In realitate Romania sunt doua. Cea pe care o stim cu totii si cea care incepe la Piata Universitatii si se termina la Pipera.
Magazine glamour la parterul unor blocuri cu sani de stucatura picati, ,,creatori de moda'' care-si poarta posetutele Louis Vuitton castigate din ceva ce rimeaza cu prostitutie printre gropile de pe str. Mendeleev, ,,domnisoare de pension'' cu certificat de nastere la Afumati, cluburi cu norisori de vata Tampax intre o satra si un lac poluat, Feng Shui si ,,ia domnu o camera foto''. Aceasta este Romania ,,en vogue''.
De cealalta parte a zidului, Romania in trenning, Romania celor care intra intr-un hipermarket si ies cu o sticla de Adria (suc natural -chimicale naturale, cu o reclama unde ,,cetateanca'' gaina in casa il trimite pe sotul ei betiv sa cumpere o sticla cu lichid galben), unde bogatia se limiteaza la a nu avea restante la intretinere.
Aceasta este Romania ,,en gros''.
Nu vreau sa fiu socialist, sa cer bogatie pentru toti, dar astept clasa de mijloc, astept ca bogatul roman sa stie sa fie bogat, astept momentul in care un Gigi Becali va sta pe locul din spate al Maybach-ului, in care presedintele nu va mai putea fi confundat la o receptie date de Comisia Europeana cu Quasimodo, unde parfumul ,,Fahrenheit Dior'' vine de la Paris si nu din Republica Moldova. Astept Romania gayiului care citeste Cosmopolitan si asculta Madonna nu Morandi si rasfoieste Compactul. Vreau o Romanie in care clasa in care te pozitionezi sa se vada si in mentalitate.
Diferenta este evidenta. Iata un experiment pe care vi-l propun:
Mergeti la cumparaturi. Doua hipermarketuri bucurestene. Carrefour Feeria si Auchan (undeva pe la celalalt capat al orasului, in zona Titan). Uitati-va la oameni, la ce cumpara, la cum sunt imbracati. Feeria snobilor ce cumpara somon afumat chimic dar care-i convinge pentru ca e produs in Canada sau cumparatorii de fericire la P.E.T. ,,cel mai mic pret''.
Acum inteleg de ce Romania a dat culturii mondiale cei mai ciudati ori depresivi creatori, Ionesco, Cioran, Tzara, Esrig (cu al lui ,,Asteptandu-l pe Godot'') si emigrantul capsunar.
Trist, dar adevarat din pacate.
Insa pe de alta parte, stii ca exista destui gay classy, care nu sunt neaparat putred de bogati dar care pot sa onoreze clasa de mijloc a oricarei tari si care nu epateaza prin prostie si prost gust.eu zic ca totusi gayii romani se ridica deasupra mediei.Plus ca generatia noua vine tare din urma :D
Personal prefer Madonna, Cher, alte dive and company.Dar ii inteleg si pe cei care asculta Morandi.Doar e de-al nostru,nu?Chiar daca face el videoclipuri cu apropouri hetero, ramane gay pana in maduva...oaselor.
nu esrig, ci Beckett e autorul lui "Aşteptându-l pe Godot"
Lalique, multumesc, intr-adevar putin confuza formularea. Ma refeream la Esrig regizorul si al lui ,,Asteptandu-l pe Godot" interzis in Romania comunista, ajuns si la noi in tara abia anul trecut in cadrul Festivalului International de Teatru de la Sibiu. Am citit de curand ca Esrig va juca piesa si pe scena Teatrului Metropolis