Muzicianul Giovanni Maria Pala, intre a capaci un rrom mioritic si a sustine noile revolte ale magrebienilor parizieni, a descoperit criptat in ,,Cina cea de taina" a lui Da Vinci (el, Dan Brown si alti sonati) un requiem ce dureaza 40 de secunde. Un cercetator roman ar fi descoperit o manea. Ooooooooooooooooooooooooooof viata mea, of inima mea!

Un studiu arata ca soarecii masculi isi ling ranile mai putin atunci cand se afla in prezenta unui cercetator. Pentru a determina daca stresul se datoreaza prezentei umane sau este rezultatul unei memorii voluntare ce ii atentioneaza pe soareci de pericolul pe care oamenii de stiinta il reprezinta pentru soricimea lor placida au pus rozatoarele langa un panou cu Paris Hilton. Soarecii au avut aceeasi reactie. Cand au pus poza altei persoane, soarecii s-au comportat din nou normal. Paris Hilton ii streseaza pana si pe soareci.

Catalin Botezatu si-a prezentat in cadrul Bucharest Fashion Week-ului ce se desfasoara in aceasta perioada ultima colectie inspirata din... inmormantari. Era si timpul. Abia astept sa-i port colectia. La inmormantarea lui.

Dependenta popoarelor asiatice fata de medicamentatia occidentala a crescut in ultimul an cu peste 40%. De aceea restaurantele cu specific oriental ofera mai nou aspirin-sushi, algocalmin-san si supozitoare parfumate.

Cioroianu i-a spus Regelui Spaniei in timpul unei vizite oficiale "good point, good point" (aratand si semnul ok). Invitat la curtea Angliei sunt sigur ca ii va spune Reginei: ,,iuuuuuhu soro! ce-ai mai facut fa matracuco? ti-ai vopsit cocu` fata? fa, iti sta misto fata!".

Oricat ne-am stradui sa ne pozitionam in afara unei mode, unui curent, unei frizuri, inevitabil suntem exemplele vii care populeaza vagoane de metrou, wc-uri ori trotuare ale unor stereotipii. Desi delimitati destul de clar de majoritatea heterosexuala prin esenta sexului dorit gay fiind bifam in unicitatea noastra zeci de casute de descriere. Barbat - bifat. Gay - bifat. 160-170; 170 -180 - bifat (a doua casuta) etc. - bifat.

Gayii, identic majoritatii se impart destul de simplist in cateva categorii:

1. Refulatul. Fiind o categorie masiva merita inceput de aici, acestia sunt miile de persoane ce homosexuali fiind isi reneaga sexualitatea in favoarea unui conformism social ce-i face soti model, tati model, unchi, bunici, colegi de birou, barbati model. Doar ca in calmul edenic al heterosexualitatii, candva, in seninul cerului a fulgerat. O partida unica rapita unui efeb intr-o toaleta, o felatie unica in campul intunecat cu un barbat agatat pe un site googleit, o erectie unica provocata de privirea prea insistenta spre un prieten de balaceala incheiata intr-o prima partida de sex cu cea mai grasa colega din clasa pe care a doua zi nici nu o vei saluta.

2. Baiatul de casa. Cunoscut si sub forma de barbat de companie. Un gay care -nu stiu daca aleg bine cuvintele- are maturitatea necesara pentru a-si da seama de nevoia unei relatii stabile. Este bland, spala vasele, gateste si sforaie. Te inseala sigur iar tu esti prea prost sa o recunosti.

3. Bad-bad-bad boy. Un fel de Cassanova. Daca-l prinzi ai impresia ca l-ai prins pe Dumnezeu de picior. Doar ca manichiura este a Satanei. Iti va frage invariabil inima. Compenseaza cu intiparirea adanca in cortex a unor orgasme porcine.

4. Expiratul. Un obiect ce imbatraneste devine valoros si astfel il poti regasi dupa un secol in anticariate prafuite prins intr-o ata de un pret exorbitant. Expiratul este antonimul acestor obiecte. Ramas in ton cu moda anilor in care arata intr-adevar bine, slab, se vopseste, isi da cu spuma in cap si foloseste parfumuri ieftine. In exces. Bea putin, este vegetarian. Casa este o cocina. Baia miroase a igrasie, in living troneaza bibeloul unui peste multicolor cu un steag curcubeu infipt ca un deep-throat in gat. Arheologia este stiinta ce l-ar putea redresa.

5. Rupta. O categorie in plina dezvoltare, a carei margini sunt expresia vie a nemarginitului penibil si a infinitei prostii. Fetita lu` tata (sau a lui daddy in majoritatea cazurilor) isi petrece ziua existand. Manichiura, pedichiura, coafat, epilat, rujat. Viata este o eterna orbitare in jurul magazinelor trendy, Mc`Donalts-ului din P-ta Romana, Dorobanti. Singurul tel in viata al acestei persoane este impotenta daddy-ului, probleme cardiace si un testament consistent.

Filmam cai abandonati de dimineata pana la apus. Dupa ce reflectorul nu-i mai lumineaza indeajuns ranile ne hotaram sa-l salvam. Facem filmari ,,dramatice" in editii repetate, ipocrit le urlam incompetenta dar noi profitam de durere.

Traian Basescu calca in picioare si ultima fila a unei constitutii pe care nu dam -de la presedinte la ultimul om din tara- doi bani.

O cersetoare-si tine in brate in metrou un copil cu intreg corpul cicatrizat povestind cum ceilalti doi au fost carbonizati in baraca in care locuiau.

Adriean Videanu ma minte in fata spunand ca strada pe care locuiesc a fost finalizata ,,la nivel de cale de rulare". Astazi, o fetita de sase ani a cazut intr-un canal nefinalizat (nesemnalizat, neacoperit) adanc de 3 metri aflat pe calea de rulare.

In trafic un ,,bucurestean fericit" ne-a scuipat parbrizul pentru ca nu am trecut inaintea lui pe rosu pentru ca si el sa poate trece.

Doi copii de prin clasele gimlaziare isi dedica manelele lui Guta, fiecare de pe telefonul lui ultra-(scump) plat pe scaunele din dreapta mea in tunelul dintre statiile Universitate si Unirea.

Astazi, in casuta postala violata zilnic masiv de pliante cu imprumuturi bancare, flyere electorale ori oferte de carnati oltenesti ale unor supermarket-uri falimentare, am regasit un plic alb (asa cum doar plicurile facturilor mai sunt) de marimi supradimensionate. Calendarul SOS Kinderdorf.
Nu stiu cum mi-au descoperit noua grota de trei camere situata la etajul inferior al unui bloc cu arhitectura comunista (construit in ,,anno domini" 1984) ce are probleme cu canalizarea, intreg sistemul chircindu-si matele plumbuite sub presiunea apelor clorate, dar in plic am regasit un calendar. 12 file cu reproduceri ale unor desene naive iesite din mainile unor copii carora familia mea le facea donatii modice anuale de cand ma stiu.
Doar ca antitetic filantropei (desi m-am hotarat sa le virez ceva in cont) calendarul are pentru mine o cu totul alta insemnatate. Tanar fiind (si imi cer scuze repetat tuturor celor care m-au cunoscut in acea perioada) filele cu numere incercuite pentru a-mi reaminti zile de nastere ale unor oameni carora le trimiteam si inca o mai fac intotdeauna urari cu intarziere ascundeau pagina cartonata de dupa decembrie pe care, cu un marker de culoare neagra, butucanos cu varful tocit -fara nici o aluzie sexuala- punctam, pontam, notam persoanele cu faceam sex.
Dincolo de penibil imi amintesc parca mandru de putintimea petelor acrilice negre. Oricat as fi evoluat, nu pot sa nu dau o aura idilica unei vieti mult prea comode in care problemele mele incapeau timp de un an pe un singur rand, cand nu-mi uram telefonul mobil pentru ca nu suna niciodata -mai exact suna in momentele impropii apelat de persoane calificabile aceluiasi adjectiv. Problema este ca am imbatranit punctandu-mi la propiu greselile fara sa inteleg nimic.

Undeva in Italia, saptamana trecuta un roman rrom a agresat si ucis o femeie. Dincolo de sadismul urmatoarelor cuvinte realitatea este ca nu este nimic nou. Astfel de comportamente nu sunt o noutate, oamenii se omoara intre ei din varii motive inca de cand au realizat ca intre ei si animale exista o mica diferenta de echilibru.
Socant pentru unii este valul (si nu este decat inceputul) anti-romanesc pe care l-a generat acest aparent comun fapt. Mai mult sau mai putin, presa autohtona, italiana ori internationala, politicieni de ranguri diferite, cu decibeli mai mult sau mai putin ridicati, pana si oamenii din strada s-au inflamat si au DESCOPERIT evidentul. Romanii! Romanii din Italia, rromii din cizma, etnicii ori majoritarii mioritici din Spania, Marea Britanie ori Germania.
Si sunt uimiti ca ei exista. Dincolo de agenda politica a carei cai nebanuite este direct legata de votanti doar o data la patru ani (si care este total neinteresata de cetatenii externalizati din imposibilitatea lor de multe ori fizica de a vota- locuiesc departe, consulate insuficiente, etc.) problema este reala omului de pe strada, din autobus, vecinei, rudei. Nu cred ca la momentul acesta mai exista cineva in Romania care sa nu cunoasca pe cineva plecat sau pe cineva care are pe cineva plecat. Nu cred de asemenea ca aceasta este problema, o migratie in cadrul Uniunii este necesara in acoperirea eficienta a deficitului de muncitori, a dezvoltatii multiculturale, etc. atata timp cat acei oameni nu merg dincolo pentru a fi ,,cetateni inferiori" (termen consacrat de regimurile fascist-totalitate).
Acea femeie ucisa este nu atat problema Italiei ci a noastra, a Romaniei. Pentru ca oricat ne-am juli buzele in pronuntarea Directivelor Europene ce interzic extradarile, acei oameni au ajuns acolo din vina noastra. Si nu atat din vina noastra directa de a nu ne fi securizat eficient granitele ci din vina deja istorica de a nu ne fi integrat minoritatea (sa recunoastem, nu am vrut niciodata sa o integram) rroma si pentru ca tratamentul fobic (pentru ca in strainatate nu suntem rromi si locuim in tabere improvizate ci romani, toti, indiferent de etnie) pe care-l resimtim acum este o inversare ironica de forte. Suntem lupul ce urla oilor pentru ca noi suntem xenofobii, rasistii ori homofobii. Si ne e teama sa vorbim romaneste pe strazile din Roma ori Madrid? Roata s-a intors si imi pare doar rau ca nu putem tipa virginal in a ne lua apararea. Ne-am exportat atat de eficient defectele si greselile, acum platim. Rolurile s-au inversat si nu ne mai place nici de regizor nici textul.
Dar problema se va stinge de la sine, va deveni derizoriu ori perimat mediatic si noi vom uita pentru ca Traian Basescu va injura din nou Guvernul ori Parlamentul, ori vreun corupt isi va expune nudurile caltabosilor in prime-time-ul televiziunii nationale. Doar ca nu vom fi schimbat nimic, tiganii vor ramane tigani, homosexualii homosexuali si majoritatea ignoranta.