Desi ne nastem goi, ne-am pierdut nuditatea nu neaparat atunci cand Eva s-a hotarat ca are nevoie de un push-up bra pentru ca Dumenzeu nu s-a gandit sa-i ia o coasta si sa faca din aceasta un chirurg plastician ci atunci cand, fiinte sexuale fiind am hotarat sa prefacem incapacitatea multora dintre barbati de a nu ejacula mai devreme de 10 minute inventand hainele si implicit preludiul.
Fiecare haina conteaza, fiecare accesoriu de aruncat pasional prin casa ca martor al unei partide de mult ratate arata disperarea celor 10 minute. Ori cel mai bine se vede aceasta disperare din partea musulmanilor care-si imbraca femeile in mii de metri de voaluri, incat sexul este la ei ceva nu departe de desertul lor. Dulce, gras, in mii de foi.
In occident imbracamintea are nu atat valoarea prelungirii cat cea a emanciparii, tanga-ul nu spune ,,I`m hot" ci un cuminte ,,nu mi-am mai luat atata material pentru ca nu e nevoie, tu nu mai contezi, acasa jucaria mea de silicon ma asteapta langa tricoul de la reduceri cu care dorm ".
Imbracamintea a devenit totusi o piele comoda, o piele frumos parfumata, colorata, calcata care, in hidosenia noastra ne mai ascunde astfel incat cineva se mai uita la noi. Cei urati, miniomii, mastodontii, gelatinosii, toti reusesc sa ne capteze ochii fugitivi printr-un tricou, bijuterie ori esarfa. Ne uimesc ori ingrozesc. Riscul modei.
Imbracati, ne petrecem ziua intr-un balet al tesaturilor, miscarile ne sunt intr-o coreografie cuminte, intre tricou si pantalon, intre bumbac ori polistiren. Dezbracati totusi, inainte de partide de sex ne pierdem gratia, ramanem cu mainile pe langa corp, le miscam in gol fara a ne da seama ce lipseste pana ne dezmeticim si cu miscari stangace fugim rapid spre primul nud la fel de pierdut in orientare ca si noi. Sexul practicat in nud este mai mult o afinitate in fobii. Putinii dezinvolti ai nudului au mai ramas in postmodernitate nudistii, balenele si Catalin Botezatu ale carui haine si le disperseaza cu fericire stiind ca zecile de firme cu nume frantuzesti celebre ingramadite ca intr-o spalatorie ieftina ii ard pielea ca apa sfintita lui Satan.

3 comentarii

1. Anonim on 12 septembrie, 2007 20:42

   Vreau si eu sa ma imbrac in polistiren :)) Nu de alta, da-s casabil.

    
2. Markus on 13 septembrie, 2007 09:57

   poliester? n-am facut niciodata diferenta dintre cele doua cuvinte.

    
3. Anonim on 15 septembrie, 2007 10:41

   Da Markus, poliester :) Fibra "minune" din care sunt "impletite" haine atat de "indragite" ce ne mascheaza in fata lumii lipindu-se de noi prin electrizare si "strica" trecerea in intuneric la nuditate prin "focuri de artificii" si paraituri prelungi.
   Roar, am vazut tinute de scena din foi de varza ori frunze. Daca esti casant, poate ti-ar fi de folos unul din coji de nuci-sunt mai rezistente decat polistirenul :))
   
   P.S.: Nice blog!