Fiecare dimineata nascuta din oboseala euforica a noptii anterioare este sinonima depresiei presuicidale. Ne petrecem nopti stralucitoare dansand pana la orele diamantate ale rasaritului, ne secatuim de lichidul zirconic unduindu-ne in nori de fum cancerigen, obosim platinat, ne urcam in taxiuri spoite in culori demne de parade gay si gonim acelelerand pedala onirica spre paturile de cristal cu viteza dovleacului si soriceilor Cenusaresei. Adormim in paturi ale caror asternuturi trebuie ascunse cand cineva ne viziteaza si visam printre buchetele naiv imprimate in panza ce se se imbiba de mirosul greu de nicotina si oboseala pe care-l revarsam.
Undeva spre mijlocul urmatoarei zile ma trezesc, blestem pentru a milioana oara chinezii ale caror maini au produs jaluzelele neregulate care ar avea in rectilinietatea lor aproximativa dorinta de a tine soarele (mereu clar). Dupa o jumatate de ora de motait in sunetul de fond al unor televiziuni avide de catastrofe, decid implacabil: dus. Pornesc apa rece supunandu-mi epiderma tropicala supliciilor berinskiene si in efectul ,,galetii" ma trezesc complet.
Urmeaza invariabil rememorarea rusinoasa a noptii, regretul moral si lenevirea. In dimineata de dupa, nimic nu-mi prieste, nu telefonatelor zaharisite cu ,,mamici glazurate", nu literatura serioasa si in mod sigur nu literatura de autobus, nu Mezzo dar nici PRO TV, nimic. Stau ca in urma nulitatii precreationistea unor droguri sintetice si sorb Red Bull-uri (cat de snob) congelate cu viteza consumului de kerosen a jumboj-jet-urilor la decolare fara in schimb a ma bucura de altitudinea de croaziera a trupului meu.
Schimb cearceafurile si adorm devreme cu televizorul bodoganind prin vocile unor femei ultrafardate ce isi contempla iluzia egalitatii intre sexe. Ma trezesc a doua zi devreme uitand voluntar atat ,,drogul" cat si ,,sevrajul" in timp ce-mi misc periuta in pulsatii cuminti peste smalt.

2 comentarii

1. Anonim on 15 octombrie, 2007 18:11

   Bravo! Chiar imi place! App, te-as ruga daca ai putea sa imi pui si mie link in blogul tau spre blogul meu: http://kaan-can.blogspot.com
   Eu te-am adaugat deja! Mersi! Si nu inceta sa scri!

    
2. Anonim on 03 noiembrie, 2007 22:20

   unul dintre cele mai tari ( si mai "pe bune") posturi pe care le-am citit! subscriu la tot ceea ce ai scris, simtit.
   
   congratz! :)
   
   o cititoare fidela