Invariabil, o relatie inseamna un lant intreg de compromisuri facute de ambele parti. Cineva uraste sa spele vasele, altcineva gateste lafel de bine ca un englez fara papile gustative iar altii sunt activi. Fiecare cu compromisul lui. Eu nu mai mananc zahar de dragul lui, el nu mai pune lenjeria albastra cu trandafiri pe pat.
Ce frumos suna. Micile compromisuri ale unei relatii mici.
Dar ce se intampla atunci cand micile compromisuri se comporta ca niste capuse? Ce se intampla cand doar o parte face compromisurile? Ce se intampla cand cineva devine dependent de viata altcuiva? Cand nu mai conteaza cine spala vasele ci cine se lasa calcat in picioare?
Unde iau sfarsit compromisurile si unde incep compromiterile? Interesant cum aceste doua cuvinte sunt asa de apropiate. Cum doua lucruri care par atat de diferite, ajung sa produca o reactie in lant, cand una e declicul explozibil al celei de-a doua.
Cred ca raspunsul sta in nivelul la care se poate compromite cineva. Nu, nu cate compromisuri putem sa facem conteaza ci cat de mult ne lasam compromisi. Pana unde putem sa ajungem de dragul unei relatii care nu merge?
Unii dintre noi merg atat de departe incat uita de unde au plecat. Altii uita unde au ajuns candva...

2 comentarii

1. anti-lolita on 18 ianuarie, 2007 13:38

   postul asta miroase a Sex & City...ceea ce inseamna ca daca difera mai multe de 50% este foarte bun

    
2. Markus on 19 ianuarie, 2007 15:52

   Intr-adevar, exista posibilitatea ca unele teme sa fie pornite din Sex and the City pentru ca am urmarit serialul. Acum, nu pot sa spun daca ceva este sau nu de acolo, pentru ca ceea ce am scris este parere personala, in cazul in care aceasta se regaseste in sex and the city, inseamna ca ai inteles de unde am pornit aceasta intrebare. Intrebarea este a lor (inconstient), raspunsul este al meu.