Cu mai multi ani in urma, in acele 'wild, wild times', m-am lasat in voia placerilor voyeuriste si am coborit in subsolurile intunecoase ale celebrei saune denumita (cit de ironic!) 'Stejarul german'. Din diverse motive, mi-a placut sa ma plimb pe linga separeuri si sa trag cu urechea. Constatarea surprinzatoare (dincolo de vocea care povestea partenerului anonim intr-o germana transilvana, dupa consumarea actului in cauza, ca vine din Romania) a fost ca, dezbracati de haine si civilizatie, oamenii ramin totusi oameni. Imi este aproape imposibil sa explic in citeva cuvinte ce anume mi-a dat aceasta senzatie, si probabil ca trairea a fost atit de subiectiva incit ar fi total neconvingatoare. Dar am avut-o, si asta e important.
Alta data, am avut un blind date (platonic!) cu un tip care a tinut neaparat sa ma duca in 'Stud', o discoteca gay amenajata ca mina de carbuni. Din motive lesne de inteles, atmosfera nu mi s-a parut din cale afara de incitanta. - Ce imi place cel mai tare la discoteca asta, mi-a spus, este ca are un dark room. - Ach da? am spus cu sincera naivitate. Si ce se face acolo? - Nu stii? Hai sa-ti arat. Si m-a dus la intrarea acelei grote, in care am marsaluit triumfal. - Ce-i aici, am spus in gura mare, nu vad nimic, aprinde lumina! Se pare ca nu am fost chiar atit de convingator incit puritatea mea feciorelnica sa inunde in lumina electrica stabilimentul subteran, dar puterea mea de convingere a ajuns totusi ca sa induca replica "Bine-bine, hai sa bem o bere." Am renuntat sa-i mai spun ca data viitoare vin cu lanterna la mine.