Intoarcerea la ,,realitatea mioritica" este una din cele mai brutale experiente pe care o calatorie in strainatate ti-o poate oferi. Revenit din ,,Occidentul" pe care cu totii il blamam ca pisica careia branza la care nu ajunge ii pute nu pot sa nu ma sochez de ceea ce in mod obisnuit intr-un cotidian din ce in ce mai ocupat il iau de drept. Nu este prima oara cand vorbesc despre mizeria (atat in sens propiu cat si figurat) pe care o acceptam cu nonsalanta unui estet intr-o pinacoteca burdusita de tablouri celebre.
Problema este nu atat aceea a jegului ci a noastra. Stim ca mizeria exista, ca uratenia ne defineste totalmente mediul in care traim si nici macar nu mai astept ca cineva sa faca ceva dar la noi se practica ,,izmenele din tara pana la smoking-ul din strainatate" (vezi Dilema Veche de saptamana aceasta, articolul lui Andrei Plesu). Mai exact, intre granitele noastre suntem ,,noi" dar cum trecem de liniile punctate de pe harta, patriotismul si ,,sub pres"-ul devine un cantec pe care-l ciripim pana cand, la nici trei metri de granita -la intoarcere- scuipam zilele in care ne-am repudiat marlania.
Intre ceea suntem si ce aratam ca suntem diferenta este intr-o antiteza de cote galactice iar fenomenul a luat atata amploare incat nu mai stim ce inseamna a fi intr-adevar manierat, totul devine o minciuna practicata pana la paroxism si dincolo de el. Pe scurt, am devenit experti ca cei ai teatrului japonez al mastilor in schimbarea izmenei intr-un smoking facut din acelasi material ieftin.

2 comentarii

1. worddevotee on 06 octombrie, 2007 17:42

   ce ai face tu fara realitatile mioritice?hm?

    
2. worddevotee on 06 octombrie, 2007 17:42

   ce ai face tu fara realitatile mioritice?hm?