex oral, pe ultimul o sa-l cheltuiesc cu cap, o sa-mi platesc un psiholog sa ma faca sa o uit pe ultima. Stiu sa conduc lafel de bine cum stiu sa satisfac o femeie. Romanii sunt prosti... eu sunt destepte. Ma abtin de la orice, chiar si de la femei.

Ca bocetul unei natiuni este motiv de rating, ca trei copii morti sunt preferabili unuia -si acela batran- ori ca o boala incurabila este mana cereasca pentru o emisiune de prime-time nu mai sunt demult o noutate pe micul ecran al mioriticului consumator de audiovizual. Comercialul a invins (asa cum ar fi trebuit), CNA-ul a murit (asa cum nu trebuia). Aseara, zappand scarbit de ,,Cele 120 de zile ale Sodomei" lui Sade (inca ma mai chinui sa citesc acea carte) am oprit la o emisiune lacrimogen-oripilanta pe Antena 1. Emisiunea se numea ,,Vreau sa fiu mare vedeta" si se afla la ultima editie, fiind finala unui concurs de cantat cu microfonul in amigdale. Nimic nou. Oameni simpli, orbi, oieri falimentari, bolnavi incurabil, toti participau aici etalandu-si ce cu regret as numi ,,noul cersetorism". Un alt regret ma cuprinde spunand- nimic nou. Doar ca emsiunea despre care vorbesc, in culmea ratingului umflat a venit cu efectul de nou: concurentii erau copii. Orbii, oierii, bolnavii erau copii. Desi legal, emisiunea nu poate fi trasa la raspundere -sunt sigur ca parintii au semnat contracte cu producatorii emisiunii- ma intreb daca in tara asta mai exista cineva care sa considere ca acest lucru este gresit. Vina nu este a copiilor, a parintilor si ajung sa cred ca nici a producatorilor ahtiati dupa o sutime in rating si cativa euro in buzunare ci a noastra ca facem audiente uimitoare unor emisiuni ce preaslavesc balcanismul cersit, terfelirea publica, barfa de bloc si denigrarea generala. Este vina noastra ca suntem prosti.

Revin obsesiv la anumite teme: politica (cum un fidel comentator de cratime, virgule si metafore imi reprosa dezinteresul general fata de subiect), comunism (consider ca viata, asa cum o vedem noi astazi, este rezultatul direct al lui decembrie `89 si comportamentul nostru social, personal, gandirea, morala, etc. sunt direct influentate de nu un regim de 2, 4, 10 ani ci 45), presa scrisa si audiovizual (dintr-o legatura intima cu domeniul si pentru ca - in opinia mea- mass-media sunt replica in oglinda a unei societati) si sex. Sunt homosexual, imi pare rau daca inevitabil, ,,toate drumurile duc la Roma", nu pot vedea lumea decat din ochii unui homosexual.
Atata timp cat exista oameni care ma citesc necrezand ca merit sa fiu spanzurat in piata publica de organ, atata timp cat indiferent de orientarea lor sexuala ei ma citesc voi continua sa incerc sa-i fac sa inteleaga ca dincolo de un homosexual se afla oameni. As vrea ca citindu-ma sa intelegeti ca homosexualii nu sunt o hoarda de obsedati sexuali (,,pohta ce-am pohtit"), de pedofili, de sexofili, ca nu fantazam automat vazand o banana, ca nu ne-o tragem cu orice orificiu masculin care ne iese in cale, ca nu ne gandim la sex o data la 9 minute (in comparatie cu ,,omanenii normali" care se gandesc la 32 de minute).
Dincolo de travestiti cu fuste second-hand, de prostituatii de la capatul peronului 1 al Garii de Nord suntem oameni lafel de normali ca si voi, suntem prietenii vostri, stam pe locul din stanga ta in metrou, la teatru, vorbiti cu noi, avem opinii, idei comune, existam. Intrebarea este daca ati sti ca suntem homosexuali, ne-ati trata lafel? Noi ramanem aceiasi, perceptia voastra despre noi se schimba (nu generalizez, exista si cazuri fericite).

M-am nascut (gay cu acte in regula) candva pe la inceputul lui noiembrie a unui an care nu merita amintit (ca iarasi o sa primesc pe la comment reprosuri ca sunt prea tanar). Oricum, undeva inainte de `89, ca sa nu credeti ca erati pana acum pedofili textuali. Ceva mai departe de 1989 atata timp cat am amintiri despre revolutie, cozile la care stateam impreuna cu ai mei si chiar prima mineriada post-revolutionara (cand am fost batuti in centrul Bucurestiului pentru ca eram ,,intelectuali" - mama purta ochelari). Cand, in seara in care eu (si alte sute de decretei, copii nedoriti, copii ai unui regim gresit - a nu se intelege ca nu eram dorit, din contra) urma sa vin pe lume, cand mama mea a simtit ca eram dornic de senzatii extravaginale -covor rosu, fanfara si paine cu sare- si nu tata dupa anumite ironii, cei doi s-au grabit luand un taxi spre maternitate. Mai stie cineva care era numarul de la care comandai un Getax? Cat costa kilometrul, ce radio-uri se ascultau, ce muzica la casetofoanele daciilor galbejite? Un intreg univers predecembrist, o lumea uitata- din fericire uitata. In drum spre spital taxiul opreste la un semafor. Se face verde. Mama ii spune taximetristului sa astepte. Se uita toti trei spre parc. Acolo, printre tufisuri (si nu e un stereotip), doi barbati se sarutau. La a doua culoare verde, taxiul pleaca, noi ajungem la spital, un medic sexy ma scoate ca prin magie din uter, am parte de prima partida de spanking din viata mea dupa care sunt cuminte pus in bratele parintilor mei. M-am nascut. De cand parintii mei mi-au povestit intamplarea am ramas cu intrebari. Nu, nu dau vina ca sunt gay pe faptul ca ai mei au tras cu ochiul la doi barbati care se sarutau, nu fac psihanaliza intrauterina ieftina, ma socheaza ilegalismul dar si curajul. Intr-o societate unde si cainele ar fi fost turnat la Securitate de catre copacul pe care a urinat, intr-o lume in care intrai in inchisoare pentru faptul ca esti gay (si povestile homosexualilor din inchisorile comuniste sunt departe de a fi frumoase), sa te saruti in parc este un act de curaj. As spune chiar disidenta. Acel sarut inseamna pentru mine nerenuntarea in fata unui sistem total malefic la dreptul de a fi om, de a exista. Iata o disidenta reala, sa-ti traiesti viata.

Azi nu a fost doar ziua femeilor, a fost si ziua ,,femeilor". Iesit din casa de dragul lui F. am parcurs impreuna pe jos ,,Drumul Golgotei" dintre P-ta Romana si Universitate. Pe langa pirande tuciurii ce-si scoteau dintre fuste parfumele furate de soti din Franta, printre mii de martisoare, flori naturale, artificiale, ,,rasareau" pe strada zeci de gay-iste (o specia aparte, diferita de gay-ul traditional. Gay-istele isi duc sexualitatea diferita pana la extrema, in public, cat se poate de public). Se distingeau din multime ca un deux-pieces Channel in Ferentari! Nici macar nu aveam nevoie de gay-radar pentru a ne da seama. La fiecare pas, la fiecare taraba, peste tot. O data, din spatele meu am auzit un ,,tu, fata" efeminat de pana si Venera ar fi avut motive de gelozie. ,,Nu uita, sunt prahoveana, sunt leberala, sunt o cremenala". In cele din urma nu am mai putut si, grabind pasul, am luat metroul inapoi acasa de la Universitate. Cand sa se deschida usile, drept in fata mea, o ,,domnisoara" de pension isi admira snurul martisor pe care si-l puse in jurul gatului. M-am pus langa o bara, mi-am scos cartea si m-am cufundat in lectura pana cand statia mea s-a auzit in difuzoare. Ma bag in pat, mananc popcorn vechi, beau Red-Bull-uri (noua mea dependenta) si ma uit la scurt-metrajele romanesti post-decembriste.

Le-am vazut pe toate. De la carnaciori de bere pana la salamuri grecesti. De la mic la mare si de la mare la mic. Nimic nu mi-a scapat. M-am uitat in lupa dar pana si in telescop asa ca pot sa spun cu mana pe inima (sau pe suspensor) ca marimea conteaza.
Nu poti sa fi activ in pat cand in paranteza pubiana operatia matematica este 1+1=2 cm daca nu chiar necunoscuta. Nu este corect. Ar trebui sa anunti: ,,ATENTIE, castravecior de petrecere". In acelasi timp este incorect, insolit chiar sa ai Big Ben-ul intre picioare si sa te dai de partea frontala. Prefer oameni care traiesc limita linearelor de 20 de cm, nu a radierelor si nici a blocurilor de desen. Vreau borsete, nu portchei si nici saci de rafie. Vreau ,,calea de mijloc aristotelica".

Cu totii avem obesesiile, tabieturi (am urat dintotdeauna acest cuvant), ciudateniile noastre sau doar lucruri pe care ne place sau nu ne place sa le facem. Acestea sunt ,,pasaricile" mele.

Imi place sa:

1. Pierd ore intregi in librarii. Sunt prieten cu librarii din Bucuresti, Ploiesti, Sibiu, Sighisoara, Munchen si -preferata mea- ,,librareasa" de pe insula Amrum (nordul Germaniei, Marea Nordului). Petrec ore intregi cautand carti, uitandu-ma la editiile noi ale unor carti pe care le am deja si, ca un adevarat dependent, nu ies niciodata din magazin fara sa aud clopotelul casei de marcat.
2. Stau la computer si sa citesc comment-urile de pe blog. As raspunde fiecaruia, as scrie cate un nou articol pentru fiecare idee. Mi-ar placea ca oamenii sa-mi contrazica orice idee pe care o am.
3. Ascult ,,Quijote"-ul (si doar ,,Quijote"-ul) Adei Milea in metrou in timp ce citesc. Citesc mai tot timpul cat merg cu metroul. Pierd statii pentru o idee geniala, iau gresit linia pentru inca un capitol.
4. Stau sub dus. Stau in dus si cate o ora. Imi place sa las apa sa curga in timp ce-mi planuiesc viitorul, visez sau dau sentinte despre viata mea. Blogul acesta si zeci de post-uri s-au nascut sub dus.

Nu-mi plac(-e):

1. Pisuarele. Cred ca doar eu si un persoanaj dintr-un film frantuzesc avem obsesia asta. Am alergie la pisuare, prefer trei pereti si o usa pe care sa o inchid, nu-mi place nudismul, exhibitionismul si nici amicalitatea organelor in rand la perete. JOS pisuarele!
2. Sa fac conversatie inainte de sex. Ori in timpul sexului. Nu inteleg de ce trebuie sa comentez pe baza descoperirii unei noi planete, a ultimelor carti de la editura Tehnica sau a traficului bucurestean inainte de a avea un one-night-stand. Prezervativul este complementar autobiografiei?
3. Florile. Am alergie.
4. Sa merg in cluburi gay. Este singurul loc unde ma simt minoritar, nu ma incadrez, nu-mi misc posteriorul cu sete sexuala, nu am miscari lascive, nu as putea niciodata agata sau sa ma las agatat intr-un club gay. Merg in Impact (pentru ca in noul Queens nu am ajuns nici pana acum) doar la invitatia prietenilor mei heterosexuali.
5. Sa vorbesc la telefon. Multi ar spune ca nu e adevarat. Imi place sa vorbesc la telefon, doar ca la doua minute dupa ce raspund incep sa nu mai aud persoana, telefonul se intrerupe, eu nu inteleg ce spune. Nu vorbesc pe strada, ma opresc si caut primul colt unde m-as putea ascunde. La mine orice convorbire este ilegala, dar as putea abera zeci de minute semi-surd pe teme demne de messenger.

Patachina este, gay sau heterosexuala altceva. Este altceva in comparatie cu orice. El/ea (- dar in cazul nostru un el spre ea) este unic, o prezenta pe care o simti, vezi, respiri, constientizezi de obicei cu aceeasi putere cu care constientizezi o locomotiva care te loveste frontal.
Dar ce este o patachina gay? Ei iata, patachina gay este acel specimen unic de mistocar, tuns o data pe saptamana care-si pune parul in bigudiuri sau poseda o creasta potenta care-i scoate in evidenta capul -dar nu creierul. Sub firele de par dornice de o revolutie impotriva fixativului rasare o pereche de ochelari. Mari de preferinta, translucizi iar daca pe lateral mai scrie si firma cu cristale, patachina este deplin satisfacuta. Sub ochelarii purtati indiferent de vreme (am vazut astfel de specimene purtandu-si ochelarii si cand ploua cu galeata), de ora (la 3 noaptea) ori de eclipse, patachina face cu ochiul, verifica, ignora.
Acest hiper-dandy miroase intotdeauna bine. Daca-l mirosi de la 4 km departare. Aproape de el nu poti vietui decat cu nasul infundat ori cu masca de gaze. In rest, vestimentatia lui este absolutul kitsch-ului, luxul decadent se scurge si in papucii de casa, este intotdeauna imbracat cu ce va aparea saptamana viitoare in magazinele de langa Athenee Palace, Milano, Paris - cu TOATE hainele. Pe ele scrie care mai de care cu auriu, argintiu sau verde fosforescent PRADA, D&G, VUITTON.
Daca merge pe strada (lucru pe care il face rar din cauza anti-bipedismului - prefera sa stea in patru labe), patachina are un culoar de trecere ce ar face geloasa orice autoritate aeronautica iar daca, d-ne fereste, ii nimeresti in fata, te va lovi usor cu cotul, se va simti lezat (-a) pana in ,,vagin" si iti va reprosa acest lucru indeajuns de tare incat sa se auda si la Urziceni.
In cazul in care printr-un blestem esti obligat sa-i auzi creatiile verbale, tine-te bine! Ce tsunami? imbecilitatea lui te va lovi cu puterea unei explozii supernova. Mii de cuvinte a caror sens nu le cunoaste te vor sufoca, un limbaj unic iti va fi transmis cu puterea decibelica a unei bombe atomice. Te vei simti coplesit, vei surzi auditiv si intelectual, nici un gand nu te va patrunde, altul decat evacuarea de urgenta. Si daca vei incerca doar sa-l corectezi vei descoperi ca este inexpugnabil, iremediabil, intolerabil. Deci fugi de el, fugi cat mai ai timp, FUGI! ,,Temut viata me."

Societatea Civila! Ce frumos suna. Parca toata demon-cratia damboviteana s-a creat in jurul acestui cuvant dupa exercitiul de tir de la Targoviste. Acest cuvant ar trebui sa stea ca ultim stavilopod in fata tsunami-ului caliu al incompetentei guvernamentale. As, vezi doamne! Cum traim in societatea ,,pe dos" unde orice homosexualitate sociala este permisa mai putin cea sexuala, societatea civila se comporta la noi ca un fel de Fata Morgana pe centura. Societatea civila (acest dumnezeu al imaterialitatii) apare doar pentru a organiza mitinguri pentru morti si se vinde celui care ofera cel mai putin si anume lui Traian Basescu. Aud in dimineata asta deschizand televizorul (si cat regret ca am facut asta) ca astazi este ziua celebrului miting pentru sustinerea de catre Societatea Civila a Monicai Macovei. A inviat la 17 ani dupa crucificare Societatea Civila sau iar i-a scos cineva moastele de la naftalina? Inteleg parca lupta parlamentar-claudina a acestei razboinice a luminii cu hair-styler prost, chiar mi se pare de admirat dar ce nu inteleg eu este motivul mitingului. Senatul a adoptat o motiune de cenzura impotriva ei. Acel Senat, orice Senat. In orice tara normala, necontand cat de bun esti, cat de miruit cu anti-coruptie esti, motiunea te-ar fi demis. Este un vot de blam. Nu conteaza cine l-a votat, votul exista. La noi nu. La noi doamna Monica Macovei se tine de scaunel. Iar Societatea Civila ii ridica picioarele alunecate. Ce ar fi sa devenim in sfarsit heterosexuali in relatiile politice. Haideti sa dam cu zarurile, numai sa dam odata. Poate asa nu vom mai vedea ,,intelectualitatea" autohtona cu miros de slugarele chioare dedandu-se la a se travesti in Societatea Civila si sustinand procurori pe care-i injurau inainte de decembrie `89.

0

Nu m-am aruncat niciodata cu prea mult entuziasm in 3-some-uri. Un 3-some este ca si cum ai avea doua joburi si ai fi platit de o singura data, de doua ori mai multa munca pentru acelasi rezultat. Nu 5 mg, 10. Totusi, zilele trecute am acceptat o intalnire ,,inmultita". Partea buna a unui 3-some este ca ai doua sanse de a avea parte de o partida buna de sex, este ca si cum ai avea un loz cu doua spatii argintii pe care sa le raschetezi. Din pacate, eu am vazut ,,mai incearca" in ambele cazuri". In astfel de experiente (nu toate ca aceasta, cea mai placuta aventura a mea s-a intamplat cu martor) iubesc preludiul, este singurul loc unde a munci la doua capete este profitabil, atunci cand incerci sa deschizi fermoarul la doua perechi de pantaloni este ca si cum ai sarbatori Craciunul si pe ,,vechi". Dar Dunarea nu se varsa la Budapesta (desi unii - Vadim si ejaculatorii precoce- si-ar dori). Efectivul: ,,doi la stanga, trei la dreapta"- sunt sigur ca cel care a stabilit coregrafia sarbelor era un fidel 3-some-ist. 3-some-ul este cea mai placuta forma de claustrofobie. Dar cum in ultima perioada aventurile mele extraconjugale s-au desfasurat cu oameni care inteleg prin sex satisfacerea cu elementele de la calorifer, cei doi nu s-au dovedit a fi ,,lozul castigator". Primul- front facial. Iubea, adora, obsesiona sexul oral dar cred ca urma a doua zi sa participe la un casting pentru filmarea ,,Planetei maimutelor". Am mai spuso si o mai spun, gazonul englez este mult mai avantajos, va rog, prăşiţi surplusul. Din cand in cand derapa brutal pana in amigdalele mele. Parca am facut sex oral cu un tarnacop doar ca sexul lui ar fi destul de gelos pe unelta. In 5 minute, (nu chiar-) tarnacopul era deja in drum spre la dus. Doar atat? Si prost si putin? Nici o pozitie schimbata, nimic spectaculor? Poate doar cele doua accese de tuse ale mele, primul datorat unui fir din ,,peruca" lui care s-a ratacin prin esofagul meu, iar a doua dupa intalnirea cu amigdalele mele. Intre timp, in spatele meu, liniste si pace. Din cand in cand cate-un sunet ce parca-l asociam cu servetele si o raceala. Ma intorc spre el si il descopar inhaland profesional dintr-un borcanas a carui eticheta promitea Raiul afrodisiac (reducere la aurolac???). Dupa cinci minute in care mi-am planuit si un drum pana la curatatorie inainte de a ma vedea cu F. la o cafea, aud sunetul cutiei de lubrifiant (ura !!!) si simt umezeala etern inghetata. Atat! Silentium. Am incercat o gafaitura dar a iesit lafel de falsa ca ,,Tosca" interpretata de o curca afoana pe scena Operei de la Milano. Nu poti sa canti fara ,,libret nici daca esti o curca. Nici o miscare, nici un... impuls, dincolo de coapsele mele, ,,atemporalitatea primordiala". Dupa alte 5 minute - ,,sigur am timp sa trec pe la spalatorie"- la mare departare de nudul meu (care incerca cea mai sexy si automat incomoda pozitie), singura gaura care simtea promisiunea etichetei era gura borcanasului. Ejaculare la Tetra- Pack. La cinci minute dupa, inchideam usa apartamentului lor, puneam in lista de ,,Reject call" numerele lor si fantazam la orgasmul pe care-l poate avea cineva primind chitanta de la spalatorie.

Revin la comentariile despre presa autohtona, eternul si fascinantul audio-vizual. In Romania talk-show-ul este noul sport national. Cu categorii la feminin sau masculin, ,,guru" umflati cu venin ne violeaza in fiecare seara televizoarele. Aceste super-stauri ale televiziunilor dambovitene, greogorieni-bivolaru ai constiintei mioritice vin seara de seara pentru a trezi in noi ,,adevarul" natiunii si daca se poate una-doua insomnii.
In televiziunea romaneasca exista doua modele de realizatori de talk-show. Prima, identificata in ,,Masca de fiere" a lui M. Mihaies este ,,rita-veverita-reporterita". Ea nu este legata imperios de feminitate, este prezentatorul de Messenger (practica raspandita: oamenii intr-adevar cu cap le trimit acestor papusi de ceara intrebarile prin Yahoo-Messenger pe laptopurile pe care cu mandrie jurnalistic-uite-mama-sunt-la-teveu si le pun pe pupitre), imbecilul cu fata frumusica si rating de telenovela in reluare. El este acolo ca decor. Daca intr-o zi s-ar inbolnavi si ar pune o femeie de seviciu in locul lui, nimeni nu ar remarca. Un pezevenchi, un nimeni, un Rodica Culcer.
Cel de-al doilea este mult mai primejdios si raspandit, el sufera de boala ,,cine sunt eu". Sta dupa caz in centru sau fata in fata cu unicul invitat, este irascibil, scarbit, jignit de orice cuvant pe care interlocutorul i-l adreseaza, se crede buricul-buricului-pamantului. El este Tarzanul audientelor, nimeni nu e ca el, el- EROUL patriei, pe el se bazeaza aflarea adevarului, pe munca lui mananca redactia. El si numai el, dumnezeul Tuca, Turcescu, Vranceanu-Firea, Cristian Tudor Popescu. Ce invitati, cine esti tu, ce stii tu? Suna primul-ministru? ,,DOMNULE PRIM-MINISTRU, cum va permiteti, BILETELUL" (Turcescu in convorbirea telefonica din emisiunea 100% in care urla literalmente la Calin Popescu Tariceanu). Suna o batrana din Valenii de Munte? ,,Vreti pensii mai mari? Ce nu va ajunge? Aveti timp sa stati la coada." (CTP intr-o emisiune a caror coodonate imi scapa). Nu-i nimic, prostii astia oricum nu stiau nimic, voi ati deschis televizorul sa-l vedeti pe el cum isi pupa muschii, cum ii face K.O. pe toti, cum ii scuipa, vreti sa-l vedeti cum isi tutuieste orice invitat (chiar daca acesta este Octavian Paler sau Helmut Kohl), ati deschis televiozorul sa vedeti bufonul.
Sperati sa nu mai aveti migrene? Vreti un talk-show normal? Invata0ti germana, engleza, zappati pe posturi afgane, croate, uzbece, columbiene- numai doamne-fereste, nu nimeriti pe unul romanesc. La noi e ,,Animal Planet", maimute la ,,Sinteza Zilei", babuini la ,,Miezul Problemei", rasi la ,,Stirea Zilei" ori popandai la ,,Cap si pajura". Da-ti pe ,,MUTE".

Am mancat prea mult. Mult prea mult. Am burta unei gravide in luna a 8-a. Problema mea este ca in timp ce altor persoane le e pofta de un lucru, mie mi-e foame de acel ceva. Twix, Red Bull, Leberwurst, Coca Cola, Mon Cheri, Banana Split, Big Mac. Ce pofte? Ce gourmet? La mine nu merge cu pestisorul auriu, eu vreau balena de platina. Cu sos alb.

Nu am inteles niciodata un bisexual. De ce in razboi nu ai voie sa fii de parta ambelor tabere, intr-un proces esti ori martorul acuzarii ori al apararii- in cazul sexului poti sa fi si cal si magar? Indecis sexual? Dreapta sau stanga? Inainte sau inapoi? Gras sau slab? Barbat sau femei, bisexualii le au pe toate. Vulva, penis, rosteste-i doar si el va fi acolo.
Woody Allen spunea odata ca ,,un bisexual este omul care are de doua ori mai multe sanse de a iesi sambata seara in oras". Intr-adevar. Dar ce (/pe cine) tradeaza el? Isi tradeaza heterosexualitatea? Homosexualitatea? Nu conteaaza, el tradeaza. Este el un homosexual in negare? Nu stiu ce sa mai cred. Problema principala in a fi homosexual este faptul ca trebuie sa fi cu mult mai deschis la nou. Cum ar fi jucatul la doua capete. Azi femeie, maine barbat, depinde ce se-mpiedica de tocul usii tale.
Homosexual sau nu, nu sunt de acord cu bisexualii. Hotarati-va. Eu sau ea. Amandoi nu merge. Si nu intrebati de ce sa nu mearga, stiti raspunsul.

www.cotidianul.ro a lansat de curand un voting cu titlul ,,Generatia expirata". Am intrat, am vazut, am votat. Din pacate, unele din dorintele mele de vot nici macar nu se aflau pe acea lista, unii parca nu meritau sa fi acolo iar altii nu aveau nici vreo legatura cu domeniul la care au fost propusi. Ma intreb totusi, cine este adevarata generatie expirata, poate fi ea despartita, ii putem arata cu degetul? Uite-i aceia sunt, aruncati cu pietre? Nu cred. Oamenii care sunt in acele topuri ar trebui trecuti la categoria celor care n-au stiut sa arata ca le-a trecut termenul de valabilitate, adevaratii expirati fiind cei care parca acum rasar din maracini ca tinere venere injectate in memorie cu Botox. Vrem exemple? Traian Basescu ar fi un exemplu pentru ce se intampla in ultimile zile/saptamani/luni/ani (antinomic fiind Adrian Nastase care ne-a dovedit ca si un omulet de pe Marte l-ar putea numi expirat). Si nu doar el (pentru ca desi l-am nominalizat des ca fiind bad-guy, Traian Basescu este alegerea noastra), lista salvatorilor tarii este plina de astfel de dinozauri, domnul Gabriel Liiceanu uita cum arlechinic il mai caracteriza la o petrecere mai acum cateva luni (eram in spatele dansului) pe presedinte caruia i-ar face azi statuie la Paltinis. Mihai Tatulici are amnezie atunci cand i se aminteste de odele aduse ,,Cabinetului 2", Dinescu ne spune ca orice roman putea face armata la Securitate (si marmota invelea ciocolata la Anver), lui Ion Cristoiu in sfarsit i-au ouat gainile pui cu doua picioare, basket-ball-ista Kovesi posteaza in Maica Domnului (Basescu). Generatia cu adevarat expirata este tot alaiul televizat zilnic de salvatori de patrie, neam, constiinta nationala, ghicitori de viitor politic, manuitoare de alba-neagra (,,uite biletu`-nu e biletu`-din trei, unu`i cel castigator") si noi, ,,imbecilii" care ne uitam in masa, cu telecomanda in mana la statuia care arata cu degetul spre cer.

Astazi in metrou, ora de varf: Prind fericit dupa ce m-am chinuit cateva statii sa citesc in picioare un loc, imi pun geanta in fata, redeschid cartea si caut ultimul paragraf. Termin pagina si trec la cealalta cand observ ca in dreptul meu, foarte aproape de carte s-au infiintat doua picioare. Ma uit neincrezator in sus pornind de la genunchi pana ajung la fata lui. Direct proportional zambetul de pe fata mea creste. Ma uit atent din nou la pantalonii lui si-mi ridic ochii. Zambeste si el. Imi cobor privirile si caut sa reiau disperat (de frica sa nu rad) paragraful (din Emil Cioran -Schimbarea la fata a Romaniei). Imposibil, citesc fraza, o recitesc, timp de vreo patru statii. Pantalonul nu-mi dadea pace. De ce? De acolo, din fermoarul lui rasarea, ,,pasare maiastra", minunatie de chilot roz. ROZ. Ce Emil Cioran, ce critica a Romaniei, de unde lecturi serioase cu iPod-ul ce ingana melodiile lui Yann Tiersen, chilotul era acolo. La a cincea statie am coborat.

Am devenit alergic la turle. Cum vad o biserica ma fac verde la fata, imi indop i-Pod-ul in timpane si ma rog ca subit sa intru in orbire transcedentala. De ce? Raman din ce in ce mai des uimit nu de ipocrizia acestor fani ai colacului, acestor atleti ai mataniilor ci mai de graba de uratenia bisericilor si multimii lor. Sunt urate. Si galagioase. Si sunt PESTE TOT. Duminica dimineata, cand somnul tv-insomniacului este mai lin, atunci cand traiesti cu sentimentul ancestral ca vecinul de la 6 nu-ti mai da o gaura cu bormasina in cap, m-am trezit in Apocalipsa. Bang! Fac ochisorii mici: ,,Mi s-a parut." Bang. Ochisori putin mai maricei: ,,E un clopot la mine in pat? Nu, am tampit eu." Inchid o pleoapa si... Bang, bang, bang, bang, aleeeeeeeeeeluia. Am sarit ca trasnit din pat. Parca tocmai m-as fi trezit pe turla mitropoliei. Nu stiam ce sa-mi mai acopar, urechile, goliciunea, din nou urechile. Revenit la sentimente mai imbracate, ies pe geam sa vad de unde vine tarasenia. Ma uit in stanga, biserica de la coltul strazii era arhiplina, se dadeau sigur iertari de pacate en-gros si paine impartasite cu termen de valabilitate expirat. ALELUIA. Ma uit in dreapta, la capatul celalalt al strazii mele, printre batrane in excitatie fariseica zaresc (prea aproape) o alta biserica. Asta cum de a mai aparut aici? Ma uit mai bine, o uratenie cumplita din caramida pe turla careia sta putin inclinata o cruce din fier forjat (deja) ruginit. Ma uit mai atent spre tabla pe care scrie contractorul si mi se taie picioarele: ,,Prin bine-cuvantata donatie a lui George Becali". As, vai, mi-e rau, ,,doftoriile, sarurile tzatzo". Mai e si a lui Becali. Asa am ajuns eu, patul si linistea mea duminicala sa fim campul de lupta decibelica intre doua biserici, una mai dotata in statia de amplificare ca alta. Mai rau e ca am observat, noua biserica transmite ,,comunitatii" (nu gay, doar comunitatii) liturghia pana-ntre perne prin difuzoare demne de muzici mai decadente acompaniate de obicei de cate-un stroboscop. Carevasazica ce lafait dimineata cu prietenul, ce sex matinal, de acum incolo duminica dimineata o sa fac rugaciuni: ,,Da Domne noua pana curent cea de pe urma. Amin."

In invalmaseala luptelor ,,seculare ce au durat"... 17 ani pentru integrarea in forumuri internationale, in MISA, printre isterii onirice de ,,lideri zonali", ,,parteneri privilegiati", ,,popor inrudit istoric cu Europa", Romania a uitat sa se uite in blidul ei, sa ramana la nivelul la care, istoria si intelectul colectiv pe care o fiinta divina incorecta politic si geo-politic i l-a dat. Suntem intr-o discutie intelectuala, ii lapidam pe sustinatorii balcanismului, ne declaram ,,Mitteleuropaisch" dar nu ne-am uitat in acelasi blid amintit. El nu duduie de iradieri apusene ci de grasimi orientale. Nu vreau sa judec pozitia (politica, sociala, culinara a Romaniei), vreau sa nu ne mai ascundem sub masti de carnaval, sa nu mai mancam sparanghel cu mamaliga, sa nu mai fim ipocriti. Mamaliga cu branza, nu pate de gasca, sarmaua si nu icre negre, sinceritatea nu farfurioare de salon cu efecte balonante gastric. Romanul nu este consumatorul de gourmet, de apritive fine, el face adoratie tocaturii (chiftelele, sarmalele, micii), el este inventatorul unei ,,Pax Pleşcoiana" (carnatarie occidentala cu mirodeniile Asiei Minor), el este balcanicul de tochitura si nu fandositul de portelan. Nimic rau in asta atata timp cat recunoastem. Dar totusi, romanii nu au invatat de la Sf. Porc cum sa-l gateasca. Iata de ce, exista influente. Aici cred ca gasim cel mai bine balcanismul, si dovezile lui. Ce influenta pariziana, ce mille-foaies la Calarasi? La noi, adevaratele influente nu se vad in firimituri ci in regiuni: Moldova este taramul borsului, zeama acra ce aminteste ca oamenii aceia traiesc lafel de acru si de greu, completat de vin ce te reduce la nivelul fetei-mari (tot din cauza acrelii). Singurele binecuvantari zaharoase ale acestor romani sunt ,,Scovercile" (aluat in ulei trecut prin zahar pudra). Nu ne suna cumva cunoscut meniul? Nu este el putin rusesc? Putin mai mult? Nici taria nu lipseste, gustati-le tuica. Oltenia isi preaslaveste prazul. Expresi a ,,potentei" romanasului de sub munti, prazul se iroseste in mancarea autohtona, el devine acel ceva cu care se ,,impaca" uleiul de alte legume, savoarea mai putin rafinata adusa terciului zilnic. Si cine daca nu iugoslavii mai denigreaza astfel asa o leguma? Dobrogenii. Desi atat de aproape de mare, dobrogenii nu stiu sa gateasca pestele. Dobrogeanul cu combina usurimea pestelui cu legume satioase, el a transferat mancarea de ,,campie" in registrul pescariilor. Cum altcumva ne-am explica iahnia de icre, sarmalele de stiuca ori micii pescaresti? Singurul ,,dumicat" din Romania care a simtit mirostul bucatariilor occidentale este Ardealul (tot spatiul vestic). ,,Oprimatii" de dincolo de munti au invatat arta prajiturilor vieneze, combina gusturile antonimice cu acelasi tupeu ca implinitele bavareze (vita cu visine, file-ul de porc in sos de gutuie) si isi boteaza occidentalismul dintre peretii burgurilor in lichioruri de ou, cirese, lapte, nuca, etc. Moldova, Oltenia, Dobrogea ori Ardealul sunt doar escale, farfuriile romanesti fiind pline de influente ale zonei in care traim. Mancarea noastra nu miroase a Paris, nu are echilibrul italian si nici terciul nostru nu este acelasi cu cel englezesc. Cred ca farfuria este locul unde Romania este si isi permite sa ramana cu incapatanare balcanica, dar in comportament ar trebui sa mirosim putin mai mult occidentul.