Mai zilele trecute am acceptat invitatia la un eveniment monden in dambovitean-cosmopolita capitala a noastra. Evit astfel de evenimente chiar daca blog-ul meu s-ar putea astfel umple de comentarii despre care mai de care vedeta gay din Bucuresti. Imi asteptam -printre crinoline, jeansi stantati cu aurii ,,D&G"-uri, sute de fete gletuite ori burti supte- prietena pe care o convinsesem (cu mii de rugaminti si aproape promisiunea unui viol heterosexual) sa-mi fie co-victima a oceanului snob cand, ochii imi pica pe masina-tanc ce parca la intrare. Inconfundabilul Rolls al cuplului Columbeanu. Orice om normal si-ar fi apasat pe calcaie, ar fi facut o semipirueta in directia opusa circului si ar fi fugit cu promisiunea confidentei toaletei. Eu nu! Sado-masochist pana la capat, stau si ma uit. Usa se deschide (fara mana soferului/om de casa/gradinar/tata al copilului) si din opulenta masina iese ,,ceva". Recunosc ca nu i-am mai vazut pana acum life pe acesti Tristan si Isolda ai Romaniei. Un corp diform, ingenunchiat parca, o burta meschin pusa deasupra unui pantalon ce nu ascunde mult. Cand a ajuns in deplinatatea longitudinii, Rolls Royce-ul era doar cu vreo doua atmosfere de cauciuc mai scund. Fat-Frumos-ul de la Snagov, salvatorul de Monici, Ane si Gine, cuceritorul cu cec e poate cu 5 cm mai inalt decat masina pe care si-a luato. Inteleg ca e bogat, stiam ca e scund, dar este de-a dreptul hilar sa iesi astfel dintr-o masina, dintr-o astfel de masina. Ar trebui sa se dea o lege-neaparat- care sa-ti interzica achizitionarea unei masini care, pusa pe cric ar semana cu Ghita Muresan in comparatie cu tine. Irinel, recomandare, cumpara-ti un Smart!

Romanii nu sunt copii ai lui Adam si a Evei, noi suntem rezultatul debil a lui ,,Fă" si a lui ,,Bă". Crezand cu reala credinta ca in Romania inca se mai poate schimba ceva, azi dimineata, cumparandu-mi o banana (hi hi ha ha) am rugato pe tanara preopinenta a carei sani perfect circulari, sufocati intr-un push-up bra cu 3 numere mai mic imi violau spatiul intim dintre mine si vanzatoare sa astepta la rand cu punga de biscuiti dietetici. Nu. Domnisoara se grabea. Replicand patetic-batranesc ca ,,noi toti ne grabim", ,,duduia" s-a simtit lezata pana in adancurile nebanuite ale feminitatii ei si mi-a debitat un discurs care ar fi facut o intreaga duzina de tractoristi sa imbujoreze. Noroaie, veninuri, otravuri, ciume! Nici un por nu mi-a mai ramas neviolat de organul ei prezumtiv masculin, nici o adancitura nu a scapat de amenintarea bananei, toti raposatii familiei mele au fost amintiti, necrofilie in gura, putreziciune in cap. Ocara la matineu. ,,Fa"-ul se incrucisa pervers cu ,,ba", dumnezeii si sfintii erau adusi in lupta, milioane de organe stateau in gura ei buchete-buchetele, toata pleiada nesimtirii, medaliata a injuriei, campioana a bagatului verbal. Intr-o pauza de respiratie damoclesiana am intins banii vanzatoarei, am infascat banana si m-am evacuat din apropierea bulbucindei mele companioane. Undeva in spate alte organe sunau vag dar amenintator. Scapa-ma doamne de prosti ca de sani ma apar singur.

Discutie inainte de un one-night-stand. Eu: ...mananc doar pui. El: Eu mi-l alint spunandu-i ,,Pui"! Eu: Da, dar mie-mi place sa rontai zgarciul si nu ma las pana cand nu curat tot osul.

Suna telefonul. Niciodata nu mi-am dat seama cand imi suna mie micuta dracie si cand ii suna altcuiva. Acum urla ca o soprana in climax-ul unui orgasm prefacut. Toate telefoanele pe care le-am avut si-au creat o personalitate proprie, au sunat cum au vrut ele, au aratat cum au vrut (am avut telefoane in forma de sapunuri, plate, lungi, subtiri, groase, obeze, rotunde,care se suceau, care se inchideau, deschideau, cracanau), au sunat la ce numere au vrut, au trimis si SMS-uri unde au vrut. Ultimul meu telefon si-a gasit izbavirea in perete dupa ce a trimis un sms cu ,,mi-a dat papucii, boul, idi..." (si alte cuvinte nu tocmai de salon) fostului meu prieten in loc sa-l trimita lui F.. Suna. Offf! Unde l-am pus iarari. Evrika, intre perne: ,,Aloooo!". ,,Buna dragule, (e mama) tu ai facut vreo comanda la noi acasa ca a venit o cutie prin posta si... crezand ca e pentru mine am desfacuto." ,,Asa, si?" ,,Pai, cum sa-ti spun, era un, un, ei stii tu, o.... papusa gonflabila." CE? VAI! NU SE POATE! Nu se poate: 1. pentru ca eu nu am/as comanda/t o gonflabila, 2. pentru ca nu locuiesc acolo si nici nu as face o astfel de comanda acolo, 3. pentru ca mama nu ar inceta sa ma ironizeze 10 ani de-acum incolo, 4. pentru ca mama ar crede ca sunt heterosexual. Peste 10 minute suna din nou. ,,Nu-mi spune, a venit si o pompa-stimulator." ,,Ah, nu! Am sunat la firma si era pentru vecinul, a gresit postasul adresa." Acum mi-o imaginez pe mama mergand la usa vecinului, inmanandu-i solem papusa si cerandu-si scuze.

Sunt tot mai des acuzat ca fac adoratia elitelor, ca nu generalizez discutiile, ca nu le simplific in a fi inteles de pruncii de cresa. Este adevarat, unul dintre principalele mele defecte este acela ca nu pot cobori sub nivelul sau asteptarile mele. Am alergie la prosti. Dar ce este rau in asta? Ce este rau in a te limita la a pastra discutii minime cu oameni a caror unic interes este telenovela de la ora 17.00? Pretul la ceapa in Piata Amzei? Romania a generalizat o forma a handicapului intelectual. Citesti carti, urmaresti emisiuni cu rating redus unde invitati sunt Plesu ori Liiceanu? E clar! Esti ,,intelectual", esti o greseala, nu esti ca restul. A fi intelectual in Romania inseamna a te denigra in fata prostimii pentru o idee, pentru recunoastere. A fi intelectual in Romania este ca si cum ai fi gay, incerci sa-i faci pe oameni sa te tolereze, sa creada ca esti normal si, poate atunci nu vor mai arunca cu pietre in tine.

Adevaratul iad al unui gay este sa te numesti Oscar Wilde, sa fi murit acum 100 de ani dupa ce un lord rasfatat ti-a dat papucii, iar acum piatra ta funerara sa fie plina cu urmele de ruj a miilor de femei ce te-au vizitat. Intr-adevar, gay-ii sunt mult mai apropiati de femei, dar daca o sa devin celebru pe statuia mea o sa scriu ,,interzis limbocitul".

Sunt constant in a spune ca a fi gay in Romania merita un studiu aprofundat, merita inteleasa integrarea lui in majoritatea heterosexual-dominanta, homofoba si traditionala. Doar ca in Romania trebuie sa ai noroc sa fii gay. De ce? Pentru ca Romania gay nu incepe pe treptele din ,,Impact" si se termina la toaleta ,,Queens"-ului, Romania nu este B-dul Magheru ori Piata Operei. Adevarata Romanie este aceea a homosexualului din Fagaras (oras cu 30.000 de locuitori in acte, minus ,,capsunari" 20.000), Campina, Lugoj, Bacau. Orase mici, in care, a fi homosexual inseamna a-ti permite sa fii homosexual, a-ti permite sa visezi ca poti sa te muti la Bucuresti (un rai cu doua baruri gay), a-ti finanta escapade in orase mai mari din zona. Gay-ul acestor orase mici este puternic represionat, comunitatea nu inchide usa apartamentului pentru a nu te saluta iar tu trebuie sa o cunosti pentru a putea trai acolo. Sute de oameni care nu ar vorbi cu tine daca ai sti ca in pat preferi bicepsii unui barbat, nu sani. In aceste zone, internetul a ramas singura solutie, pentru acestia, fiecare intalnire poate fi demascarea sociala (si nu doar ocheadele trecatorilor de la Universitate), pentru acestia fiecare date cu un alt gay din orasul lor inseamna o sansa mai putin de a avea o relatie. Schimbatul numerelor de telefon fix, scrisori si poze trimise prin posta, gandirea unei intalniri dupa programul celor doua trenuri personale ce trec prin oras, o lume pierduta, o alta Romanie gay.

M-am uitat in oglinda. Am dormit 2 ore azi-noapte, sunt la al treilea Red Bull si ascult rock (muzica pe care nu o ascult niciodata). Maidanezul turtit-decedat al vecinei mele de la cinci ar fi mandru de mine.

De fiecare data cand ma cert cu prietenul meu (indiferent daca este actualul, un ex sau va fi un altul candva) trec razant pe langa gandul de a ma desparti de el. Poti sa spui ca sunt paranoic sau ca exagerez dar cand cineva te dezamageste, atunci cand celalalt iti arata ca nu este cum ai dori, cum ai sperat (si nu, nu poti sa-l accepti cum este), nu vad nici un motiv rational pentru care sa ramai alaturi de el. Este ca si cum ai pleca cu avionul stiind ca un motor nu merge inca de la decolare. Dar cum noi ne comportam atat de rational incat daca nu ar merge nici un motor noi tot am impinge avionul pe pista de decolare continuam sa asteptam deceptiile. Suntem sado-masochisti ai relatiilor, ne incaltam cu pantofi cu trei numere mai mici doar ca nu sunt Malono Blanick ci niste cizme de cauciuc. Facem echilibristica pe o funie unde si funia este gresita. Dar de ce facem asta? Cred ca singurul motiv pe care-l putem gasi este ca iubim acea persoana. Cat de desuet, cat de simplu. O uram cand ne deceptioneaza dar orbim subit, devenim amnezici curand. Simplu, suntem auto-flagelanti si stam cu acea persoana atata timp cat ne complacem in a ne calca in picioare.

Pe cine mint eu? Desigur ca ma simt si tradat, altfel acum as dormi nu as sta cu geamul deschis pentru ca mi-e prea cald (si sunt doar 4 gr. C afara), nu as asculta o muzica neomeneasca unde corzile unei viori sunt violentate pana la limita perceperii decibelice si nu as scrie aici. Da, ma simt tradat pentru ca sunt tradat. In astfel de momente as putea sa renunt la el dar sunt prea las. Am spuso! Acum as vrea ca eu sa pot sa ma mint frumos. Sunt patetic, adineaori chiar am incercat sa numar iar cand am vazut ca nu merge am incercat sa-mi imaginez oi care sar.

Prietenul meu m-a mintit. Nu conteaza cum, ce a mintit sau ce a castigat de pe urma minciunii. Nu conteaza atat de mult ca m-a mintit cat faptul ca de fiecare data cand descopar cate o minciuna ma simt nu tradat ci jignit. Vreau ca atunci cand sunt mintit sa fiu mintit cu stil, plauzibil, bine structurat, vreau o minciuna desteapta, vreau o minciuna pentru intelectul meu. Cred ca am uitat sa mintim, cu cat ne indreptam prin modern puterea noastra de a minti se reduce, scoatem fraza balbaite, schiziofrenice, nu ne mai mintim intr-o arta teatrala, nu mai interpretam un rol al mincinosului victorian. La noi totul s-a redus la ,,sunt la birou!", ,,am treaba!", ,,am o intalnire de afaceri!", ,,trebuie sa plec din oras!". Pur si simplu ma jigneste cu astfel de minciuni. Eu vreau mecanisme elaborate, vreau minciuni colosale, magistrale, gandite. Vreau o minciuna pe care sa o cred de dragul genialitatii ei daca nu una perfect sustinuta.

Daca vrei vreodata sa razi cu adevarat iti faci un cont pe un site de intalniri gay dupa care incepi si citesti profiluri. Nu ma satur niciodata sa vad cum oameni care pe strada -daca ai o tunsoare mai diferita- isi etaleaza organele in pixeli, cum scriu ca-si doresc lucruri lungi, groase si carnoase. Uitati mIRC-ul, circul s-a mutat in albumele foto ale acestor eroi ai date-urilor on-line. Lasati organele sa vina la mine. Pe langa sutele de rozalii distractii ce-si fac prezenta zilnic pentru a-si citi mesajele, regasesti pe aceste site-uri entitati ale comediei, de la obezi ce-si arata in contrijur burtile, bete spiralate ori doar cotite in directii nebanuite, fese lenese puse deasupra cate unui tort (da, am vazuto si pe asta, comic este ca pe tort scria ,,30") sau clasicul trenning din ,,Europa" din a carui textil plasticat ies ostentativ-hade erectii de webcam. Nimic nu a ramas nepozat pe aceste site-uri, un biceps ratacit, o buca umflata pe Photo-shop, sexuri uriase pe pilote turcesti, corpuri imbatranite pe masini luxoase si eternele ,,femei" de Playboy in fata vreunui monument din cate o capitala occidentala.

Tot mai des mergand cu metroul il regasesc pe locurile din fata mea pe unul dintre dansatorii din Impact. Stam in aceeasi zona (l-am vazut intr-o zi in farmacia de la coltul blocului meu cumparandu-si un pumn de anti-depresive- cred ca are nevoie). Astazi, intorcandu-ma spre casa, acest erou al piftiei fesiere falfaite deasupra capurilor salivande a unor penibile specimene de doggie-styleri clasici si-a gasit loc sa stea chiar in fata scaunului meu. Am fost intotdeauna gelos pe timpul (si doar pe timpul) pe care acesti ,,dansatori de chilot licra" il petrec aratand in acest fel. Eu nu am timp cateodata nici sa-mi termin manichiura iar acestia petrec ore intregi calmandu-si suvitele rebele, sunt perfecti. Falsi, dar perfecti. Adonisul intepat, filat, fardat, pupat, tapat, regulat (ups!) a gasit astazi de cuviinta sa-si rastigneasca hainele de firma (toate firmele) la nu mai mult de 10 cm de nasul meu varandu-mi prohapul intre filele cartii si barbie. Intins cu amandoua mainile pe bara de sus (dar cat de bine cunoaste el bara), micul -nu are mai mult de 18 ani- print emana sexul mai bine chiar decat pe bar. Si toate astea la ora 12, ora la care noi, cei cu manichiura fugitiva, cu suvite pleostite vom fi deja la a 5-a cafea si la al 3-lea curs, ori intalnire de afaceri. Parca in razbunare vreau sa spun ca in comparatie cu el, bara mea e bine cimentata, barul meu imi da un salariu lunar iar fesele mele nu ma salveaza din somaj. Eu nu o sa-mi dau demisia pentru un rid, imi permit sa imbatranesc.

Exista un mit urban raspandit legat de homosexuali, acela ca am fi intelectuali, stilati, barbatii perfecti, barbati care se ingrijesc, care stiu sa aiba o discutie cu o femeie care nu include ca semn de punctuatie mameloane. Nu este adevarat. Nu neg, unii dintre noi chiar suntem asa, media veniturilor este mai ridicata la un homosexual fata de restul societatii (deoarece multi avem job-uri bine platite), nivelul de educatie depaseste mult mai des facultatea si frecventam in mai mare masura teatrele, salile de opera ori muzeele. Dar nu toti suntem asa. ,,Lumea gay" nu este departe de societatea mioritica pe care se bazeaza si pe care inevitabil o dubleaza. Intr-adevar, suntem intelectuali cu statul de plata emis de o companie multinationala (sau in cazul meu de o institutie europeana pana de curand) dar noi suntem varful ,,frumos" (as indrazni sa spun), eisberg-ul este mare si urat sub noi. Dincolo de costume, dincolo de calatorii la Milano, de Craciunuri in Egipt, Revelioane la Atena se afla gay care se ,,vand" pentru ceva mai mult decat o cartela de metrou, entitati ale inculturii, rebuturi sociale, oameni care-si ascund adevarata fata pozand intr-o tinuta scumpa, clubberi de o bere primita pe bon, one-night-standeri care pleaca de la intrebarea ,,imi platesti taxiul?". Prostitutia de taxi, prostitutia de catifea inchiriata, prostitutia de clasa sunt caracteristice inca multora dintre noi (gay ori heterosexuali). Vrei exemple? Priveste-l pe cel care sta langa tine la bar in Impact, priveste-l atent, studiaza-l. Uita-te pe strada la oameni, priveste in fast-food-uri, in magazine, in librarii, in metrou, uita-te la tine. Invata sa te respecti acceptandu-ti nivelul. Spera in mai mult, nu mima prost si ineficient mai mult-ul.

Figura mea imi aminteste de cineva. Ma uit atent in oglinda. Ah, da, desigur! Arat exact ca si maidanezul vecinei de la etajul 5 pe care l-a calcat masina gunoierilor.Nu ere un animal deloc frumos, nici umflat, nici turtit. Tocmai m-am intors de la hair-styler.

Viata (sexuala) nu e intotdeauna frumoasa, iata cateva exemple: 1. ,,MISA in varianta sexuala" (vezi post-ul din vara anului trecut). Nimic nu se compara cu scarba la superlativ. No comment. 2. Categoria -,,(prea) Mare e gradina ta Domne". Vorbind intr-o zi pe mIRC am fost apelat de Travestitul_32 (nu ca rimeaza?). ,,Vreau sa facem ...!" Hai nu mai spune. ,,Da? Si cum propui?" - ,,Vreau sa te satisfac cu tocul meu!". De cand pana cand ma numesc eu Mihai Albu? Nu, multumesc. 3. Categoria- ,,Luminita de la capatul rectului". Desi preludiul a fost perfect, stia sa sarute, stia sa se miste, nu a numarat pana la 10 dupa care s-a pus calare, atunci cand a sosit MOMENTUL, i-a trebuit minute (chiar si ajutat) pana sa gaseasca ,,intrarea secreta". Cand a renuntat la bajbait, a intins mana spre noptiera, a deschis sertarul de unde a scos o lanterna. 4. Categoria- ,,Hit me baby one more time". Este de recomandat ca atunci cand faci sex sa nu-i lasi creierii partenerului pe pereti, aceasta nu este o partida de sex ruff ci o migrena -uimitor!- dobandita dupa sex. 5. Categoria- ,,Suck my lollypop". Ca toate date-urile mele catastrofale, pana la pat si acesta a decurs bine. Conversatie inteligenta, glumite cu tenta sexuala bine nimerite si inevitabil un preludiu perfect. Cred ca toti cei care au cate o obsesie la capitolul sex sunt experti de renume mondial ai preludiului. Este poate o compensatie a faptului ca nu-ti pot oferi ce vrei tu, in schimb tu poti sa le oferi ce vor ei. In acest caz chilotii mei, chiloti a caror textil nici nu s-a racit dupa ce i-am dat jos de pe mine ca au si facut cunostinta cu gura antrenata a ,,sugativei" intime. Ceea ce a iesit din cavitatea lui a fost o bucata de carpa rontaita parca de un caine, jilava ce si-a gasit obstescul sfarsit dupa atata suferinta in cosul de gunoi. A fost singura data cand am mers fara lenjerie intima pe mine prin tot Bucurestiul. 6. Categoria- ,,Ejacularea pre-natal-precoce". Din nou un date frumos. Din fericire acesta mi-a economisit timpul si vreo pereche de chiloti. Cu ganduri nastrusnice ne indreptam spre apartamentul lui dupa doua ore de ocheade perverse. Urcam in lift, inchide usile, apasa pe butonul al optulea si sare pe mine sarutandu-ma. Pe la patru era deja crispat, la 6 ejacula doar pentru el. Cand am ajuns la 8 el a iesit iar am inchis usile in urma lui si am coborat cu liftul pana la parterul excitatiei mele.

Gata cu discutiile serioase despre perversi mIRC-uitori ori antisemiti cu bloguri. Ne intoarcem la caprele vecinilor nostri. ,,O zi din viata lui Nicolae Ceausescu" este o piesa ce se joaca la Teatrul Mic, regia apartinandu-i lui Tocilescu. Trebuie sa felicit piesa, este cea mai buna prezentare a istoriei comuniste, este un ghid de ,,Cum sa radem de ce rau ne-a fost". Ceausescu nu e prost, e Ceausescu, Elena nu e maniaca avida, e doar o Elena. Si totusi, am ras timp de doua ore de tragedia unui popor (desi nu se potriveste in context amintesc ca Romania si l-a creeat pe Nicolae Ceausescu. Pana si un dictator a iesit un rebut imbeciloid din mainile noastre si sa ne mai intrebam de ce avem un presedinte ce se uita cu un ochi la 2 si cu altul la si un sfert? Cu un ochi la Alro si cu altul la Elena?). Dar cum orice minune tine mai putin decat o erectie, undeva din cor /multime/activisti de pardid/revolutionari, printre contabilele teatrului, fetele de la Apaca, trei batranei transferati de la Balaceanca rasare o ,,minune" de actoras de figuratie cu aerele unui Marcel Iures. Scena exista doar pentru el, stroboscopul ar fi trebuit infipt intre fesele lui, el era mereu in fata, el isi arata ,,talentul" el saluta publicul (a salutat la un moment dat pe cineva din primul rand -posibil prietenul lui). Desi mult mai potrivit pe barul din Queens ori Impact, actorul nostru era prim-penibil pe scena, el canta cu trei note mai sus ode cuplului mult-iubit, el si-a pus palaria pe-o ureche pentru a-si arata tunsoarea cu borduri, vocea lui s-a auzit strident, el era primul-strigator al turmei. El era penibilul cu reflector in dotare. Oricum, prostul ramane prost chiar si-atunci cand trebuie sa-si dea replicile (de grup). Ceausescu vorbeste in discurs de ,,puţişoare", prostul cu pancarta ranjeste cu toti dintii albiti, radiaza o scarba printre kilogramele de fond de ten ce se scurg spre camasa, cand Ceausescu striga aprovizionarea la magazin, penibilul nostru tipa ca nebun ,,pastreaza-mi si mie o târtiţă". Cand Ceausescu moare, corpul lui uitat sub aparatul de solar se posteaza primul pentru-a-si lua aplauzele. Pastrati-mi si mie un prost. Daca se poate, departe de scena.

Credeam ca nimic nu ma va mai soca, nici chiar demascarea unui travesti la presedinte (o femeie foarte, foarte, foarte urata, poate o Monica Macovei.). Ei as, da`de unde, daca vrei sa razi pana la lacrimi, sa te uimesti de cat de nebuna e lumea, intra pe canalul gay al bucurestenilor de pe mIRC. Ieri, plictisit si nu prea vesel m-am hotarat sa-mi schimb putin starea asa ca mi-am pus sagetica mouse-ului pe perversa iconita. Si s-au deschis portile iadului... A fost odata ca niciodata un loc caldut, placut unde organele se fluturau in centimetri, unde sexul este aproape fara exceptie unic sens al discutiei. Daca nu e sexul e mai rau. Si iata cum: Intra ieri cineva pe nick-ul meu- ,,Hi". Eu- ,,Buna". ,,Asl pls?, ce cauti?, loc?" si toata pleiada de intrebari de ,,logistica". Tastez si tastez pana ajung la intrebarea mea preferata ,,ce-ti place sa faci?". Aproape invariabil ma apuca rasul, ma simt parca la circ in timpul numarului de curiozitati umane, ,,cea mai mare femeie din lume si sotul ei de 5 cm", ,,copilul ciocan", ,,evreul albastru", ,,omul cu sexul spirala". ,,Ce-ti place sa faci?" ,,Ador sa te pui peste mine si sa-mi partai pe fata." CE? Mi-e rau. ,,Poftim?" ,,Imi place sa miros." Iaaaaaaaah. ,,Dar de ce?" ,,Ma excita." ,,Bine, bine, dar nu putea sa te excite si pe tine un film porno, sosetele, picioarele, de ce asta?" ,,Ce ai mancat azi?". IGNORE. Parca atunci cand citesti in carti (acelasi Sade), scarba e alta dar cand sa ti se propuna asa ceva ramai cu sechele, mai ales daca ai o imaginatie vizuala puternica. M-am vindecat de mIRC si nu o sa mai mananc niciodata fasole. Azi noapte am avut cosmaruri.

, ,,

Imi aduc aminte, cum, vizitand lagarul de concentrare de la Dachau m-am oprit in fata unui tabel negru cu litere albe, categoriile de morti erau trecute alaturi de numarul lor. Cu cat citeam cate un zero in plus cu atat mi-era mai rusine ca sunt om. Evrei, rromi, polonezi, rusi... mii, milioane. Uitandu-ma in gol deja, ma trezesc in spatele meu cu un ras. Curios, imi indrept urechile spre cuplul care privea acelasi tabel. Nu intelegeam cum cineva putea sa rada cand, intr-o romana perfecta am auzit ,,da, prea putini tigani si poponari".Ochii imi zboara pe cele doua categorii. Ma ingrozesc din nou, miile curgeau. Mii de oameni a caror vina a fost tenul, originea sau sexualitatea. Oamenii nu s-au schimbat. Afiseaza doar o alta imagine. Romanii au facut parte din Holocaust, romanii si-au trimis evreii, homosexualii, musulmanii si unii rromi spre lagarele de concentrare, Romania a dat foc hambarelor ticsite cu mozaici, i-au ,,mutat fortat" pe rromii migratori in Transistria (cati dintre noi stim ce s-a intamplat in Transnistria? Vrem sa stim?). Romanii au uitat. Romanii nu si-au dat seama niciodata ca au gresit. Poate din acest motiv Romania este extaziata in fata liderilor extremisti, noi asteptam un ,,Sfant Adolf" (vezi George Balan - ,,Homofobia") care sa ,,ne ierte de pacate", de rromi, homosexuali, unguri si orice nu tine de romanismul nostru neaos. Stim sa facem asta, am facuto o data, o mai facem o data, trebuie doar sa avem liderul care sa ne puna ciomagul in mana.

Cuget, deci subzist.

Singura problema a unui homosexual ateu mort este ca nici iadul si miile de furci potente nu-l primeste desi s-a imbracat ca pentru un date in oras si si-a pus si suspensorii pe el. Un homosexual nu poate naste din aceleasi motive pentru care o femeie desteapta nu se casatoreste. Nu vrea sa-si rateze viata. Imi sunt dragi copii, de asta am un ordin de restrictie pentru ei. A gresi este romaneste. Un bar gay arata ca orice bar normal doar ca femeile nu se sinchisesc sa oboseasca pe tocuri. Nu cred in Dumnezeu, Satana, epilarea definitiva sau bareback. Daca vrei o relatie sanatoasa cauta-ti un medic. Mi-am dat primul salariu pentru o partida de sex oral, pe ultimul o sa-l cheltuiesc cu cap, o sa-mi platesc un psiholog sa ma faca sa o uit pe ultima. Stiu sa conduc lafel de bine cum stiu sa satisfac o femeie. Romanii sunt prosti... eu sunt destepte. Ma abtin de la orice, chiar si de la femei.

Ca bocetul unei natiuni este motiv de rating, ca trei copii morti sunt preferabili unuia -si acela batran- ori ca o boala incurabila este mana cereasca pentru o emisiune de prime-time nu mai sunt demult o noutate pe micul ecran al mioriticului consumator de audiovizual. Comercialul a invins (asa cum ar fi trebuit), CNA-ul a murit (asa cum nu trebuia). Aseara, zappand scarbit de ,,Cele 120 de zile ale Sodomei" lui Sade (inca ma mai chinui sa citesc acea carte) am oprit la o emisiune lacrimogen-oripilanta pe Antena 1. Emisiunea se numea ,,Vreau sa fiu mare vedeta" si se afla la ultima editie, fiind finala unui concurs de cantat cu microfonul in amigdale. Nimic nou. Oameni simpli, orbi, oieri falimentari, bolnavi incurabil, toti participau aici etalandu-si ce cu regret as numi ,,noul cersetorism". Un alt regret ma cuprinde spunand- nimic nou. Doar ca emsiunea despre care vorbesc, in culmea ratingului umflat a venit cu efectul de nou: concurentii erau copii. Orbii, oierii, bolnavii erau copii. Desi legal, emisiunea nu poate fi trasa la raspundere -sunt sigur ca parintii au semnat contracte cu producatorii emisiunii- ma intreb daca in tara asta mai exista cineva care sa considere ca acest lucru este gresit. Vina nu este a copiilor, a parintilor si ajung sa cred ca nici a producatorilor ahtiati dupa o sutime in rating si cativa euro in buzunare ci a noastra ca facem audiente uimitoare unor emisiuni ce preaslavesc balcanismul cersit, terfelirea publica, barfa de bloc si denigrarea generala. Este vina noastra ca suntem prosti.

Revin obsesiv la anumite teme: politica (cum un fidel comentator de cratime, virgule si metafore imi reprosa dezinteresul general fata de subiect), comunism (consider ca viata, asa cum o vedem noi astazi, este rezultatul direct al lui decembrie `89 si comportamentul nostru social, personal, gandirea, morala, etc. sunt direct influentate de nu un regim de 2, 4, 10 ani ci 45), presa scrisa si audiovizual (dintr-o legatura intima cu domeniul si pentru ca - in opinia mea- mass-media sunt replica in oglinda a unei societati) si sex. Sunt homosexual, imi pare rau daca inevitabil, ,,toate drumurile duc la Roma", nu pot vedea lumea decat din ochii unui homosexual.
Atata timp cat exista oameni care ma citesc necrezand ca merit sa fiu spanzurat in piata publica de organ, atata timp cat indiferent de orientarea lor sexuala ei ma citesc voi continua sa incerc sa-i fac sa inteleaga ca dincolo de un homosexual se afla oameni. As vrea ca citindu-ma sa intelegeti ca homosexualii nu sunt o hoarda de obsedati sexuali (,,pohta ce-am pohtit"), de pedofili, de sexofili, ca nu fantazam automat vazand o banana, ca nu ne-o tragem cu orice orificiu masculin care ne iese in cale, ca nu ne gandim la sex o data la 9 minute (in comparatie cu ,,omanenii normali" care se gandesc la 32 de minute).
Dincolo de travestiti cu fuste second-hand, de prostituatii de la capatul peronului 1 al Garii de Nord suntem oameni lafel de normali ca si voi, suntem prietenii vostri, stam pe locul din stanga ta in metrou, la teatru, vorbiti cu noi, avem opinii, idei comune, existam. Intrebarea este daca ati sti ca suntem homosexuali, ne-ati trata lafel? Noi ramanem aceiasi, perceptia voastra despre noi se schimba (nu generalizez, exista si cazuri fericite).

M-am nascut (gay cu acte in regula) candva pe la inceputul lui noiembrie a unui an care nu merita amintit (ca iarasi o sa primesc pe la comment reprosuri ca sunt prea tanar). Oricum, undeva inainte de `89, ca sa nu credeti ca erati pana acum pedofili textuali. Ceva mai departe de 1989 atata timp cat am amintiri despre revolutie, cozile la care stateam impreuna cu ai mei si chiar prima mineriada post-revolutionara (cand am fost batuti in centrul Bucurestiului pentru ca eram ,,intelectuali" - mama purta ochelari). Cand, in seara in care eu (si alte sute de decretei, copii nedoriti, copii ai unui regim gresit - a nu se intelege ca nu eram dorit, din contra) urma sa vin pe lume, cand mama mea a simtit ca eram dornic de senzatii extravaginale -covor rosu, fanfara si paine cu sare- si nu tata dupa anumite ironii, cei doi s-au grabit luand un taxi spre maternitate. Mai stie cineva care era numarul de la care comandai un Getax? Cat costa kilometrul, ce radio-uri se ascultau, ce muzica la casetofoanele daciilor galbejite? Un intreg univers predecembrist, o lumea uitata- din fericire uitata. In drum spre spital taxiul opreste la un semafor. Se face verde. Mama ii spune taximetristului sa astepte. Se uita toti trei spre parc. Acolo, printre tufisuri (si nu e un stereotip), doi barbati se sarutau. La a doua culoare verde, taxiul pleaca, noi ajungem la spital, un medic sexy ma scoate ca prin magie din uter, am parte de prima partida de spanking din viata mea dupa care sunt cuminte pus in bratele parintilor mei. M-am nascut. De cand parintii mei mi-au povestit intamplarea am ramas cu intrebari. Nu, nu dau vina ca sunt gay pe faptul ca ai mei au tras cu ochiul la doi barbati care se sarutau, nu fac psihanaliza intrauterina ieftina, ma socheaza ilegalismul dar si curajul. Intr-o societate unde si cainele ar fi fost turnat la Securitate de catre copacul pe care a urinat, intr-o lume in care intrai in inchisoare pentru faptul ca esti gay (si povestile homosexualilor din inchisorile comuniste sunt departe de a fi frumoase), sa te saruti in parc este un act de curaj. As spune chiar disidenta. Acel sarut inseamna pentru mine nerenuntarea in fata unui sistem total malefic la dreptul de a fi om, de a exista. Iata o disidenta reala, sa-ti traiesti viata.

Azi nu a fost doar ziua femeilor, a fost si ziua ,,femeilor". Iesit din casa de dragul lui F. am parcurs impreuna pe jos ,,Drumul Golgotei" dintre P-ta Romana si Universitate. Pe langa pirande tuciurii ce-si scoteau dintre fuste parfumele furate de soti din Franta, printre mii de martisoare, flori naturale, artificiale, ,,rasareau" pe strada zeci de gay-iste (o specia aparte, diferita de gay-ul traditional. Gay-istele isi duc sexualitatea diferita pana la extrema, in public, cat se poate de public). Se distingeau din multime ca un deux-pieces Channel in Ferentari! Nici macar nu aveam nevoie de gay-radar pentru a ne da seama. La fiecare pas, la fiecare taraba, peste tot. O data, din spatele meu am auzit un ,,tu, fata" efeminat de pana si Venera ar fi avut motive de gelozie. ,,Nu uita, sunt prahoveana, sunt leberala, sunt o cremenala". In cele din urma nu am mai putut si, grabind pasul, am luat metroul inapoi acasa de la Universitate. Cand sa se deschida usile, drept in fata mea, o ,,domnisoara" de pension isi admira snurul martisor pe care si-l puse in jurul gatului. M-am pus langa o bara, mi-am scos cartea si m-am cufundat in lectura pana cand statia mea s-a auzit in difuzoare. Ma bag in pat, mananc popcorn vechi, beau Red-Bull-uri (noua mea dependenta) si ma uit la scurt-metrajele romanesti post-decembriste.