Le-am vazut pe toate. De la carnaciori de bere pana la salamuri grecesti. De la mic la mare si de la mare la mic. Nimic nu mi-a scapat. M-am uitat in lupa dar pana si in telescop asa ca pot sa spun cu mana pe inima (sau pe suspensor) ca marimea conteaza.
Nu poti sa fi activ in pat cand in paranteza pubiana operatia matematica este 1+1=2 cm daca nu chiar necunoscuta. Nu este corect. Ar trebui sa anunti: ,,ATENTIE, castravecior de petrecere". In acelasi timp este incorect, insolit chiar sa ai Big Ben-ul intre picioare si sa te dai de partea frontala. Prefer oameni care traiesc limita linearelor de 20 de cm, nu a radierelor si nici a blocurilor de desen. Vreau borsete, nu portchei si nici saci de rafie. Vreau ,,calea de mijloc aristotelica".

Cu totii avem obesesiile, tabieturi (am urat dintotdeauna acest cuvant), ciudateniile noastre sau doar lucruri pe care ne place sau nu ne place sa le facem. Acestea sunt ,,pasaricile" mele.

Imi place sa:

1. Pierd ore intregi in librarii. Sunt prieten cu librarii din Bucuresti, Ploiesti, Sibiu, Sighisoara, Munchen si -preferata mea- ,,librareasa" de pe insula Amrum (nordul Germaniei, Marea Nordului). Petrec ore intregi cautand carti, uitandu-ma la editiile noi ale unor carti pe care le am deja si, ca un adevarat dependent, nu ies niciodata din magazin fara sa aud clopotelul casei de marcat.
2. Stau la computer si sa citesc comment-urile de pe blog. As raspunde fiecaruia, as scrie cate un nou articol pentru fiecare idee. Mi-ar placea ca oamenii sa-mi contrazica orice idee pe care o am.
3. Ascult ,,Quijote"-ul (si doar ,,Quijote"-ul) Adei Milea in metrou in timp ce citesc. Citesc mai tot timpul cat merg cu metroul. Pierd statii pentru o idee geniala, iau gresit linia pentru inca un capitol.
4. Stau sub dus. Stau in dus si cate o ora. Imi place sa las apa sa curga in timp ce-mi planuiesc viitorul, visez sau dau sentinte despre viata mea. Blogul acesta si zeci de post-uri s-au nascut sub dus.

Nu-mi plac(-e):

1. Pisuarele. Cred ca doar eu si un persoanaj dintr-un film frantuzesc avem obsesia asta. Am alergie la pisuare, prefer trei pereti si o usa pe care sa o inchid, nu-mi place nudismul, exhibitionismul si nici amicalitatea organelor in rand la perete. JOS pisuarele!
2. Sa fac conversatie inainte de sex. Ori in timpul sexului. Nu inteleg de ce trebuie sa comentez pe baza descoperirii unei noi planete, a ultimelor carti de la editura Tehnica sau a traficului bucurestean inainte de a avea un one-night-stand. Prezervativul este complementar autobiografiei?
3. Florile. Am alergie.
4. Sa merg in cluburi gay. Este singurul loc unde ma simt minoritar, nu ma incadrez, nu-mi misc posteriorul cu sete sexuala, nu am miscari lascive, nu as putea niciodata agata sau sa ma las agatat intr-un club gay. Merg in Impact (pentru ca in noul Queens nu am ajuns nici pana acum) doar la invitatia prietenilor mei heterosexuali.
5. Sa vorbesc la telefon. Multi ar spune ca nu e adevarat. Imi place sa vorbesc la telefon, doar ca la doua minute dupa ce raspund incep sa nu mai aud persoana, telefonul se intrerupe, eu nu inteleg ce spune. Nu vorbesc pe strada, ma opresc si caut primul colt unde m-as putea ascunde. La mine orice convorbire este ilegala, dar as putea abera zeci de minute semi-surd pe teme demne de messenger.

Patachina este, gay sau heterosexuala altceva. Este altceva in comparatie cu orice. El/ea (- dar in cazul nostru un el spre ea) este unic, o prezenta pe care o simti, vezi, respiri, constientizezi de obicei cu aceeasi putere cu care constientizezi o locomotiva care te loveste frontal.
Dar ce este o patachina gay? Ei iata, patachina gay este acel specimen unic de mistocar, tuns o data pe saptamana care-si pune parul in bigudiuri sau poseda o creasta potenta care-i scoate in evidenta capul -dar nu creierul. Sub firele de par dornice de o revolutie impotriva fixativului rasare o pereche de ochelari. Mari de preferinta, translucizi iar daca pe lateral mai scrie si firma cu cristale, patachina este deplin satisfacuta. Sub ochelarii purtati indiferent de vreme (am vazut astfel de specimene purtandu-si ochelarii si cand ploua cu galeata), de ora (la 3 noaptea) ori de eclipse, patachina face cu ochiul, verifica, ignora.
Acest hiper-dandy miroase intotdeauna bine. Daca-l mirosi de la 4 km departare. Aproape de el nu poti vietui decat cu nasul infundat ori cu masca de gaze. In rest, vestimentatia lui este absolutul kitsch-ului, luxul decadent se scurge si in papucii de casa, este intotdeauna imbracat cu ce va aparea saptamana viitoare in magazinele de langa Athenee Palace, Milano, Paris - cu TOATE hainele. Pe ele scrie care mai de care cu auriu, argintiu sau verde fosforescent PRADA, D&G, VUITTON.
Daca merge pe strada (lucru pe care il face rar din cauza anti-bipedismului - prefera sa stea in patru labe), patachina are un culoar de trecere ce ar face geloasa orice autoritate aeronautica iar daca, d-ne fereste, ii nimeresti in fata, te va lovi usor cu cotul, se va simti lezat (-a) pana in ,,vagin" si iti va reprosa acest lucru indeajuns de tare incat sa se auda si la Urziceni.
In cazul in care printr-un blestem esti obligat sa-i auzi creatiile verbale, tine-te bine! Ce tsunami? imbecilitatea lui te va lovi cu puterea unei explozii supernova. Mii de cuvinte a caror sens nu le cunoaste te vor sufoca, un limbaj unic iti va fi transmis cu puterea decibelica a unei bombe atomice. Te vei simti coplesit, vei surzi auditiv si intelectual, nici un gand nu te va patrunde, altul decat evacuarea de urgenta. Si daca vei incerca doar sa-l corectezi vei descoperi ca este inexpugnabil, iremediabil, intolerabil. Deci fugi de el, fugi cat mai ai timp, FUGI! ,,Temut viata me."

Societatea Civila! Ce frumos suna. Parca toata demon-cratia damboviteana s-a creat in jurul acestui cuvant dupa exercitiul de tir de la Targoviste. Acest cuvant ar trebui sa stea ca ultim stavilopod in fata tsunami-ului caliu al incompetentei guvernamentale. As, vezi doamne! Cum traim in societatea ,,pe dos" unde orice homosexualitate sociala este permisa mai putin cea sexuala, societatea civila se comporta la noi ca un fel de Fata Morgana pe centura. Societatea civila (acest dumnezeu al imaterialitatii) apare doar pentru a organiza mitinguri pentru morti si se vinde celui care ofera cel mai putin si anume lui Traian Basescu. Aud in dimineata asta deschizand televizorul (si cat regret ca am facut asta) ca astazi este ziua celebrului miting pentru sustinerea de catre Societatea Civila a Monicai Macovei. A inviat la 17 ani dupa crucificare Societatea Civila sau iar i-a scos cineva moastele de la naftalina? Inteleg parca lupta parlamentar-claudina a acestei razboinice a luminii cu hair-styler prost, chiar mi se pare de admirat dar ce nu inteleg eu este motivul mitingului. Senatul a adoptat o motiune de cenzura impotriva ei. Acel Senat, orice Senat. In orice tara normala, necontand cat de bun esti, cat de miruit cu anti-coruptie esti, motiunea te-ar fi demis. Este un vot de blam. Nu conteaza cine l-a votat, votul exista. La noi nu. La noi doamna Monica Macovei se tine de scaunel. Iar Societatea Civila ii ridica picioarele alunecate. Ce ar fi sa devenim in sfarsit heterosexuali in relatiile politice. Haideti sa dam cu zarurile, numai sa dam odata. Poate asa nu vom mai vedea ,,intelectualitatea" autohtona cu miros de slugarele chioare dedandu-se la a se travesti in Societatea Civila si sustinand procurori pe care-i injurau inainte de decembrie `89.

0

Nu m-am aruncat niciodata cu prea mult entuziasm in 3-some-uri. Un 3-some este ca si cum ai avea doua joburi si ai fi platit de o singura data, de doua ori mai multa munca pentru acelasi rezultat. Nu 5 mg, 10. Totusi, zilele trecute am acceptat o intalnire ,,inmultita". Partea buna a unui 3-some este ca ai doua sanse de a avea parte de o partida buna de sex, este ca si cum ai avea un loz cu doua spatii argintii pe care sa le raschetezi. Din pacate, eu am vazut ,,mai incearca" in ambele cazuri". In astfel de experiente (nu toate ca aceasta, cea mai placuta aventura a mea s-a intamplat cu martor) iubesc preludiul, este singurul loc unde a munci la doua capete este profitabil, atunci cand incerci sa deschizi fermoarul la doua perechi de pantaloni este ca si cum ai sarbatori Craciunul si pe ,,vechi". Dar Dunarea nu se varsa la Budapesta (desi unii - Vadim si ejaculatorii precoce- si-ar dori). Efectivul: ,,doi la stanga, trei la dreapta"- sunt sigur ca cel care a stabilit coregrafia sarbelor era un fidel 3-some-ist. 3-some-ul este cea mai placuta forma de claustrofobie. Dar cum in ultima perioada aventurile mele extraconjugale s-au desfasurat cu oameni care inteleg prin sex satisfacerea cu elementele de la calorifer, cei doi nu s-au dovedit a fi ,,lozul castigator". Primul- front facial. Iubea, adora, obsesiona sexul oral dar cred ca urma a doua zi sa participe la un casting pentru filmarea ,,Planetei maimutelor". Am mai spuso si o mai spun, gazonul englez este mult mai avantajos, va rog, prăşiţi surplusul. Din cand in cand derapa brutal pana in amigdalele mele. Parca am facut sex oral cu un tarnacop doar ca sexul lui ar fi destul de gelos pe unelta. In 5 minute, (nu chiar-) tarnacopul era deja in drum spre la dus. Doar atat? Si prost si putin? Nici o pozitie schimbata, nimic spectaculor? Poate doar cele doua accese de tuse ale mele, primul datorat unui fir din ,,peruca" lui care s-a ratacin prin esofagul meu, iar a doua dupa intalnirea cu amigdalele mele. Intre timp, in spatele meu, liniste si pace. Din cand in cand cate-un sunet ce parca-l asociam cu servetele si o raceala. Ma intorc spre el si il descopar inhaland profesional dintr-un borcanas a carui eticheta promitea Raiul afrodisiac (reducere la aurolac???). Dupa cinci minute in care mi-am planuit si un drum pana la curatatorie inainte de a ma vedea cu F. la o cafea, aud sunetul cutiei de lubrifiant (ura !!!) si simt umezeala etern inghetata. Atat! Silentium. Am incercat o gafaitura dar a iesit lafel de falsa ca ,,Tosca" interpretata de o curca afoana pe scena Operei de la Milano. Nu poti sa canti fara ,,libret nici daca esti o curca. Nici o miscare, nici un... impuls, dincolo de coapsele mele, ,,atemporalitatea primordiala". Dupa alte 5 minute - ,,sigur am timp sa trec pe la spalatorie"- la mare departare de nudul meu (care incerca cea mai sexy si automat incomoda pozitie), singura gaura care simtea promisiunea etichetei era gura borcanasului. Ejaculare la Tetra- Pack. La cinci minute dupa, inchideam usa apartamentului lor, puneam in lista de ,,Reject call" numerele lor si fantazam la orgasmul pe care-l poate avea cineva primind chitanta de la spalatorie.

Revin la comentariile despre presa autohtona, eternul si fascinantul audio-vizual. In Romania talk-show-ul este noul sport national. Cu categorii la feminin sau masculin, ,,guru" umflati cu venin ne violeaza in fiecare seara televizoarele. Aceste super-stauri ale televiziunilor dambovitene, greogorieni-bivolaru ai constiintei mioritice vin seara de seara pentru a trezi in noi ,,adevarul" natiunii si daca se poate una-doua insomnii.
In televiziunea romaneasca exista doua modele de realizatori de talk-show. Prima, identificata in ,,Masca de fiere" a lui M. Mihaies este ,,rita-veverita-reporterita". Ea nu este legata imperios de feminitate, este prezentatorul de Messenger (practica raspandita: oamenii intr-adevar cu cap le trimit acestor papusi de ceara intrebarile prin Yahoo-Messenger pe laptopurile pe care cu mandrie jurnalistic-uite-mama-sunt-la-teveu si le pun pe pupitre), imbecilul cu fata frumusica si rating de telenovela in reluare. El este acolo ca decor. Daca intr-o zi s-ar inbolnavi si ar pune o femeie de seviciu in locul lui, nimeni nu ar remarca. Un pezevenchi, un nimeni, un Rodica Culcer.
Cel de-al doilea este mult mai primejdios si raspandit, el sufera de boala ,,cine sunt eu". Sta dupa caz in centru sau fata in fata cu unicul invitat, este irascibil, scarbit, jignit de orice cuvant pe care interlocutorul i-l adreseaza, se crede buricul-buricului-pamantului. El este Tarzanul audientelor, nimeni nu e ca el, el- EROUL patriei, pe el se bazeaza aflarea adevarului, pe munca lui mananca redactia. El si numai el, dumnezeul Tuca, Turcescu, Vranceanu-Firea, Cristian Tudor Popescu. Ce invitati, cine esti tu, ce stii tu? Suna primul-ministru? ,,DOMNULE PRIM-MINISTRU, cum va permiteti, BILETELUL" (Turcescu in convorbirea telefonica din emisiunea 100% in care urla literalmente la Calin Popescu Tariceanu). Suna o batrana din Valenii de Munte? ,,Vreti pensii mai mari? Ce nu va ajunge? Aveti timp sa stati la coada." (CTP intr-o emisiune a caror coodonate imi scapa). Nu-i nimic, prostii astia oricum nu stiau nimic, voi ati deschis televizorul sa-l vedeti pe el cum isi pupa muschii, cum ii face K.O. pe toti, cum ii scuipa, vreti sa-l vedeti cum isi tutuieste orice invitat (chiar daca acesta este Octavian Paler sau Helmut Kohl), ati deschis televiozorul sa vedeti bufonul.
Sperati sa nu mai aveti migrene? Vreti un talk-show normal? Invata0ti germana, engleza, zappati pe posturi afgane, croate, uzbece, columbiene- numai doamne-fereste, nu nimeriti pe unul romanesc. La noi e ,,Animal Planet", maimute la ,,Sinteza Zilei", babuini la ,,Miezul Problemei", rasi la ,,Stirea Zilei" ori popandai la ,,Cap si pajura". Da-ti pe ,,MUTE".

Am mancat prea mult. Mult prea mult. Am burta unei gravide in luna a 8-a. Problema mea este ca in timp ce altor persoane le e pofta de un lucru, mie mi-e foame de acel ceva. Twix, Red Bull, Leberwurst, Coca Cola, Mon Cheri, Banana Split, Big Mac. Ce pofte? Ce gourmet? La mine nu merge cu pestisorul auriu, eu vreau balena de platina. Cu sos alb.

Nu am inteles niciodata un bisexual. De ce in razboi nu ai voie sa fii de parta ambelor tabere, intr-un proces esti ori martorul acuzarii ori al apararii- in cazul sexului poti sa fi si cal si magar? Indecis sexual? Dreapta sau stanga? Inainte sau inapoi? Gras sau slab? Barbat sau femei, bisexualii le au pe toate. Vulva, penis, rosteste-i doar si el va fi acolo.
Woody Allen spunea odata ca ,,un bisexual este omul care are de doua ori mai multe sanse de a iesi sambata seara in oras". Intr-adevar. Dar ce (/pe cine) tradeaza el? Isi tradeaza heterosexualitatea? Homosexualitatea? Nu conteaaza, el tradeaza. Este el un homosexual in negare? Nu stiu ce sa mai cred. Problema principala in a fi homosexual este faptul ca trebuie sa fi cu mult mai deschis la nou. Cum ar fi jucatul la doua capete. Azi femeie, maine barbat, depinde ce se-mpiedica de tocul usii tale.
Homosexual sau nu, nu sunt de acord cu bisexualii. Hotarati-va. Eu sau ea. Amandoi nu merge. Si nu intrebati de ce sa nu mearga, stiti raspunsul.

www.cotidianul.ro a lansat de curand un voting cu titlul ,,Generatia expirata". Am intrat, am vazut, am votat. Din pacate, unele din dorintele mele de vot nici macar nu se aflau pe acea lista, unii parca nu meritau sa fi acolo iar altii nu aveau nici vreo legatura cu domeniul la care au fost propusi. Ma intreb totusi, cine este adevarata generatie expirata, poate fi ea despartita, ii putem arata cu degetul? Uite-i aceia sunt, aruncati cu pietre? Nu cred. Oamenii care sunt in acele topuri ar trebui trecuti la categoria celor care n-au stiut sa arata ca le-a trecut termenul de valabilitate, adevaratii expirati fiind cei care parca acum rasar din maracini ca tinere venere injectate in memorie cu Botox. Vrem exemple? Traian Basescu ar fi un exemplu pentru ce se intampla in ultimile zile/saptamani/luni/ani (antinomic fiind Adrian Nastase care ne-a dovedit ca si un omulet de pe Marte l-ar putea numi expirat). Si nu doar el (pentru ca desi l-am nominalizat des ca fiind bad-guy, Traian Basescu este alegerea noastra), lista salvatorilor tarii este plina de astfel de dinozauri, domnul Gabriel Liiceanu uita cum arlechinic il mai caracteriza la o petrecere mai acum cateva luni (eram in spatele dansului) pe presedinte caruia i-ar face azi statuie la Paltinis. Mihai Tatulici are amnezie atunci cand i se aminteste de odele aduse ,,Cabinetului 2", Dinescu ne spune ca orice roman putea face armata la Securitate (si marmota invelea ciocolata la Anver), lui Ion Cristoiu in sfarsit i-au ouat gainile pui cu doua picioare, basket-ball-ista Kovesi posteaza in Maica Domnului (Basescu). Generatia cu adevarat expirata este tot alaiul televizat zilnic de salvatori de patrie, neam, constiinta nationala, ghicitori de viitor politic, manuitoare de alba-neagra (,,uite biletu`-nu e biletu`-din trei, unu`i cel castigator") si noi, ,,imbecilii" care ne uitam in masa, cu telecomanda in mana la statuia care arata cu degetul spre cer.

Astazi in metrou, ora de varf: Prind fericit dupa ce m-am chinuit cateva statii sa citesc in picioare un loc, imi pun geanta in fata, redeschid cartea si caut ultimul paragraf. Termin pagina si trec la cealalta cand observ ca in dreptul meu, foarte aproape de carte s-au infiintat doua picioare. Ma uit neincrezator in sus pornind de la genunchi pana ajung la fata lui. Direct proportional zambetul de pe fata mea creste. Ma uit atent din nou la pantalonii lui si-mi ridic ochii. Zambeste si el. Imi cobor privirile si caut sa reiau disperat (de frica sa nu rad) paragraful (din Emil Cioran -Schimbarea la fata a Romaniei). Imposibil, citesc fraza, o recitesc, timp de vreo patru statii. Pantalonul nu-mi dadea pace. De ce? De acolo, din fermoarul lui rasarea, ,,pasare maiastra", minunatie de chilot roz. ROZ. Ce Emil Cioran, ce critica a Romaniei, de unde lecturi serioase cu iPod-ul ce ingana melodiile lui Yann Tiersen, chilotul era acolo. La a cincea statie am coborat.

Am devenit alergic la turle. Cum vad o biserica ma fac verde la fata, imi indop i-Pod-ul in timpane si ma rog ca subit sa intru in orbire transcedentala. De ce? Raman din ce in ce mai des uimit nu de ipocrizia acestor fani ai colacului, acestor atleti ai mataniilor ci mai de graba de uratenia bisericilor si multimii lor. Sunt urate. Si galagioase. Si sunt PESTE TOT. Duminica dimineata, cand somnul tv-insomniacului este mai lin, atunci cand traiesti cu sentimentul ancestral ca vecinul de la 6 nu-ti mai da o gaura cu bormasina in cap, m-am trezit in Apocalipsa. Bang! Fac ochisorii mici: ,,Mi s-a parut." Bang. Ochisori putin mai maricei: ,,E un clopot la mine in pat? Nu, am tampit eu." Inchid o pleoapa si... Bang, bang, bang, bang, aleeeeeeeeeeluia. Am sarit ca trasnit din pat. Parca tocmai m-as fi trezit pe turla mitropoliei. Nu stiam ce sa-mi mai acopar, urechile, goliciunea, din nou urechile. Revenit la sentimente mai imbracate, ies pe geam sa vad de unde vine tarasenia. Ma uit in stanga, biserica de la coltul strazii era arhiplina, se dadeau sigur iertari de pacate en-gros si paine impartasite cu termen de valabilitate expirat. ALELUIA. Ma uit in dreapta, la capatul celalalt al strazii mele, printre batrane in excitatie fariseica zaresc (prea aproape) o alta biserica. Asta cum de a mai aparut aici? Ma uit mai bine, o uratenie cumplita din caramida pe turla careia sta putin inclinata o cruce din fier forjat (deja) ruginit. Ma uit mai atent spre tabla pe care scrie contractorul si mi se taie picioarele: ,,Prin bine-cuvantata donatie a lui George Becali". As, vai, mi-e rau, ,,doftoriile, sarurile tzatzo". Mai e si a lui Becali. Asa am ajuns eu, patul si linistea mea duminicala sa fim campul de lupta decibelica intre doua biserici, una mai dotata in statia de amplificare ca alta. Mai rau e ca am observat, noua biserica transmite ,,comunitatii" (nu gay, doar comunitatii) liturghia pana-ntre perne prin difuzoare demne de muzici mai decadente acompaniate de obicei de cate-un stroboscop. Carevasazica ce lafait dimineata cu prietenul, ce sex matinal, de acum incolo duminica dimineata o sa fac rugaciuni: ,,Da Domne noua pana curent cea de pe urma. Amin."

In invalmaseala luptelor ,,seculare ce au durat"... 17 ani pentru integrarea in forumuri internationale, in MISA, printre isterii onirice de ,,lideri zonali", ,,parteneri privilegiati", ,,popor inrudit istoric cu Europa", Romania a uitat sa se uite in blidul ei, sa ramana la nivelul la care, istoria si intelectul colectiv pe care o fiinta divina incorecta politic si geo-politic i l-a dat. Suntem intr-o discutie intelectuala, ii lapidam pe sustinatorii balcanismului, ne declaram ,,Mitteleuropaisch" dar nu ne-am uitat in acelasi blid amintit. El nu duduie de iradieri apusene ci de grasimi orientale. Nu vreau sa judec pozitia (politica, sociala, culinara a Romaniei), vreau sa nu ne mai ascundem sub masti de carnaval, sa nu mai mancam sparanghel cu mamaliga, sa nu mai fim ipocriti. Mamaliga cu branza, nu pate de gasca, sarmaua si nu icre negre, sinceritatea nu farfurioare de salon cu efecte balonante gastric. Romanul nu este consumatorul de gourmet, de apritive fine, el face adoratie tocaturii (chiftelele, sarmalele, micii), el este inventatorul unei ,,Pax Pleşcoiana" (carnatarie occidentala cu mirodeniile Asiei Minor), el este balcanicul de tochitura si nu fandositul de portelan. Nimic rau in asta atata timp cat recunoastem. Dar totusi, romanii nu au invatat de la Sf. Porc cum sa-l gateasca. Iata de ce, exista influente. Aici cred ca gasim cel mai bine balcanismul, si dovezile lui. Ce influenta pariziana, ce mille-foaies la Calarasi? La noi, adevaratele influente nu se vad in firimituri ci in regiuni: Moldova este taramul borsului, zeama acra ce aminteste ca oamenii aceia traiesc lafel de acru si de greu, completat de vin ce te reduce la nivelul fetei-mari (tot din cauza acrelii). Singurele binecuvantari zaharoase ale acestor romani sunt ,,Scovercile" (aluat in ulei trecut prin zahar pudra). Nu ne suna cumva cunoscut meniul? Nu este el putin rusesc? Putin mai mult? Nici taria nu lipseste, gustati-le tuica. Oltenia isi preaslaveste prazul. Expresi a ,,potentei" romanasului de sub munti, prazul se iroseste in mancarea autohtona, el devine acel ceva cu care se ,,impaca" uleiul de alte legume, savoarea mai putin rafinata adusa terciului zilnic. Si cine daca nu iugoslavii mai denigreaza astfel asa o leguma? Dobrogenii. Desi atat de aproape de mare, dobrogenii nu stiu sa gateasca pestele. Dobrogeanul cu combina usurimea pestelui cu legume satioase, el a transferat mancarea de ,,campie" in registrul pescariilor. Cum altcumva ne-am explica iahnia de icre, sarmalele de stiuca ori micii pescaresti? Singurul ,,dumicat" din Romania care a simtit mirostul bucatariilor occidentale este Ardealul (tot spatiul vestic). ,,Oprimatii" de dincolo de munti au invatat arta prajiturilor vieneze, combina gusturile antonimice cu acelasi tupeu ca implinitele bavareze (vita cu visine, file-ul de porc in sos de gutuie) si isi boteaza occidentalismul dintre peretii burgurilor in lichioruri de ou, cirese, lapte, nuca, etc. Moldova, Oltenia, Dobrogea ori Ardealul sunt doar escale, farfuriile romanesti fiind pline de influente ale zonei in care traim. Mancarea noastra nu miroase a Paris, nu are echilibrul italian si nici terciul nostru nu este acelasi cu cel englezesc. Cred ca farfuria este locul unde Romania este si isi permite sa ramana cu incapatanare balcanica, dar in comportament ar trebui sa mirosim putin mai mult occidentul.

Sunt gay. Contrar unor comment-uri in care eram intrebat daca sunt gay sau daca doar blogul este gay. Eu si blogul meu suntem gay. Nu, nu am fost educat sa fiu gay. Sunt sigur ca atunci cand m-am nascut, cand ginecologul mi-a dat o palma peste posterior eu am strigat bebeliceste ,,Spank me baby, spank me". Este adevarat ca parintii mei sunt oameni deschisi, ca nu se simt scandalizati daca vad doi homosexuali care se tin de mana pe strada si nici nu le doresc moartea in lagare de concentrare. Nu i-am auzit niciodata facand glume cu cratima de genul ,,cur-ios". Recunosc si ca sunt sigur ca nu s-ar bucura sa stie ca sunt gay. Sunt sigur ca o stiu, sunt sigur ca ei nu mi-o vor spune niciodata dar nu sunt sigur ca eu le voi spune acest lucru (din alte motive decat teama unui comming out). Mi-am dat seama ca sunt gay nu cand m-am oprit in fata unui vibrator salivand, nu cand m-am giugiulit cu vecinul de la 3 (nu m-am giugiulit cu vecinul de la 3), mi-am dat seama in timp. Eram constient de orientarea mea mult inainte de a avea prima relatie. Interesant cum, atunci cand mai sunt intrebat de ,,cum am inceput", ,,cati ani aveam", lumea se asteapta sa am o poveste socant-excitanta. Intotdeanua cand intreb eu primesc raspunsuri care ma uimesc. Primul sarut cu un barbat (nu am fost nicniodata cu o femeie, nu m-am simtit atras) s-a petrecut in holul unei garsoniere, eram singuri, eram constienti de ce facem (mai ales eu), iar inima imi batea ca unui iepuras la orgasm. Nimic uimitor, nimic ingrozitor, doar un sarut. Prima mea partida de sex nu a fost un viol in scara blocului, nu a fost o masturbare reciproca intre doi pusti cu reviste porno furate. Totul a fost absolut normal, preludiu- sex- anteludiu si din nou o inima ce batea in ritmul unui Colibri. Imi aduc aminte cat de neexperimentat eram, cu cata uimire descopeream anumite lucruri. M-am simtit ca un copil cu cadoul de Craciun in momentul in care am ajuns la boxerii lui. Atat! Nimic intr-adevar pervers, nu corupere, nici vorba. Am stiut ca sunt gay inca dinainte de a face sex, de a ma saruta, de a accesa pentru prima data un site gay, inainte de a face discutii cu F. (pe care-l cunosc inca de pe cand eram virgin) in care amandoi exageram magistral, eram zei ai sexului adolescentin, le stiam pe toate, le facusem pe toate. Nu regret nici o secunda ca asa mi-am inceput viata gay (nu-mi place formularea, iti da impresia ca ar fi existat o viata heterosexuala inainte, nu exista, esti gay de la nastere pana la moarte). Nu regret ca sunt gay.

Vorbim prea mult. Am impresia ca, pe masura ce inaintam in democratie sau mai exact intr-o post-modernitate, devenim din ce in ce mai guralivi. Noi avem o parere! Este parerea noastra si toata lumea trebuie sa o afle! Avem cate o parere despre orice, stim ce se intampla in politica, cum va fi vremea, ne dam cu parerea despre capra vecinului, despre strategii post-aderare, constructii, relatii, melodii, carti, oameni, doctrine politice, bloguri, etc. Vorbim mult prea mult. Avem sute de mii de telefoane, hands-free-uri cu milioanele, miliarde de minute gratuite. Zilnic emanam inutilitati ca ,,ce mai faci", ,,cum a fost", ,,pe cine ai mai vazut", ,,ce mai stii nou", ,,ce parere ai", ,,cum ti se pare". Vorbim atat de mult, presedinti in Parlament, parlamentari in Guvern, jurnalisti in ziare. Si invers, presedinti in ziare, jurnalisti in Guvern si guvernanti la Cotroceni. Nu ne-am mai saturat oare sa vorbim? Prea multe cuvinte pentru atat de putin. Vorbim exagerat de mult. Ne analizam fiecare relatie pe care o avem, vorbim despre relatiile pe care le-am avut, despre one-night stand-uri despre cum vrem sa fie relatia viitoare. Nu putem sa mergem in metrou fara sa discutam, nu putem sa stam la semafor fara sa formam numarul celui mai bun prieten. Pentru ce? Pentru a vorbi. Vorbim atat de mult ca am ajuns sa vorbim si in somn, vorbim cand facem sex, vorbim si de unii singuri, emanam galagie uitand sa mai gandim. Poate ca ar fi timpul sa ne oprim macar o zi din a trancani, sa inchidem telefonul, sa aruncam computerul, sa ignoram messenger-ul, sa nu citim, sa iesim in oras si sa nu spunem nimic toata ziua. Poate asa vom avea timp sa ascultam linistea de langa larma pe care o facem.

Idee: Daca romanticii folosesc o pana, obsedatii folosesc toata gaina.

Se ia o pereche de in-line-skater-uri, se lasa corpul gol, poate doar un suspensor (a nu se descalta) si se ia un partener inalt fara romantiozitati, fara lumanarele, declaratii de amor si mai ales fara slip pe el. Se coace la preludiu rapid si se amesteca bine, bine, bine de tot pana se... omogenizeaza. Ideala de servit dupa o Valentine`s Day. Pofta...multa.

Valentine`s day. Am iesit aseara cu bf-ul meu in oras. Un digestiv acolo, o bere dincolo si un film. Exceptand faptul ca toate restaurantele din Bucuresti aratau ca nunti colective urmate de swinging mediocru in dormitoare umplute cu lumanari si betigase importate fraudulos, ca pe strada toata lumea se tinea de maini, ca in baruri vedeai doar cupluri face-to-face uitandu-se cu ochi umezi unul la altul, seara a fost chiar frumoasa. Iata-ne si pe noi, aceleasi restaurante, aceleasi lumanari (fara betigase pentru ca sunt alergic la ele), aceleasi baruri aceiasi ochi. Si cum o minune nu tine mai mult decat un preludiu, intorcandu-ne spre casa, realitatea ne-a lovit in fata. Coborand prin pasajul universitatii pe langa cafeneaua dinspre TNB, pe geamuri statea un grup ce tineri. Imbracaminte stridenta, comportament lasciv, miscari exagerat efeminate. Amutim amandoi. Cand ajungem in dreptul lor, unul dintre ei se ridica se arunca in fata, se uita drept in ochii mei si spune: ,,Ce-as suge o pula, cata pofta am de o pula acum". De fiecare data cand mi se intampla asta, indiferent daca sunt prostituati sau prostituate ma cuprinde un sentiment de mila combinat cu rusine. Mi-e mila, stiu ca nu ar trebui, dar mi-e mila pentru ca sunt constient de viata lor. Violuri, batai, droguri, moarte (un studiu al Asociatiei pentru protectia prostituatilor spune ca 80% dintre rent-boy-ii est-europeani sunt macar o data violati, peste 70% dintre ei au folosit sau folosesc droguri iar speranta de viata este de doar 38 de ani). Urmeaza rusinea; imi este rusine ca eu am avut alte sanse, ca eu am crescut intr-o alta familie care mi-a oferit o educatie impecabila, ca societatea mi-a dat mie toate sansele sa reusesc, ca am prieteni, ca ies in oras cu ei in lounge-uri, ca am urmat o gradinita privata (nu in Romania), ca am fost la cel mai bun liceu din oras, ca am facut cursuri de pregatire care costa cat castiga ei intr-o luna, ca eu nu fac ce fac ei pentru a-mi castiga banii. Mi-e rusine ca ei nu au avut posibilitatile mele. Este adevarat, este si o chestiune de alegere, ca ar putea sa faca altceva, ca poate ar putea sa aiba o viata aproape normala, dar oare li s-a aratat ce este o viata normala? Stiu? Inteleg? Sunt sigur ca multi dintre ei cred ca e bine acolo, cred ca intr-o zi un client strain ii va lua de aici, ii va duce in Germania, Spania sau Anglia, cred intr-un Fat-Frumos ce nu va veni niciodata. Tot drumul pana acasa nu am scos nici un cuvant. In pat, amandoi ne-am prefacut ca acel moment nici nu a existat si ne-am continuat seara...

Ma uit din ce in ce mai mult la televizor pentru a intelege din ce in ce mai putin. Noua mea descoperire sunt onomasticele politicienilor damboviteni. Este uimitor cum numele acestor super-bugetari, rumegatoare de lux ale debilului PIB national, aceasta casta divina, acesti sfincsi (ei nu vad, nu aud, nu vorbesc), se potrivesc cu caracterul. Iata cateva exemple: - Sulfina Barbu, ministrul ,,muma" naturii, are un nume predestinat, ea este ministrul cu iz de sulf, ea este anti-ecologia romaneasca si se potriveste in minister cum se potriveste o virgina in furou de dantela alb pe centura Bucurestiului. Singurele fapte marete ale d-nei Sulf au fost sa faca jumatate din romance sa se ude involuntar (inundatiile) si sa introduca o taxa ipocrita pentru prima inmatriculare. - Anca Boangiu, ,,bulangiul" de la Integrare Europeana. Nu mi-am dat niciodata seama daca aceasta fiinta (pentru ca om nu este deoarece are carnet de membru PD) este un travesti prost sau daca este Monica Macovei fardata. - Bovina si taranul sau Vacaroiu si Olteanu, cei doi sefi ai dormitoarelor parlamentare. - Recent ministerial-divortatul Razvan Ungureanu. Cred ca ar trebui sa le dam ungurilor diplomatia noastra cu totul. Asa o sa stie si europenii unde este capitala Romaniei: la Budapesta. - Sebastian Bodu - el nu are un nume memorabil dar il reamintesc pentru ca e sexy. - ,,Traian" Boc. Nume mic, om mic, caracter foarte mic, papusa gonflabila a unui anumit marinar torpilat de trandafirii rosii. Boc este in comparatie cu crucisatorul ancorat in dana Cotroceni, o saltea de plastic ce se dezumfla incet la soare intr-o piscina plina cu rechini. - Elena ,,a Troiei" Udrea - pentru o Elena s-au mai batut unii, pentru aceasta nu s-ar bate nici un cocos asfaltat. Uimitor, dar aceasta blonda ne-a aratat ca stie sa si citeasca ( Ba-se a-re bi-le-te-le.). Si daca totusi s-ar gasi vreun suspendat sa se bata pentru o Elena, cine s-ar bate pentru o... urda (= udrea -regionalism extrem-nord-moldovean)? Si lista ar putea continua la infinit pentru ca imbecila democratie autohtona este (sau a fost) in mainile ,,capabile" ale acestor nume: Ciumara (ciuma guvernarii), Trita Fanita (blestematul pamantului), Victor Ciorbea (mantuitorul ulcerului de tranzitie), Funar (funerar), Basexu` (prim-carmaci al barcii gonflabile, zeu al ,,mandatului" precoce si al migrenelor guvernamentale), Vadim (van-Damme+Moldamin), Becali (=slut, -a in turca -becal), etc.

Nu cred in Valentine's Day! Nu am inteles niciodata de ce trebuie sa avem o zi a giugulelilor, a porumbeilor incinsi pe fond gurmand intr-un restaurant ticsit de cupluri cu acelasi scop, mancare, saruturi, cadouri. E clar, Valentine's Day este o zi inventata de anumiti oameni pentru a-i face pe altii sa se simta prost. Din fericire, anul acesta ma incadrez in primul grup. Ma duc sa-i cumpar prietenului meu cel mai anti-romantic lucru pe care-l pot gasi.

Citeam acum doua zile in Romania Libera (cafeaua era proasta deci mi-am luat un ziar prost) ca un cercetator experimenteaza modalitati de a corecta homosexualitatea oilor. Nu, cercetatorul nu era Gigi Becali ci un american (cine altcineva nu si-ar fi taiat oaia ,,poponara" in loc sa o ,,trateze") care, de dragul economiei behaind-infloritoare din SUA s-a hotarat sa ,,corecteze" procentul de 10% din berbeci care in locul unei blanite heterosexuale sexy prefera cornitele virile. ,,Miorita laie, laie bucalaie, de trei zile-ncoace femeia nu-ti mai place, ori esti bonlavioara ori esti gay, mioara?". Cercetatorul nu a reusit sa heterosexualizeze berbecii. Cineva trebuia sa-i behaie si lui ca a fi gay nu este o boala, nici chiar la animale. Sa behaiti bine.

Sunt cred singura persoana care a reusit sa duca un cactus la sinucidere. Tocmai mi-am aruncat singura planta care candva era vie din casa. Maine ma duc sa-mi iau una din plastic.

Ieri dupa apusul soarelui (ca sa fiu romantic) mi-am dat o intalnire. Desi am o relatie, din cand in cand imi mai permit cate un sex-date pentru a putea sa accept (sa ma simt cu musca pe caciula si sa nu fac crize de gelozie) ca b-f-ul meu satisface mai mult sau mai putin orice fiinta vie cu cromozomul xx la capat pe o raza de 100-150 de km. Date-ul stabilit ca oricare altul, exclusiv sex (,,no string attached"). Persoana- 28 de ani, 185 cm, 75 kg. 18.30, Mc`Donalts Unirea. Era deja 18.40 cand am ajuns. Eu eram cu 10 minute in intarziere, el cu 20 de ani. AJUTOR! Totusi, nu am putut niciodata sa refuz o persoana( poate doar pe Michael Jackson inainte de a treia operatie la nas) asa ca nu am zis nimic de faptul ca fusesem mintit cu vreo doua decenii. Speram ca va trece repede, dar... Cand am ajuns la el acasa am dat de o imagine sumbra (si trebuie sa ma explic). Intotdeauna am impartit date-urile mele dupa mirosul din casa. Betigase parfumate = tantra-ganditori, pin si Glade = are menajera, detergenti si mancare = mama lui de la tara a venit de curand. In acest caz mirosul era o combinatie de haine prost spalate, cu igrasie ascunsa sub un strat de var, lenjerie transpirata, jilava si acel miros distinct de sperma necuratata. Am nimerit in iad. Stiam ce e, e mirosul bad-fuck-ului cu aere de expert, a ramolirii de buna-voie, a comentariilor de indragostit la anteludiu. A celui care-ti scrie mereu sms-uri ca sa-ti mai ceara cate o intalnire. Si asa a fost. Cred ca o sa-mi deschid un cabinet de chiromantie si o sa-mi caut prin carti bormasina sexuala, la el mirosea a Glade macar.

Vorbeam adineaori cu cineva care se plangea ca e prea batran. Trebuie sa recunosc, fiecare are defectele lui. Pentru unii este faptul ca certificatul de nastere nu poate fi distrus legal.

Ma intorceam acum doua zile acasa, cand, in intrarea blocului meu niste zugravi (si nu dintre cei arestati prin Iraq) munceau la a spoi jegul de pe peretii blocului in care locuiesc. A doua zi, chituiau, a treia zi puneau geamuri (completau partile sparte), au mozolit usa liftului cu grund, au indreptata tablele de la casutele postale, etc. Nu credeam ca la noi (desi nu frumos facut, macar acoperit) se mai poate repara ceva ce tine de mai multi oameni. Nu stiu cum, dar in blocul meu, minunea s-a petrecut, oamenii chiar au pus si covor. Ca intrarea blocului meu nu va arata niciodata ca intrarile milaneze o stiu si eu si o banuiesc si ei. Dar totusi e un inceput. Pana cand... Ma intorc ieri seara din oras, dau sa deschid usa cand, pe geam, scris cu un marker rosu sangera un ,,Inchideti usa" si un zambet de messenger. E clar, batrana de la sase e acum in orgasmul comunicarii mediate tehnologic, sunt sigur ca maine dimineata ma va saluta cu ,,Hio, c f? E tot`l ok? Nu se poat, kum plm". Spalaceala cu iz de renovare a ajuns in apoteoza: grafitti-ul cu rugamintea de a inchide usa. In tara prostilor, retardatul face educatie cu grafitti-ul.

O aventura functioneaza ca o dieta: ori am voie sa mananc ce vreau dar nu cand vreau, ori mananc doar cand vreau dar nu atat cat vreau. Rezultatul este in amandoua cazurile acelasi, ti-e tot timpul foame.

De ce nu este romanul tolerant? Si nu ma refer doar la toleranta gay ci la toleranta in genere. De ce este el obsedat de uniformism, de egalitate in egalul personal? Intr-o tara unde a fi homosexual si a-ti declara homosexualitatea este egal cu a purta camasa protocalie si a avea pistolul la tampla, unde marxismul este inteles cu aceeasi logica a hartiei igienice (Dragos Bucurenci in emisiunea Cultura Libre), unde islamul este prefata terorismului (vezi forumurile de discutie), unde ,,adeptii" fac traseism ideologic, toleranta este deja treapta a iadului. Ce toleranta? Ce ne trebuie noua toleranta? Noi nu ne vindem extremismul. Noi refuzam sa gandim, noi dam cu ciomagul, ha ha ha (rasul trebuie citit cu accentul latifundiarului de Pipera). Romanii au cel mai ridicat nivel de homofobie din Europa (vezi studiile sociologice), rasismul atinge cote alarmante in ceea ce priveste rromii pe care-i exilam in zonele inundabile (satele de pe langa Siret a caror comunitati rrome traiesc in lunca) iar moldovenii trebuie aruncati dincolo de Prut. Acesta este constientul romanesc. Acesta este romanul mediu, el nu este educat macar sa fie tolerant, el nu incearca sa fie tolerant de dragul europenismului, pe el il doare-n cot de Europa, el vrea tiganul infipt in furca, homosexualul lapidat. Pe cine mintim noi? Suntem medievali. Poate chiar nici medievali tinand cont de faptul ca homosexualitatea a fost in prima parte a evului mediu acceptata. Noi am pictat peste secera si ciocan cu albastru si am pus 12 stelute galbejite. Suntem extremistii de plumb in fata tolerantei de origamyi. Tolerantul are o boala, e palid, poarta ochelari, trebuie dus la medic. Romanul breaz e ,,ăla" cu bata, furca si faclia, omul padurii, omul caruia nu-i trebuiesc argumente pentru a discrimina un rrom, moldovean, ungur, sarac si din cand in cand cate-un homosexual.

Toleranta, un cuvant atat de frumos, atat de frumos incat nu stim nici macar ce inseamna dar il folosim. O sa incerc in continuare sa explic toleranta (cred de aceea ca o sa fie o explicatie cam lunga, deci, daca va plictisiti, cititi in continuare). Textul este rezultatul unei discutii facute cu o prietena iar cartile amintite pot fi gasite in orice biblioteca.

Toleranta pare in prima instanta opusa moralei. Aceasta confuzie poate fi facuta prin logica imoralitatii (mostenite din religie) a obiectului tolerat. A tolera ceva este imoral prin natura imoala a toleratului dar ,,a nu-ti placea nu inseamna a dezaproba." (Peter Nicholson). Acceptarea nu inseamna impartasire imediata ci doar impartasirea acelorasi acceptari ca fenomenul.
Dar ce se intampla in cazul in care moralitatea toleratului este discutabila? Poate fi un lucru tolerat moral atunci cand toleratul este imoral?
Nu, pentru a eticheta ca fiind morala tolerarea unui fenomen, lucru, etc, acesta trebuie sa fie moral sau acceptat ca fiind moral de catre tolerant, intre cele doua existand o relatie de interdependenta.
Weale afirma indirect in argumentarea moralitatii tolerarii necesitatea evaluarii anumitor fenomene din punct de vedere moral (,,subiectul nu este trivial"). Ceva ce a fost pentru sute de ani imoral poate fi moral in prezent prin acceptarea acestuia si prin intelegerea fenomenului). Desi multi filosofi neaga posibilitatea de adaptare a eticii, practica ne arata ca multe subiecte considerate imorale pot fi regandite in modernitate.
Toleranta inseamna ,,tendinta de a admite modalitati de a gandi , de a rationa si sentimente diferite de ale noastre. In particular, toleranta ii lasa fiecaruia libertatea de a practica religia. ... Azi, problema fundamentala un mai este aceea a tolerantei religioase, ci aceea a tolerantei politice ... Pe plan politic, toleranta se opune recursului la violenta si delictelor politice. Ceea ce se poate numi filosofia tolerantei recunoaste principiul egalitatii intre toti oamenii (fara deosebire de rasa, religie, nationalitate, etc.); obiectivul sau este sa substituie raporturilor de forta relatiile de dialog, iar maxima sa este aceea a intelegerii punctului de vedere al celuilalt. Toleranta implica deci bunavointa sau generozitatea <> (Decartes)." (Dictionar de Filosofie- Julia Didier)
In acest caz rezulta ca moralitatea ar trebui eliminata din ideea de corectitudine politica, fiind inlocuita cu dreptul universal al fiecaruia de a fi el, dreptul la libertate. Marea disputa in ceea ce priveste homosexualitatea se naste tocmai din prost intelesul drept la libertate. Nu este de libertatea noastra sa comentam optiunile sexuale ale altei persoane doar din ratiuni morale deoarece ii incalcam dreptul la libertate. Libertatea, vazuta ca si optiune sexuala nu incalca libertatea altor persoane decat in masura in care cel dintai atenteaza intr-un fel la optiunea sexuala a celui din urma.
Linia de argumente in favoarea moralitatii tolerantei sexuale este rezultata din ,,Despre libertate" a lui John Stuart Mill. ,,Un exemplu celebru este tocmai distinctia facuta de Mill privind auto-evaluarea si evaluarea reciproca si comportamentul auto-propus si cel avut de ceilalti, distinctie ce are repercursiuni in morala, teorie si practica legislativa, raportul pentru ofense si prostitutie homosexuala fiind un bun exemplu in acest sens". (,,Toleration, individual differences and respect“, Albert Weale in ,,Aspects of toleration").
Cel mai des intalnit argument al imoralitatii homosexualitatii si, astfel un fals exemplu in privinta imoralitatii tolerantei sexuale este recurgerea la natura (George Balan in ,,Homofobia"). Acest argument este folosit si de religiile care condamna practica homosexuala. Problema intervine atunci cand se pot da exemple de copulatie homosexuala si in regnul animal, regn creeat de Dumnezeu (sau de orice alta divinitate creatoare) in mod perfect (Nicolae Steinhard- Jurnalul fericirii), astfel, Dumnezeu, manifestatie absolut morala, fara greseala nu poate crea ceva imoral sau care se comporta imoral (omul nu se comporta imoral de la sine, el este ademenit de rau dupa doctrina crestina).
Trecand peste doctrine religioase sau morala derivata din doctrina religioasa putem observa la nivelul tolerantei ca atat societatile ,,batrane" ce au in trecut experienta, cat si societatile tinere dispuse sa accepte minoritatea nu din ,,moartea" moralitatii, ci din modernizarea ei si intelegerea schimbarilor la nivelul gandirii oamenilor si implicit a gandirii generale (ce isi regaseste locul in moralitatea ceruta celorlalti de acesti oameni). Aceasta este tolerarea ca modus vivendi.
Este interesant cum intoleranta se manifesta mult mai transant in cazul persoanelor a caror moralitate a actiunilor este indoielnica sau a caror moralitate lipseste din ratiuni educationale. Umberto Eco afirma in eseul despre toleranta din ,,Cinci scrieri morale": ,,insa, intoleranta cea mai groaznica este cea a sarmanilor care sunt primele victime ale diferentei. Un exista intoleranta printre bogati. Cei sarmani produc practica, mult mai periculoasa."
Acceptand de asemenea ca poporul roman este majoritar sarac, lipsit de o educatie solida, bazat pe o morala dobanditata prin experienta religioasa, morala care este intoleranta la nivelul minoritatilor sexuale (vezi citarea prea-fericitului Patriarh Teoctist Arapasu din ,,Leviatan" prin care indemna credinciosii la lapidarea homosexualilor) intelegem de ce nivelul de toleranta este atat de scazut nn doar in ceea ce priveste comunitatea gay cat si alte minoritati.
De asemenea, acceptarea este mult diminuata in cazul romanilor si din cauza etern amintitei mosteniri comuniste. 45 de ani de indoctrinare isi lasa urma asupra unui popor, mai ales in cazul temelor de discutie usor ignorabile (pentru ca homosexualitatea ar putea fi ignorata cu aceeasi eficienta cu care oamenii din statele occidentale o ignora, prin acceptarea ei ca si normalitate - un studiu ILGA releva faptul ca numarul occidentalilor care mai cred ca a fi gay este o anormalitate taxabila scade vertiginos).
Comunismul a cautat o reasezare a moralitatii la orice nivel urmarind tocmai perpetuarea sistemului printr-o protectie oferita de popor care ar fi taxat orice comportament diferit de majoriate. Astfel, orice ,,razvratit" ar ajunge sa-si piarda initiativa prin blamarea de catre majoritate, aceeasi majoritate uniformizata.
,,Dictionarul de Etica pentru tineri" da ca si explicare a tolerantei urmatoarea definitie: ,,atitudine de ingaduinta exagerata fata de manifestari considerate inoportune. Morala comunista reclama din partea fiecarui om al muncii, spirit combativ de condamnare a acestor manifestari negative." Condamnati, stigmatizati.
Nu trebuie sa ne mire de ce in momentul de fata toleranta romanilor este atat de scazuta. Ea inca mai exista. In acelasi timp, Romania nu este pregatita sa vorbeasca despre o toleranta gay ca fiind morala pentru ca in majoritate, homofobia este punctul de plecare al subiectului. Romania este pe drumul dintre toleranta ,,inghitita" de dragul unei integrari (Gay Pride-urile), a acceptarii in organizatii militare (abrogarea articolului 200 din Codul Penal ceruta atat de negociatorii din parte Uniunii Europene cat si din partea NATO - OTAN) si tolerarea ca modus vivendi.

Read More 3 comentarii | Publicat de Markus |

In ultimele zile, pe comment-ul blogului exista cineva care se simte nedreptatit de faptul ca am sters anumite comentarii ale lui. Aceasta peroana imi lasa mai devreme urmatorul text: ,,Este incorect sa spui despre cineva ca e rasist , homofob si ca merita sters doar pentru ca iti lipseste un elementar simt al umorului. Ce pot sa zic... Este incorect fata de padure sa avem orase... este incorect fata de animale sa le crestem si sa le mancam (sa le jupuim, inchidem in custi), este incorect sa cream medicamente intr-atat de scumpe incat sa si le permita oameni cu posibilitati reduse financiare."Este lafel de incorect sa fi jignit si sa nu reactionezi (si jignirea este personala, eu stabilesc ce ma jigneste sau nu), este incorect sa-i jignesti pe altii (si a invita pe cineva sa te linga in parti obscure este o jignire), este incorect sa fim batuti si urati, este incorect ca dupa ce-ti faci o viata cu o persoana, la moartea ei sa nu primesti nimic (de asta cerem dreptul la casatorie, nu ca sa umplem bisericile cu pacatele noastre), este incorect sa fiu batut la intrarea blocului meu pentru ca port un fular portocaliu, este incorect sa fiu etichetat dupa sexul pe care-l prefer in pat.Cred ca atunci cand vorbesti sau ii scrii cuiva sa te gandesti la el/ea ca la o persoana si nu ca la un homosexual, asta e corect si nu doar corect, posibil. A vorbi in anumite limite ale decentei nu se compara cu padurile si orasele, cu animalele si alimentele, nici macar cu heterosexualitatea si homosexualitatea.

Am remuscari para-religioase (caci doar Dumnezeu ma mai poate convinge sa pun mana pe un aparat de fittness): am mancat doua meniuri in Mc'Donalts. Nu am inteles niciodata de ce trebuie sa existe acest templu al obezitatii, de ce a trebuit cineva sa inventeze fast-food-ul cu fast-ingrasat si mancare gustoasa (si nu va auto-amagiti negand)? De ce au trebuit sa puna aceste pacate prajite in ulei sintetic in calea mea?
Nu este vina mea ca am mancat doua meniuri ci a celor de la primarie care au dat aprobari ca M-uri galben luminiscente cu efecte colesterin-hipnotice sa-mi iasa mereu in cale. Ma duc sa-mi cumpar o cutie de Raffaello, se spune ca albul slabeste.

Astazi, pe Antena 3 stire de importanta maxima: aterizarea unui avion Anttonov pe aeroportul Baneasa (pentru cei ce nu stiu, Anttonov-urile sunt avioane construite de URSS, initial gandite pentru transportarea navelor spatiale, Anttonov fiind cel mai mare avion de cargo din lume). Este adevarat ca din punct de vedere jurnalistic, stirea avea proximitate (chiar si la propiu gandindu-ne unde-si are sediul grupul Intact), dar acest avion nu merita transmisiuni in direct, discutii de minute despre capacitate, contractori, etc.
Si cum un avion, pe langa faptul ca aterizeaza (iar cine a plecat intr-o cursa de pe Baneasa stie ca pista este ca o strada din Rahova doar ca si mai proasta) mai si decoleaza, romanasii cu talente logistice s-au pus pe ghidat avionul spre pista.
Avionul mare, aeroportul mic, nu a incaput obezul pe langa o nava a Blue Air care se pregatea sa decoleze si ea. Urmatoarea imagine spune totul despre romani. Ca in cartier, nenea Ion l-a strigat pe nenea Gheorghe si pe Marinica electricianul sa impinga Blue Air-ul. Cu mana. Un avion Boeing 747.
In tara Colosului cu mandatul de lut de la Anver, avioanele se imping de pe pista cu mic cu mare, purtatorii de cuvant isi tin conferinte de la revedere inainte de a intra in concedii maternale in direct cu Breaking News pe scroll (conferinta fostului putator de cuvant al Guvernului), iar spionii din bazele americane se numesc Ilie Nelu si sunt electricieni ,,undercover''.
Nelu, Ilie Nelu, agent 2 20.

Am fost zilele trecute la stomatolog. Iubesc sa merg la stomatolog. Iubirea mea vine din faptul ca -unu- nu am nici o problema dentara si ca -doi- scaunul acela este atat de kinky incat, atunci cand ma lasa pe spate ma pot uita foarte adanc in posesiile sexuale ale medicului meu. Consider ca cele mai bune locuri de spionat sunt la stomatolog si la hair-styler. Imi aleg pe muchie de masea/foarfeca cei doi oameni, trebuie sa fie heterosexuali, draguti si sa poarte lenjerie intima perversa. Mi-a luat luni intregi sa gasesc in Bucuresti un stomatolog cu tanga si un hair-styler heterosexual. Revenind, asteptam sa intru pe scaunul lui ,,Sade" cand, printre zeci de reviste cu titluri ca ,,Zambeste", ,,Portelanul tau cu strungareata" si ,,Titanul te lasa sa mesteci si suruburi" (nu vreau sa-mi imaginez cum faci sex oral cu dintii aceia) am descoperit un ,,Time Out" vechi cu ,,Sommet-ul francofoniei". Am amintiri SM din perioada francofoniei, urechile mele germaniste au suferit ca eroii clasici, am fost stropit de coloana oficiala a lui Jaques Chirac pe Calea Victoriei, mi-au controlat pungile de la shopping in perioada aceea mai ceva ca la aeroport, mi-au controlat actele intr-o zi mai des decat as putea face eu sex in 24 de ore si durerea suprema, sa-l aud pe Basescu tinand un discurs oficial in franceza: ,,Liberte, egalite, oripile". Si sobolanii de la subsolul blocului meu erau mai francofoni decat Basescu. Si am ajuns si la pagina de ,,Gay&Lesbi". Citesc, citesc si citesc si la un moment dat ajung la un citat din blogul meu. Urii. Sunt celebru. Am fost citat in reviste care mor printre stungarete metalice si placi dentare decapotabile. Imi pare bine totusi ca exista oameni care citesc blogul meu, daca nu afla nimic, poate se distraza macar. Oricum, m-am simtit bine. Va multumesc ca ma cititi. Astept sa va gasesc aprecierile in vreo revista pe la hair-stylerul meu. Intre ,,LondaColor. Culoarea ta e falsa dar doar tu o stii" si ,,Schwartzkopf. Paris, portofelul nu mai rezista".