Citeam o carte scrisa pe la 1900 care m-a pus pe ganduri. Epoca victoriana este morala, traditionala dar in acelasi timp decadenta si falsa. Totusi, epoca victoriana a pus accentul pe falimentul personal si pe romantism. Problema victorianismului estea aceea ca romantismul adevarat nu poate exista fara un sex bun. Falimentul, da. Imbunatatirea postmoderna rezulta doar din faptul ca acum putem face sex cu cine vrem, indiferent daca ne place sau nu, pe care putem sa nu-l respectam si pe care este chiar imperios necesar sa-l uitam in 30 de minute dupa ce a vazut cum arata clanta pe dinafara. Si mai bine, putem evita falimentul facand sex. Evolutia/involutia? Astept sa vad momentul in care ne vom anunta auto-falimentul romantismului, atunci voi fi un dandy cu turul jos la pantaloni.

Cred ca diferenta dintre homosexualitate si heterosexualitate este ca Razboiul din Irlanda de Nord. Suntem cu totii lafel dar intr-un fel, am nimerit in tabere diferite.

1. Crevetele au inima in cap. Barbatii nu au nici inima nici cap. 2. Puiul de balena suge lapte de la mama sa cu o viteza de miscare a maxilarului de 120 km/h. Cred ca daca am putea face asta ne-am lansa intr-o noua era a sexului oral. 3.Delfinii fac sex in grup. Daca pana si niste mamifere mancatoare de peste cu un organ de 8 cm lungime, cu pielea cenusie pot face sex in grup, voi de ce n-ati putea? 4. Femele T-Rex isi alegeau partenerul dupa cantitatea de hrana pe care masculul putea sa i-o aduca acesteia. Daca o reptila obeza care facea sex odata la 5 ani putea sa castige de pe urma satisfacutului dinozauriesc, noi de ce nu am putea sa acceptam favorurile vreunui ,,dinozaur"? 5. Acele ariciului sunt alcatuite din par. Totusi, daca nu aveti un ac mai mare, nu este o idee buna sa va lasati sa creasca parul. Aici invatati de la pisicile egiptene (chele). 6. Antilopa poate atinge fugind o viteza de 140km/h. Nu cred ca sansele de a fugi ca o antilopa ar putea fi lafel de mari daca pe strada, in fata ta se afla fostul tau boy-friend. 7. Soparlelor le creste o parte a cozii daca le-a fost taiata. Dupa o partida de sex oral proasta nimic nu-ti mai creste la loc. 8. Calul poate trage o greutate de zece ori mai mare decat greutatea propiului corp. Totusi, ce-ar fi sa nu va ingrasati asa de tare. Greu se gasesc cai care sa traga la asa o greutate.

Comunitatea gay din Romania. O asociatie care are o anumita vizibilitate (uite-acceptu`-nu-i-acceptu`) dar ignora probleme importante ale comunitatii (prostitutia masculina, excursiile sponsorizate, homofobizarea discursurilor), cruciati cu comming-out-ul strigat de dragul punctelor de audienta la OTV (Orgasmul Tampeniei Vizionabile) si o masa de frustrati ascunsi ,,poza-u-1". Calea de mijloc aristotelica nu exista la noi. Suntem ori militantii acceptarii, crucificatii pentru ,,lubrefierea" generala si cumpararea in mod nediscriminat a vibratorului mov, ori cenzurati sexuali care cred ca sunt gay de la prima penetrare pana la depozitarea prezervativului in cosul de gunoi sub dischetele demachiante ale sotiei careia i-am jurat credinta. Si asta de buna voie si NESILITI de societate. Cine este mai mare, puricele sau elefantul? E clar, o asociatie puricita care crede ca a imparti trei prezervative in doua cluburi si a organiza un gay-pride inseamna comunicare si oameni care-si ascund homosexualitatea dupa sotii obeze, inseamna primitivism. Noi suntem puricele primitiv. Si culmea, se pare ca elefantul ar putea accepta mai mult decat credem noi. Dar vrem? Gay-ul roman este o contradictie, el fie este frustrat si-si doreste sa fie open, fie este open frustrat. Nu exista decenta, logica sau franchete. In schimb exista teama ca vom fi descoperiti, credem ca Romania nu se poate schimba si emigram de dragul organului gay-friendly occidental. Si eu sunt lafel. Suntem gay, dar un bareback si cateva tehnici invatate de prin kama-sutra-uri downloadate de pe dc++ nu ne absolva de responsabilitate si nici de sexualitate. Am putea sa schimbam ceva? Raspunsul meu e NU. Sunt sincer, pentru ca mi-e frica. Eu sunt ipohondrul. Eu si alti zeci.

Ma refugiam astazi de frigul ce a cuprins oraselul nostru mic si jegos intr-o librarie, cand, la raftul cu poezii (nu nimeresc decat prin eroare existentiala in fata acestui raft) am citit titlul ,,Ruj pe icoane". Intorc cartea si un critic in orgasm intelectual post-eminescian o ridica in slavi pe scriitoare, pe ea si poezia ei. Sincer, de la prima slava adusa poetesei am renuntat sa mai constientizez textul. In schimb am inceput sa ma gandesc. Interesant titlu. Chiar gay. Si de aici o intreaga filosofie. Gay-iul si Biserica. Mi-am promis sa nu mai fac comentarii la adresa acestei relatii pentru ca sunt indeajuns de ateu incat sa nu cred nici macar intr-o ceapa degerata. Si totusi? Ne asteapta cuptorul cu microunde vesnic? Furca poseidoniana in impungeri eterne? E clar, Biserica, oricare ar fi ea (si nu meta-biserici creeate de gay militanti unde cadelnita e plina cu lubrificant, ci institutii creeate pe oameni cu gauri in maini si spini peste capul spalat fara ,,Head and Sholders'') ne trimite la subsol. Fara echivoc, fara speranta, fara certificat de buna-purtare. Dar oare ne trimitem si noi insine acolo? Post-ul asta e mai mult o discutie. Ce credeti? Mesajele sunt binecuvantate :-D.

Milano. Caldura. Haine. Statui. Case. Oameni.
Cum treci de pragul avionului si intri intr-o tara occidentala ai parca un orgasm vizual. Iarba este verde, taiata, cladirile nu sunt scorojite, steaward-ul pe care ti l-ai imaginat in toaleta verificandu-ti presiunea iti zambeste mai larg, pana si grafitti-urile au o anumita tenta, se incadreaza unui anumit trend.
Nu vreau sa fac acele eterne comentarii despre Romania care este jegoasa, imputita si needucata. Imi pare rau ca spun asta, dar asa e. Haideti sa recunoastem, nu suntem cu totii educati (tind spre a spune ca sunt educat pentru ca mi-am dat silinta). Romania este accea a taranului care cumpara capre (Stirile PRO TV 30.10.2006), a vanzatorului de banane furate din Piata Sudului care scuipa seminte ori homofobului care-ti da pumni in scara blocului. Nu am o problema cu faptul ca oamenii acestia nu au primit o educatie, am o problema cu faptul ca refuza in mod organizat sa inteleaga ca trebuie sa se schimbe.
Romania nu este a ochelaristului care iese din Carturesti cu editia noua din ,,Aforismele'' lui Cioran si nici a cinefilului francofon care a iesit de la cinematograf zambind dupa ce vazut ,,Amelie''. Aceasta nu e Romania, e o meta-Romanie, o fericita excrescenta de decenta intre marlanul de categorie grea pe care-l inalnesti oriunde si scuipatorul sef.
In Romania, intelectualitea este un handicap.


PS. Texul ii este dedicat milanezului cu accent de Craiova cu o replica pe care nu o voi uita niciodata: ,,Bai neicule, abia astept sa aterizam, baga-mi-as, la mine-n tara s-arunc hartia si-n curu` calului. Da-i deacu de italieni imputiti cu fandoselile lor de fatalai.'' (luase o amenda pentru ca a aruncat un pachet gol de tigari pe jos).

Dimineatza e bine sa te trezesti singur in pat sau sa ai mult sub 25 de ani. Dupa aceasta varsta, singurul mod prin care trebuie sa te trezesti e tiptil intr-o lumina prielnica. Aceasta lumina prielnica poate fi doar bezna totala.

Stateam si ma gandeam. Replica ,,pana cand moartea ne va desparti" a fost inventata de oameni care mureau de ciuma, febra tifoida si gripa si a caror speranta de viata nu depasea cu mult sfertul de secol. Cred ca ar trebui sa inlocuim moartea cu planning-ul familial sau amanti.

Barbatii au un orgoliu nemasurat atunci cand vine vorba de condus. Un barbat nu uita niciodata directia. Barbatul este acea fiinta care-ti spune de dupa volan ,,mai avem 5 minute, e imediat dupa colt" de de doua ore incoace. Nu ma credeti? Dar Moise? Moise a cutreierat 40 de ani pustietatile pentru ca nu a vrut sa intrebe un trecator in ce directie e Israelul.

Faceam mai devreme o discutie despre batranete, tristete, moarte etc. etc. Stiu, o sa mor singur, trist, eu cu bastonul meu, pisica si dildo-ul uitat printr-un sertar cu articole decupate din ziare dintr-un secol trecut. Atunci cand ma vor descoperi, pe pervaz, langa, Xanax si petunia facuta de cateva decenii humus va sta, ca simbol al eroismului meu, un tub de Durex Play cu eticheta decolorata. Langa capul patului vor sta doi erosi in pozitie coitala cu unghiile ojate. Rew, rew, rew. Fara oja, ar fi prea ,,Travesti" de Mircea Cartarescu. Dar poate pe ei o sa stea cate o ghirlanda de flori din Hawaii unde voi fi fost inainte de a-mi pune solduri artificiale. Culmea, cu totii imbatranim. Cu solduri artificiale sau aere de fandositi apusi, oameni de salon intr-o epoca fara saloane, noi vom fi batraneii simpatici care in tinerete au purtat tricouri roz si pantaloni cu turul jos (asa cum acum ne uitam la bretele si papioane). Oare se va inventa si un canal pe mIRC pentru noi cand vom fi batrani? Se va numi oare gay-babaci-bucuresti? Si care vor fi anunturile? ,,Activ, caut partener de table", ,,caut sex virtual acum (promit sa arat poze din tinerete)"? Daca da, sunt sigur ca voi uri si atunci acel canal, cum il urasc si pe acesta acum. Cu sau fara erosi, pisici, papagai sau catei, batranetea mea v-a fi rezultatul cu virgula al unei perversitati de o viata (si sunt pervers daca ma gandesc la operatii de sold cand am abia vreo 20 de ani). PS. Textul are si o dedicatie: Celui care mi-a ascultat astazi debitatiile filosofice pana ceva important a intervenit. Programarea la curatarie. :-P

Recunosc (crucificato- tintuit in pat), motivul pentru care nu am mai scris de o eternitate (sau de cand era bunica fata-mare -si credeti-ma, ea nu a fost mult timp fata-mare) a fost, pe langa o scurta perioada in care am fost racit, o lene congenitata.
Lenea. Existenta filosofilor si definitia anumitor popoare decadente, se potriveste perfect cu paralelismul cu salteaua si in caz maxim apasarea tastelor telefonului mobil pentru a comanda pizza).
OK. Gata, m-am intors.
Vorbeam acum cateva zile cu un prieten despre prieteni/prietene (baiatul e bisexual- singurul mincinos sexual pe care-l pot accepta la mai mult de 3 metri departare de pat si neechipat cu un prezervativ). Intrebarea care mi-a zgariat creierii in stil cartarescian cu sau fara emigrare a iesit tocmai din aceasta discutie.
Ce se intampla atunci cand prietenul/prietena pe care o ai acum e doar substitutul in asteptare a unei relatii mai bune? Ce se intampla cand persoana pe care ai lasat-o sa se prabuseasca obosita dupa (sper) mai mult de 30 de minute de miscare rectilinie dute-vino este doar persoana cu care esti pana apare cel/cea potrivit/a?
E ca la cizme de exemplu. Oare trebuie sa ne judecam ca dupa ce am cumparat o pereche de cizme in august care nu au costat deloc putin, in octombrie gasim o pereche care arata lafel si totusi parca e mai frumoasa? Si mai ieftina?
Oare iubitii nostri ar trebui sa fie ca cizmele sau ar trebui sa ni-i alegem ca partea pe care conducem? Din convenienta.
Sa fim oare mereu corecti sau sa ne cumparam mai multi prieteni de sezon?
Am pus intrebarea asta prin grupul meu de prieteni si se pare ca raspunsul general este. Soseaua e mai buna, dar cauta sa calci pe ea cu cizme noi?
Bunica mea (cea cu fata-mare) mi-a raspuns (si da, vorbesc cu ea despre tampeniile astea): ,,E cu totul naiv. Esti doar indeajuns de adult sa stii ca perfectiunea nu exista (bebe, gu gu, ga ga). Stiu ca menajera mea nu curata pe sub canapea. Dar in acelasi timp stiu si ca daca as da-o afara, cealalta poate ca nu ar calca. Ceva ne lipseste intotdeauna."
Asa ca nu schimbati, nici menajera, nici barbatul.

Art. 1. Nu mintiti (mai ales la marimi), nimeni nu-si doreste sa-si dea intalnire cu un Ken si sa dea de varianta impotent-obeza a acestuia. Art. 2. Nu mintiti prin omisiune. Daca nu o aveti, anuntati. E spre binele vostru. Art. 3. Nu visati la a fi activi daca degetul vostru mare este obez in comparatie cu ce balangane fericit pe plaja de nudisti. Art. 4. Nu intrebati (sexul e ok, dar de ce trebuie sa afli ce fac eu daca in urmatoarea ora nu-ti vei aduce aminte decat miscarile de joy-stick aplicate unei anumite parti ale corpului?) Art. 5. Nu povestiti. Chiar nu ne intereseaza ce faceti voi in viata de zi cu zi, ne intereseaza ce faceti voi acum. Si mai ales, cum o faceti! Art. 6. Nu mai cereti un al doilea date. Nimeni nu vrea One Night Stand-uri cu prelungire. Nu suntem la fotbal, nu avem retururi. Art. 7. Nu oferiti unui One Night Stand locul in fata unui televizor dat pe stiri (o sa va uitati la stiri), alcool (nu stiti cum reactioneaza), sau vibratoare (s-ar putea sa deveniti inutil). Art. 8. Inteleg ca ne-o tragem dar nu ma astepta dezbracat. Art. 9. Pune lenjerie noua pe pat. Art. 10. Nu saruta excesiv. (e un One Night Stand nu amor pre-hipotermic pe Titanic intre Kate Winslet si LeonardA DiCaprio). Anexe: Art. 1, 2 si 3 se pedepsesc cu refuzul. PS. Mi-e teama ca legea ar trebui adoptata ca fiind lege organica pe mIRC. De asemenea, textul e gandit in ,,conformitate" cu dezastrele prin care am trecut eu.

Sorry ca nu am mai scris de atata timp dar nu ma simt bine.

Ce se intampla atunci cand sarcasmul tau, ironia si rautatea pe care ti le-ai ,,creeat" pentru a-ti ascunde frica de a arata ca ai sentimente sunt lovite in moale cu un sms? Noaptea trecuta m-am culcat devreme (undeva pe la 22.00 dupa ce am adormit cu Money Channel in surdina), ma durea capul si l-am lasat pe bf-ul meu sa se ocupe de niste prieteni care stau la el pana astazi. Pe la ora 5 dimineatza rasaream dintre perne cautand apa. Am ridicat telefonul si m-am uitat la ceas. Acolo era: ,,1 sms nou". Nu stiu de ce, dar de fiecare data cand primesc cate un nou sms inima imi tresare. Poate pentru ca prin sms sunt anuntat ca iar am uitat sa-mi platesc factura la telefon sau internet. Totusi, factura mi-am platito acum cateva zile iar internetul e rezolvat pana in decembrie. ,,Cititi". L-am citit, mi-am pus capul pe perna, am inchis ochii. Visez. Am mai citit odata. Ar trebui sa se dea o lege prin care socurile sentimentale sa fie interzise inainte de cafeaua de dimineata. Acum am o insomnie teribila. Acolo, in memoria telefonului meu ultraplat se afla niste cuvinte care spun mai mult sau mai putin direct ca ... Si asta venind de la cineva care nu poate avea sentimente. E imposibil. Sau poate ca da? Offf, la naiba, am ajuns la acelasi moment la care mi-am jurat ca nu voi mai ajunge. Doar ca de data asta o spune el. PS. Ironia e ca ieri postam pe blog tocmai ceva legat de sentimentul asta. Ma duc sa-mi inchiriez un dric pentru a-mi inmormanta sarcasmul, ironia si rautatea. Sper ca ele sa nu invie la 3 zile dupa aceea.

O prietena m-a sunat zilele trecute dupa ce iubitul a parasit-o pentru ca, spunea el, nu e pregatit pentru o relatie si alte bla-bla-uri. La sfarsitul discutiei mi-a spus ceva ce m-a pus pe ganduri: ,,mi-am inmormantat iubirea!" Oare chiar vrem sa renuntam la ea? Oare putem? Oare avem voie? Mi-e teama ca da si ca prea multi dintre noi suntem deja vaduvi.

Homofobi din lumea intreaga, stigati: TRADARE. Occidentul va tradat. Occidentul a devenit tolerant. Trist dar adevarat, dragi homofobi, tarile occidentale (stiti voi, alea cu colacii si capsunii pusi la coada maidanezilor) au devenit deschise la ideea de homosexualitate. Vai, fereasca d-zeul-a-tot-incendiator-de-poponari, europenii accepta casatoriile gay si mai nou si adoptiile. Dragii mei, pentru bunastarea voastra psihologica va recomand mutatul in fata unei rachete hezballah sau in Coreea de Nord. Sunt sigur ca acolo, ura voastra eterna va putea creste si inflori. Dedic acest text site-ului www.homosexualitate.ro .

Cu un boyfriend care-si ia zborul infidel pentru cateva zile (in interes de afaceri) pana intr-o tara calda, m-am hotarat sa dau o raita pe la cumparaturi la Munchen. Racoare, placut, o saptamana de relaxare. Raportez de pe frontul vestic, acum am un avion de prins si nici macar prezervativele nu mi le-am impachetat (pentru folosit in avion?!).

Iesita de aproape 17 ani de sub un regim represiv, Romania arata, asa cum a impuscat un om -fie el si dictator- de Craciun, cum a chemat minerii pt a lovi nevinovati si alte momente de ,,mandrie nationala", ca este demna de Evul Mediu intunecat. In aceasta Romanie a anului 2006 citesc ca un gay a fost batut pentru ca se tinea de mana cu prietenul lui. Trist nu este ca a fost batut, ci de cine a fost batut, bravii purtatori ai sigurantei nationale si ai mitei institutionalizate, politistii.
Nu cer nimic de la un popor total homofob, dar astept ceva de la politisti. Purtatori de pulan si buzunar fara fund, voi trebuie sa-i ajutati pe cei care va platesc, fie ei gay sau heterosexuali.
Nu apelez la ideea de slujire a drepturilor cetateanului pentru ca ca acest lucru a devenit de mult desuet. Nu va mai cer nici macar sa ne aparati, cred. Va rog sa nu ne bateti. Stiti, pulanul pe care mi-l dati pe spate a fost platit din banii mei, iar mancarea pe care o dati copiilor vostri este rezultatul contributiei mele la PIB. Voi nu ati avea slujbe daca eu nu as mai da bani. Asa ca in numele singurului lucru in care credeti voi - banii - puneti armele inapoi in teaca. Va multumesc.

Imi cer scuze in numele persoanelor care au fost batute azi-noapte, imi cer scuze pentru faptul ca suntem gay, imi cer scuze in numele tuturor celor care au fost batuti si/sau ucisi in Romania pentru ca sunt gay, imi cer scuze in numele celor care nu au fost batuti si in ultimul rand, imi cer scuze in fata celor care m-au batut pe mine intr-o noapte din decembrie pentru ca purtam un fular portocaliu la palton. Imi cer scuze pentru ca aratam ,,gay". Imi cer scuze pentru faptul ca-mi doresc sa va schimbati, sa deveniti toleranti. Imi cer scuze.

Trecand in ultimele zile prin zona prin care locuiesc (si nu locuiesc la Piata Unirii dar nici la mama dracu, unde a intarcat Belzebuth toti zmeii gay), printre baietzasii de cartier, am realizat ceva:
,,Dupa blocurile gri" au devenit gay.
Uimitor, dar noua specie de ratat social care a renuntat la scoala inainte de a face ecuatia cu doua necunoscute, se imbraca in culori pastelate, combinatii de maron cu roz, are parul tuns la un hair styler (de cartier de asemenea, si asta se observa prin fapul ca toti au un inceput de creasta filat, parul vopsit blond, astfel incat sa para grizonat si dungi rase pe laterale) si se epileaza chiar.
,,Omul nou" este, daca nu ar deschide gura, un ideal produs al mediocritatii estetice si totusi acceptabil printre persoanele care au si creier. Nu mai agaseaza prin prost-gust vizibil si unei cartite octogenare.
Si totusi, odata deschisa gura, din capushorul acela geluit si dintre stofele rozalii ies debitari verbale in care organele, impotenta intelectuala si ,,agramaticalitatea" se ridica la rangul de fuziune nucleara(si nu fisiune).
Antimateria aceasta bipeda este acelasi nesimtit pe care l-ai lasat in blugi largi, cu turul la calcai si tricou 50 cent. Doar ca peste noapte, Zana Maselutza, sau mai exact, cateva reviste si un televizor, l-au transformat pe acest 50-fat-frumos-cent intr-un holtei ,,la moda".
Si totusi, la colt de strada unul ii mangaie six-pack-ul altuia, iar la capatul scarilor de la metrou, unul tine mainile pe picioarele altuia. Nu pot sa numesc asta decat evolutie gay.
Acestia trebuie sa fie noii baietzasi de cartier (,,io nu-s bulangiu, manca-me-ai p..."), miruiti cu gel si incoronati cu tunsoarea de 50 de mii. Sa speram doar ca vor evolua, poate va fi candva la moda sa si gandesti.

Scurta precizare: Am scris lucurile astea pentru ca de o saptamana imi spionez baietzasii din dotarea locativa.
Le dedic textul acestor oameni.
Baieti, get a life, hopefully, it will be pink :-P.

Astazi am citit (nu-mi aduc aminte unde, cred ca pe un blog) ceva interesant: ,,Nu toti oamenii sunt heterosexuali, dar toti sunt egali". Dragut. Pacat ca nu este adevarat. Altcineva (Orwell) spunea ca ,,toti porcii sunt egali, dar unii sunt mai egali ca altii". Nu suntem egali si nici nu vom fi, iar faptul ca eu sunt gay si altcineva este heterosexual/a va ramane asa. Iar intre mine si el/ea nu va fi niciodata un semn egal. Nu cred ca ar trebui sa ne mai amagim, suntem altfel. Nu suntem? Ba da, mergem in pat cu altcineva, asta ne face altfel pe noi. Si nu tutror ne plac scoicile, sau ciupercile. Sau cartile politiste. Asa ca ar fi mai bine sa schimbam putin citatul: ,,Nu toti oamenii sunt heterosexuali, dar toti suntem altfel".