Acum ceva timp, o americanca nebuna a brevetat o perna ce te imbratiseaza. Perna se prelungeste la spatele tau cu un bust si o mana pufoasa. Sigur acea femeie abia a iesit dintr-o relatie.
Realitatea este ca tot ceea ce fac, il fac acum dupa mult timp singur. Merg singur la cumparaturi, mananc singur, ma uit la filme proaste de unul singur, ma plictisesc singur. Doar ca am uitat cum se fac aceste lucururi singur. Mi-am obosit deja prietenii fiind mereu alaturi de ei, mi-am programat urmatoarele trei week-end-uri in afara orasului si sunt dispus sa accept si invitatia cea mai proasta piesa de teatru decat sa merg acasa.
Sunt sigur ca nu sunt primul ce o spune dar cumva ar trebui sa existe un fond mutual al despartirilor, un sanatoriu de recuperare unde dupa profesionisti sa te invete sa duci lingura la gura si sa mergi. Sa intri pe canale rusionase de mIRC si sa-ti exprimi fanteziile nu departe de o intalnire cu cineva care foarte probabil te va dezamagi. Reusita unui astfel de sistem de asigurare, ceva asemanator MediCare-ului englezesc sta in miile de oameni singuri din Bucuresti.
Suntem dovedit prin studii un oras de oameni singuri, stresati, ocupati cu tot mai putine sanse de a avea relatii stabile. Intr-un oras ce devine tot mai dedicat businessurilor serviciilor, unde biroul este noua fabrica, alienarea vietii noastre sociale este imperceptibila. Dar nu este singura vina, intr-adevar, suntem oameni ocupati dar parca invariabil devenim oameni indiferenti fata de vietile noastre. Cel mai bun sunt cosurile de cumparaturi ale oamenilor, femei si barbati singuri. Pline de cretinatati pe care nu le-ai manca in veci in compania cuiva, mancare a delasarii, a lehamitei. O singura periuta de dinti. Mancarea direct preparata cumparata din magazin, cutiute incolore stand cuminte in ordine pe banda rulanta inaintea chipsurilor si a carbogazoaselor indulcite artificial Zero.
Urati-ma ca spun asta dar acum imi doresc o astfel de perna si imi doresc un astfel de fond. Uimitor doar cum mananc salata si paine uscata. Macar nu ma indop, in cazul meu despartirea are beneficiul ca nu ma ingras.
PS. Promit ca acesta sa fie ultimul post legat de despartirea mea. Gata! O sa scriu din nou despre tragediile lubrifierii, prostia prezervativului ultra-thin si pasiunea ratata a jucariilor erotice cu sufletele intoarse cu cheita.
sa vezi acum cereri de iesit in oras la citirica daca tot ai anuntat ca esti singur si neimplinit.
loooooooooooooooooool.
da, curg rauri-rauri, nici nu mai stiu unde sa le pun. mail-ul mi-e plin, la usa casei imi stau pretendetii la rand, este mai ceva ca la coada de tacamuri la Circul Foamea de la Unirii in `88.
Am simtit si eu pe pielea mea cat e de aiurea sa treci de la stadiul de "noi" la stadiul de "eu". E dureros, e neplacut, e dezarmant, e trist... dar incearca sa privesti cu optimism spre viitor, chit ca ranile nu se vor inchide intr-o clipita...
pai daca nu vrei sa iesi cu ei poate iesi cu mine la o citirica. :)
citirica?
suc adica. sau ce bei tu. za drink iz on za haus.
Eu credeam ca dragostea tine 7 ani. Dar, uneori e mai bine sa tina doar 3 ani.