dec
13
| Intotdeauna am incercat sa-mi imaginez cum e sa fii heterosexual care incearca sa se puna in pielea unui homosexual. Sincer, nu mi-a iesit niciodata prea bine pentru ca intotdeauna am ajuns la concluzii homofobe, anti-gay sau pur si simplu in defavoarea minoritatii. Si atunci stai si te intrebi, oare nu cumva perceptia homosexualului (roman in speta) este rezultatul propiei noastre proaste imagini pe care am propasito? Intr-adevar, este mult mai simplu sa dai vina pe societatea care ,,nu te intelege", dar ne-am gandit vreodata ca noi nu i-am explicat inca societatii CE suntem? Chiar credem ca societatea are vreo datorie fata de noi pentru a ne intelege? Este ea de facto interesata/obligata sa ne ia in calcul si sa ne inteleaga? Pusi in spectrul teoriei prea repede, stigmatizati din pruncie, fugariti cu furci si topoare, arsi pe rug si alte orori demne de o minoritate in Evul Mediu, homosexualitatea vrea sa-si ia revansa, vrea ,,sa se razbune". Minoritatea gay da cu steguletele in cap si arunca in toate partile cu prezervative si libertate. Acum toata lumea trebuie sa ne inteleaga, avem dreptul. Oare? Oamenii nu sunt obligati sa-i accepte pe ceilalti, cu atat mai putin pe o adunatura de razgaiati aroganti cu idei fixe despre libertatea ad cathedram. Emanciparea homosexualului nu s-a produs inca (si in mod sigur nu in Romania). Suntem datori sa explicam oamenilor ce e cu noi, nu pentru ca ei sa nu ne mai urasca, ci sa ne urasca in cunostinta de cauza. |
Cum ar fi daca toate grupurile "minoritare" s-ar apuca sa explice CE sunt ele si CE vor de fapt de la "majoritate"?
Cine ar trebui sa vorbeasca in numele unei anumite "minoritati"? Carei "majoritati" ar trebui sa i se adreseze? Exista oare o "majoritate" sau aceasta e doar suma "minoritatilor" care o compun?
N-ar fi mai simplu sa promovam ideea emanciparii individului fata de constrangerile sociale? Dezvoltarea personala a individului in locul iluminarii maselor? Self-actualization vs. self-esteem?
N-ar fi mai simplu daca scopul miscarilor de emancipare a diverselor "minoritati" nu ar fi sa-i faca pe "majoritari" sa ne iubeasca sau sa ne inteleaga, ci sa ne ignore politicos?
Ajungem astfel la clasica dihotomie sociologica: societate (bazata pe lege) versus comunitate (bazata pe solidaritate si pe legaturile sociale dintre membrii sai). Altfel spus (de cineva mai inteligent ca mine): "the soul of the society is the law. The soul of the community is love".
Noi in ce fel de Romanie vrem sa traim?
Buna, Musculin, ti-am vazut blogul si as vrea sa stiu cum ai pus fontul acela cursiv (care arata ca un scris de mana) in locul literelor plictisitoare? Am si eu din acelea (adica fonturi caligrafice) in computer, dar nu m-am prins cum se face... Please, help... As fi recunoscutor... :)
Cred ca este nevoie de empatie pentru a il intelege pe celalalt... dar stiu si eu, maybe you have a point.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Si eu cred ca secretul sta in emanciparea individuala.
O data ce un VIP gay va iesi din dulap,si va explica ce inseamna sa fii gay si cat de greu este in Romania, toate contactele, toata faima, toata opinia publica, toate vor fi de partea lui.
Si atunci va fi mult mai usor pentru gayul de rand sa iasa din dulap.Puteti arunca si o privire pe Big Gay list, poate aveti pe cineva de adaugat.
http://gaygeneration.blogspot.com/2006/07/big-gays-in-romania_08.html