Lenea. Existenta filosofilor si definitia anumitor popoare decadente, se potriveste perfect cu paralelismul cu salteaua si in caz maxim apasarea tastelor telefonului mobil pentru a comanda pizza).
OK. Gata, m-am intors.
Vorbeam acum cateva zile cu un prieten despre prieteni/prietene (baiatul e bisexual- singurul mincinos sexual pe care-l pot accepta la mai mult de 3 metri departare de pat si neechipat cu un prezervativ). Intrebarea care mi-a zgariat creierii in stil cartarescian cu sau fara emigrare a iesit tocmai din aceasta discutie.
Ce se intampla atunci cand prietenul/prietena pe care o ai acum e doar substitutul in asteptare a unei relatii mai bune? Ce se intampla cand persoana pe care ai lasat-o sa se prabuseasca obosita dupa (sper) mai mult de 30 de minute de miscare rectilinie dute-vino este doar persoana cu care esti pana apare cel/cea potrivit/a?
E ca la cizme de exemplu. Oare trebuie sa ne judecam ca dupa ce am cumparat o pereche de cizme in august care nu au costat deloc putin, in octombrie gasim o pereche care arata lafel si totusi parca e mai frumoasa? Si mai ieftina?
Oare iubitii nostri ar trebui sa fie ca cizmele sau ar trebui sa ni-i alegem ca partea pe care conducem? Din convenienta.
Sa fim oare mereu corecti sau sa ne cumparam mai multi prieteni de sezon?
Am pus intrebarea asta prin grupul meu de prieteni si se pare ca raspunsul general este. Soseaua e mai buna, dar cauta sa calci pe ea cu cizme noi?
Bunica mea (cea cu fata-mare) mi-a raspuns (si da, vorbesc cu ea despre tampeniile astea): ,,E cu totul naiv. Esti doar indeajuns de adult sa stii ca perfectiunea nu exista (bebe, gu gu, ga ga). Stiu ca menajera mea nu curata pe sub canapea. Dar in acelasi timp stiu si ca daca as da-o afara, cealalta poate ca nu ar calca. Ceva ne lipseste intotdeauna."
Asa ca nu schimbati, nici menajera, nici barbatul.
