Milano. Caldura. Haine. Statui. Case. Oameni.
Cum treci de pragul avionului si intri intr-o tara occidentala ai parca un orgasm vizual. Iarba este verde, taiata, cladirile nu sunt scorojite, steaward-ul pe care ti l-ai imaginat in toaleta verificandu-ti presiunea iti zambeste mai larg, pana si grafitti-urile au o anumita tenta, se incadreaza unui anumit trend.
Nu vreau sa fac acele eterne comentarii despre Romania care este jegoasa, imputita si needucata. Imi pare rau ca spun asta, dar asa e. Haideti sa recunoastem, nu suntem cu totii educati (tind spre a spune ca sunt educat pentru ca mi-am dat silinta). Romania este accea a taranului care cumpara capre (Stirile PRO TV 30.10.2006), a vanzatorului de banane furate din Piata Sudului care scuipa seminte ori homofobului care-ti da pumni in scara blocului. Nu am o problema cu faptul ca oamenii acestia nu au primit o educatie, am o problema cu faptul ca refuza in mod organizat sa inteleaga ca trebuie sa se schimbe.
Romania nu este a ochelaristului care iese din Carturesti cu editia noua din ,,Aforismele'' lui Cioran si nici a cinefilului francofon care a iesit de la cinematograf zambind dupa ce vazut ,,Amelie''. Aceasta nu e Romania, e o meta-Romanie, o fericita excrescenta de decenta intre marlanul de categorie grea pe care-l inalnesti oriunde si scuipatorul sef.
In Romania, intelectualitea este un handicap.


PS. Texul ii este dedicat milanezului cu accent de Craiova cu o replica pe care nu o voi uita niciodata: ,,Bai neicule, abia astept sa aterizam, baga-mi-as, la mine-n tara s-arunc hartia si-n curu` calului. Da-i deacu de italieni imputiti cu fandoselile lor de fatalai.'' (luase o amenda pentru ca a aruncat un pachet gol de tigari pe jos).

Dimineatza e bine sa te trezesti singur in pat sau sa ai mult sub 25 de ani. Dupa aceasta varsta, singurul mod prin care trebuie sa te trezesti e tiptil intr-o lumina prielnica. Aceasta lumina prielnica poate fi doar bezna totala.

Stateam si ma gandeam. Replica ,,pana cand moartea ne va desparti" a fost inventata de oameni care mureau de ciuma, febra tifoida si gripa si a caror speranta de viata nu depasea cu mult sfertul de secol. Cred ca ar trebui sa inlocuim moartea cu planning-ul familial sau amanti.

Barbatii au un orgoliu nemasurat atunci cand vine vorba de condus. Un barbat nu uita niciodata directia. Barbatul este acea fiinta care-ti spune de dupa volan ,,mai avem 5 minute, e imediat dupa colt" de de doua ore incoace. Nu ma credeti? Dar Moise? Moise a cutreierat 40 de ani pustietatile pentru ca nu a vrut sa intrebe un trecator in ce directie e Israelul.

Faceam mai devreme o discutie despre batranete, tristete, moarte etc. etc. Stiu, o sa mor singur, trist, eu cu bastonul meu, pisica si dildo-ul uitat printr-un sertar cu articole decupate din ziare dintr-un secol trecut. Atunci cand ma vor descoperi, pe pervaz, langa, Xanax si petunia facuta de cateva decenii humus va sta, ca simbol al eroismului meu, un tub de Durex Play cu eticheta decolorata. Langa capul patului vor sta doi erosi in pozitie coitala cu unghiile ojate. Rew, rew, rew. Fara oja, ar fi prea ,,Travesti" de Mircea Cartarescu. Dar poate pe ei o sa stea cate o ghirlanda de flori din Hawaii unde voi fi fost inainte de a-mi pune solduri artificiale. Culmea, cu totii imbatranim. Cu solduri artificiale sau aere de fandositi apusi, oameni de salon intr-o epoca fara saloane, noi vom fi batraneii simpatici care in tinerete au purtat tricouri roz si pantaloni cu turul jos (asa cum acum ne uitam la bretele si papioane). Oare se va inventa si un canal pe mIRC pentru noi cand vom fi batrani? Se va numi oare gay-babaci-bucuresti? Si care vor fi anunturile? ,,Activ, caut partener de table", ,,caut sex virtual acum (promit sa arat poze din tinerete)"? Daca da, sunt sigur ca voi uri si atunci acel canal, cum il urasc si pe acesta acum. Cu sau fara erosi, pisici, papagai sau catei, batranetea mea v-a fi rezultatul cu virgula al unei perversitati de o viata (si sunt pervers daca ma gandesc la operatii de sold cand am abia vreo 20 de ani). PS. Textul are si o dedicatie: Celui care mi-a ascultat astazi debitatiile filosofice pana ceva important a intervenit. Programarea la curatarie. :-P

Recunosc (crucificato- tintuit in pat), motivul pentru care nu am mai scris de o eternitate (sau de cand era bunica fata-mare -si credeti-ma, ea nu a fost mult timp fata-mare) a fost, pe langa o scurta perioada in care am fost racit, o lene congenitata.
Lenea. Existenta filosofilor si definitia anumitor popoare decadente, se potriveste perfect cu paralelismul cu salteaua si in caz maxim apasarea tastelor telefonului mobil pentru a comanda pizza).
OK. Gata, m-am intors.
Vorbeam acum cateva zile cu un prieten despre prieteni/prietene (baiatul e bisexual- singurul mincinos sexual pe care-l pot accepta la mai mult de 3 metri departare de pat si neechipat cu un prezervativ). Intrebarea care mi-a zgariat creierii in stil cartarescian cu sau fara emigrare a iesit tocmai din aceasta discutie.
Ce se intampla atunci cand prietenul/prietena pe care o ai acum e doar substitutul in asteptare a unei relatii mai bune? Ce se intampla cand persoana pe care ai lasat-o sa se prabuseasca obosita dupa (sper) mai mult de 30 de minute de miscare rectilinie dute-vino este doar persoana cu care esti pana apare cel/cea potrivit/a?
E ca la cizme de exemplu. Oare trebuie sa ne judecam ca dupa ce am cumparat o pereche de cizme in august care nu au costat deloc putin, in octombrie gasim o pereche care arata lafel si totusi parca e mai frumoasa? Si mai ieftina?
Oare iubitii nostri ar trebui sa fie ca cizmele sau ar trebui sa ni-i alegem ca partea pe care conducem? Din convenienta.
Sa fim oare mereu corecti sau sa ne cumparam mai multi prieteni de sezon?
Am pus intrebarea asta prin grupul meu de prieteni si se pare ca raspunsul general este. Soseaua e mai buna, dar cauta sa calci pe ea cu cizme noi?
Bunica mea (cea cu fata-mare) mi-a raspuns (si da, vorbesc cu ea despre tampeniile astea): ,,E cu totul naiv. Esti doar indeajuns de adult sa stii ca perfectiunea nu exista (bebe, gu gu, ga ga). Stiu ca menajera mea nu curata pe sub canapea. Dar in acelasi timp stiu si ca daca as da-o afara, cealalta poate ca nu ar calca. Ceva ne lipseste intotdeauna."
Asa ca nu schimbati, nici menajera, nici barbatul.