Observ din ce in ce mai des oamenii care circula cu metroul, acest bine-cuvantat mijloc de transport pe care Videanu inca nu ni l-a distrus de tot in foamea lui de a pune borduri. Si totusi sa nu speram, parca vad ambutiaje pe sinele invelite in tubulatura de ciment din cauza unei bine-nimerite borduri intre statiile P-ta Unirii si Universitate.
Desi metroul pare a fi in orele de varf acelasi mijloc de transport tipic Bucurestiului - si anume pe langa inghesuit, sufocat adaugi urat mirositor - cu timpi ce te fac sa te gandesti la limita unei partide sexuale (8-10 minute dupa studiile americanilor prosti ce nu au nimic mai bun de facut decat sa calculeze aceste 8-10 minute), oamenii par cumva a se fi ,,gatit" anume pentru a nu circula cu RATB-ul. Sa intre la Metrorex bunicutzele isi pun hainele de sarbatoare, tipii ingheata frizuri in nori fulminanti de fixativ, duduitzele isi pun acel make-up ,,eu sunt proaspata ca primavara" iar muncitorii...imi pare rau, lor nu le gasesc o constructie de cuvinte ,,dexuite".
Exista in aceste vagonase laptos-metalizate de origine canadiana un micro-cosmos al Bucurestiului. Fiecare statie are oamenii ei la care coboara si parca pentru fiecare peron acestia sunt diferiti. Este si din cauza cartierului pe care-l deservesc dar indiferent de motiv statiile si oamenii acelor statii au acea caracteristica ce te faca sa spui, Tineretului, Eroilor sau Industriilor.
Venind din suburbiile damnate si totusi curand promitatoare ale unui oras al carui sistem de transport subteran este la nivelul fecioarei din bordel, vagoanele poarta razleti muncitori, cuminti eroi ai disponibilizarilor ramasi pe baricade pentru a ingropa mastodontii si duduiau in Bucurestiul ceausist, angajate ale metroului etern cu receptorul la ureche ce-ti siluiesc cartele prin minuscula gaura a caseriei (si ce o sa se aleaga de aceste Venere ale tubului intunecat cand se vor monta aparate lucioase care sa le inlocuiasca) si betivi ajunsi la capat de linie sprijiniti pe umerii sarmaluiti ai gospodinelor coborate la Piata Sudului.
Trecand de statiile de granita, Titan, Piata Sudului, Gorjului oamenii se schimba. O emancipare, un capitalism infundat in conversi se observa, la Brancoveanu urca Trendy Chic-ul, la Gorjului cursantele de la Litere, la Grozavesti eternul student iar la Politehnica nu urca parca nimeni.
Exista si bruiaje in drum spre centrul cosmopolit, Eroii Revolutiei sau Muncii. Oricat s-ar stradui cei ce urca de aici par exagerati. Femei ultrafardate, dandy ai adidasului auriu, trenningul purtat ca un costum si geanta sport, acel incomod rucsac de mana pe care tineri epilati pe picioare si freze suvitate ascunse sub sepci pe care in mod obligatoriu troneaza numele sau logo-ul unei firme, le poarta.
Fita este in largul ei in monstruoasa statie P-ta Romana. Acolo debarca de peste mari si tari, de pe toate tronsoanele acei ,,priveste-ma, exist", clienti de seara ai teraselor fast-food-urilor din zona. Dincolo de aceasta statie, spre Aviatorilor, raman costumele, oamenii de birou.
Doar P-ta Unirii nu se incadreaza nicaieri. Acela este poate ,,melting pot"-ul statiilor anterioare, un fel de cazan in pasajul dintre cele doua gari subterane in care nimic nu mai ramane asa cum a intrat. Ceva din tine se transforma, te ravaseste, te transpira, te demoleaza. Este poate impresia eterna in acel pasaj ca dupa ce ai inotat in Stix pana la cele trei trepte cerberice, se arata nu lumina edenica ci huruitoarele benzi rulante ce duc desi in sus in haul altui iad.

Cinci lucruri care m-ar convinge sa devin heterosexual:

- sa fac sex intr-un ,,mertzan" cu manelele urland in difuzoare. In ,,mertzanul" Copilului Minune.

- sa traiesc in tara lui Mahmoud Ahmadinejad. Stiu ca printre ,,kinky"-urile orientale se afla si excitarea pana la ejaculare prin simularea spanzurarii dar nu ma inscriu printre omuletii mici care ridica doua degetele si tipa ca fanaticii: ,,vreau si eu, vreau si eu!".

- sa-i numar ouale lui Adrian Nastase.

- sa am un curs de Geopolitica cu prof.dr. Elena Udrea.

- s-o vad pe Naomi goala.