Mi-e lene sa mai scriu, mi-e greata sa ma mai uit in jurul meu pentru a scrie despre ceva, mi-e mila de mine, mi-e lene de mine.

Undeva in Bucuresti (Posta Vitan) si prin mai multe pagini ale unor ziare cu editii de week-end au aparut mai nou, dupa pomenele bugetare ale bordurile bine-cuvantatilor asfaltului si a sfintilor marmurei albe, toaletele. Daca cineva crede ca e vorba de acele toalete albastre, amintiri ale oripilarii olfactive ce ar putea sa mute nasul si unui sconcs in calduri, se inseala amarnic.
Noile toalete sunt frumos metalizate, cu usi automatizate si mirosuri reci-metalice.Nabanuitele obiecte sunt un fel de ,,Alice in Tara Minunilor". Deschizi usa, cand o voce de sex indecis te intampina cu instuctiunile de folosire, te indreapta fericita spre hartia igienica si, cand te clatesti, ,,te mai pofteste pe la ea". Odata intrat nu stii, sa te indrepti spre usa privatului ori sa-ti faci trei cruci si-o matanie. Totul lustruit, totul mirosind a levantica si ,,cozonaci de-acasa".
Dar minunea tine nu mai mult de 15 minute. Dupa sfertul edenic usa se deschide automat, lumina se stinge si vocea, devenita subit grava te pofteste afara. Nu conteaza daca tu rasfoiai fericit vreo revista glossy, daca ti-era cald si bine, daca inca mai... aveai nevoie. Cu vesmintele in vine, trebuie sa iesi (in strada) si sa intri din nou, unde aceeasi voce pe care acum o recunosti, vocea unei prostituate care si-a pus deja cronometrul in functiune, te saluta ironic.
De asemenea, nu trebuie sa fi mancat banane, orez si Saprosan pentru ca nebunia cromata este sensibila. La orice miscare mai brutala, Cutia Pandorei si blocheaza si-ti comunica noul tau program pentru acea dupa-amiaza, intalnirea cu un echipaj al Politiei caruia vei avea de ales intre a-i spune meniul nesabuit ori a te preface in huligan. Alegerea e simpla, complicat e unde gasesti o bata care sa te sustina.

PS. Ideea nu este atat ne noua, toalete de acest tip sunt comune pe autostrazile austiriece asa ca sunt curios cat au costat aceste ,,obiecte de mobilier urban" (cum mandru le numea Adrieeean Videanu!) si cine le-a importat.

Fiecare iesire in occident dupa ce-ti petreci ,,milenii" de imbecilitate in spatiul carpato-danubiano-pontic este inca de la primii kilometri in Ungaria o calatorie spre tarile unde liniarele sunt o obligativitate.
,,Raiul" occidental este posibil doar prin inventarea acestui mic instrument de masurare, o bucata de 20-30 de cm de plastic, lemn ori metal frumos impartit in linioare si cifre.
Societatea occidentala este dependenta, bazata, orientata pe/spre liniar. Liniarul este modul prin care Europa Apuseana a inteles modernizarea. Tarile providentei gazonului tuns scurt exista exclusiv prin rezultatul a secole de educatie facuta cu liniarul, a colturilor indreptate cu liniarul, a punctelor despartite la diferente egale intre ele,, a firului de iarba taiat la acelasi nivel cu toate firele din jurul lui. Totul este drept, totul este in ordine, totul este in interiorul marcajelor liniarului.
Romania a inteles gresit modernizarea prin faptul ca nu a inteles liniarul. Romanii s-au uitat dupa '89 la aceasta plapanda inventie, au privit superior si si-au spus: ,,pot sa dau o linie dreapta si din ochi" si ce a iesit nu ne mai vine sa privim.

Toaletele. Raiul intimitatii, toaletele au ceva ori din magia zanelor de basm ori din religiile barbarilor, ceva din aerul de conspiratie a unui sex impotriva altuia, un razboi al pisuarelor impotriva tampoanelor, a oglinzilor mici si intunecate versus lumina divina a machiajului reimprospatat.
Dar razboiul dintre barbat si femeie, dintre sezut si in picioare nu porneste de pe plan de egalitate, fiecare tabara are avantajele ei: barbatii pisuare in ale caror causuri gasesti mereu sapunele minuscule cu mirosuri exotice ori alpine. Pisuarul este un fel de Muzeu National al Barbatului, zeci de organe in formele cele mai nebanuite se aliniaza cuminti tintind micuta bucata de ordorizant, la intrecere, o competitie, un tir, o corelare intre ochi si...
Dincolo de zid, domnite cu tocuri inalte hlizesc privat in cutiutele lor rectangulare dupa usi inchise usor, cu gratia balerinelor-lebede. Adevarat, si la noi gasesti cate-o trista cutiuta exilata dar din spatele usii ce cu greu se mai inchide cu scartaituri prelungi auzi sunete nebanuite, ,,Nosferatu"-uri, lupte greco-romane sau baritoni sugrumati cu orchestre de rebusuri molfaindu-si celuloza in maini convulsive.
Nimic din misterul feminin ce se deschide in miresme capsulate in mozaicuri perfect rectangulare, la noi grafitti-uri labartate, telefoane scrijelite si organe picassoniene penetrand huma spoita.
Intre cutiutele lor rad natural, tocurile cionesc regulat gresia si dupa clinchetul unei ape coborande usa se deschide usor iar duduita se indreapta eroic spre oglinda. Doua bucle rebele sunt corectate, un tusit usor ce seamana ca mugetul unei vacute de cresa suferind de apoplexie da semnalul ca toate consexualele prezente pot acum privi.
Femeia vs barbat, 1-0.

Un recent raport al Autoritatii de Urgente, mai exact al sistemului ambulatoriu din Bucuresti ne spune sec, parca intr-un pomelnic redactat frumos de o secretara 90-60-unu-unu-doi, ca le ia de la 20 de minute pana la (si) sapte ore sa ajunga la o ,,urgenta". SAPTE ORE! Nu ma intereseaza cauzele, motivele, etc. dar sapte ore mi se pare nu indecent, nesimtit de-a dreptul.
Un alt raport, al Institutului de Medicina Legala de data aceasta spune ca o masina a acestei institutii ajunge la o chemare facuta la maxim 2 ore de la apel.
Rezulta de aici ca in cele sapte ore pe care le petreci asteptand o asistenta supraponderala slinoasa a carui tanga pocneste in retina ta cand se intoarce sa-ti scoata din trusa un Algocalmin (ca tot e otravitor), mai bine o iei halunga de unul singur pana la spital ori mai bine, suni la morga: ,,Alooo, da, nu va suparati, nu ma simt bine, trimiteti-mi si mie o masina la adresa ... . Da, in doua ore e perfect. Va multumesc." Dincolo de grotescul situatiei, in Bucuresti mor cam trei mii de oameni din aceasta cauza iar Adriean Videanu viseaza pe banii nostri cheluind o treime din bugetul capitalei pe care le vom vedea puse in practica atunci cand Traian Basescu ne-o arata flota si Adrian Nastase ouale. La Pastele Cailor!

Romania este singura tara care a trecut de la barbarism la decadenta fara o civilizatie intre. (parafrazare a lui Oscar Wilde)

Geniile se nasc, nu si nasc.

Moralitarea este forma religiilor de a accepta impotenta.

Seriozitatea este forma moderna a ciumei.

Nu pot fi sincer, sinceritatea-mi este fatala. Ma sufoc inainte de a rosti adevaruri.

Ador placerile marunte pentru ca ele sunt cele care fac ca perversitatea sa para un ideal.

Vibratorul: un pas mic pentru om, un pas urias pentru femei.

Sexul este unica forma de argumentare neplictisitoare.

O saptamana istorica tocmai s-a incheiat ar putea suna titlurile unor publicatii serioase, titluri sub care, texte despre Conferintele O.S.C.E. la Bucuresti ar trebui sa dovedeasca in caractere mici si prepozitii bine nimerite occidentalismul Romaniei, iesirea acesteia din stereotipie si intelegerea egalitatii. Dar cum vorbim despre Romania nici ca ar mai trebui sa ne mire ca lucrurile au stat exact pe dos. Si iata ce-am vazut saptamana trecuta: 1. Gigi Becali, ciobanul mioarelor majoritare, heterosexualul numarul unu din tara firului de iarba numai bun de calcat de utilajele ce construiesc noi blocuri pentru latiFUNDiarul din Pipera, acest ,,summa cum imbecilismus" tine un discurs in cadrul conferintelor unde vorbeste despre acceptarea tuturor. Nu, nu l-a lovit in cap nici o piatra aruncata de ,,opozanti", el s-a comportat potrivit proverbului, ,,lupul isi schimba blana..." si se pare ca si-o schimba la secunda, mai ceva ca spectacolele de masti japoneze. 2. Dar ipocrizia apare si in monstri demni de fime horror cu ,,intezis minorilor" nu doar la zmei becalieni mioritici, presedintele tarishoarei pe care cu totii o iubim de ne vine sa emigram in Pakistan, Traian ,,Pasarica" Basescu tine acelasi discurs cu ,,toleranta, modernitate si alte baliverne", el, trubadurul cu telefoane mobile polifonice furate de la jurnalisti, aparatorul ,,gaozarilor" si a ,,tiganilor imputiti". Cum isi mai permite sa deschida gura, acest penibil absolut al politicii dambovitene (dar da, recunosc, era cel mai bun dintre penibil la data la care l-am votat), cum mai poate privi tiganii ori gaozarii care l-au votat? Simplu, nu se uita in ochii lor, prefera sa-si tina pleoapele inchise, DOARME. Am vazut pe PRO TV (un post nu contrar prea-maritului mariner) imagini cu el dormind in timpul conferintei de inaugurare. Sunt sigur ca atunci cand a inchis ochii Traian Basescu a visat frumos la o tara fara ,,Pasarici" ci doar lingai ca Traian Ungureanu, Theodor Stolojan, Emil Boc, Elena Udrea, fara ,,gaozari", ,,papionagii", o tara doar pentru el. 3. O parada la care asa cum preziceam au participat 200 de amarati al caror tupeu sinucigas merita aplauze, 600 de politisti, 17 camioane de jandarmerie si sute si sute de homofobi. Mi-am inregistrat pe computer imaginile din Piata Unirii si le derulez uimit de fiecare data intrebandu-ma cum de acest lucru a ajuns sa se intample. Uimirea se transforma in groaza si-mi dau seama (pentru a cata oara?) ca nu suntem pregatiti pentru modernitate. De 17 ani incoace noi mergem spre integrarea in Evul Mediu si se pare ca nimic nu ne mai poate opri. PS. Sambata seara uitandu-ma la stiri m-am hotarat sa plec din Romania (chiar si doar pentru cateva saptamani) asa ca maine ma duc sa-mi cumpar biletul.

Eu si blogul meu implinim un anishor. Adica doar el ca eu implinesc putin mai multi si nu chiar acum.
Un an de cand eu scriu si voi ma cititi. Multumesc. Mananc o felie te tort de ciocolata... ,,si la anu o s-o facem si mai, si mai lataaa".

Daca mai crede cineva in Romania ca Gay Fest 2007 nu va fi o escaladare a violentelor in comparatie cu parada de anul trecut inseamna ca mai ,,exista ingeri printre noi" (vorba lui Andrei Plesu). Sambata, printre razele de soare, nori razleti si conditii de precipitatii nesemnificative in timpul diminetii, va ploua cu pietre. Cine mai crede dupa ce zilnic de la politicieni pana la vecinii de bloc ne comportam ca un ospiciu national ca marsul de sambata va fi o demonstratie pasnica, o demonstratie a egalitatii in drepturi si toate liturghiile discursive ale reprezentatilor ,,Accept"? ,,Omor" promit forumistii, ,,strigari ale normalitatii" grohaiesc site-urile organizatiilor ca ,,Noua Dreapta", parade anti-parada, icoane, pietre, oua si toata artileria de-aratat iar in fata camerelor (acum doar ale CNN-ului ori EuroNews pentru ca pentru ai nostri nimic nu va mai fi nou ori indeajuns de sangeros) de filmat. Si chiar va fi ,,omor". Asta pentru ca majoritatea vrea ,,omor", aplauda ,,omorul", adolatrizeaza bruta si pumnul si nu pentru ca ,,modul de gandire nu este cel occidental", ca ,,nu suntem inca pregatiti" ci pentru ca suntem nistre animale, ca pentru noi pumnul este un drept si pentru ca suntem pur si simplu prosti. Ce fabulospirit? Sloganul Romaniei este dupa cum pe strada am prins fragmentul ,,fa-pulo-spirit". Aplauze Europa! Hai sa ne vezi ca noi ne-am vazut deja si... ne place!

Cadouri de Ziua Copilului:

1. O suzeta. (stiu cum se face, nu inteleg de ce am mai primito)
2. ,,Ciucalata''. Prietenii si libido-ul meu stiu de ce.
3. ,,Ciucalata'' 2. Cu aroma de ghimbir. Adevaratii prieteni stiu de ce.
4. Un Kama Sutra. Dar de ceeeee? Acolo sunt doar pozitii ori gandite special pentru a duce o femeie in Nirvana-ul G-ului ei si pe cat ne-am dori sau am pune alunite cu dermatograful a la Monroe, prea nimeritul punctulet nu-l putem travesti, ori sunt pozitii de care sunt capabili doar Nadia Comaneci, Gabriela Ponor si Emil Boc.
5. O felie de tort cu ,,ciucalata''. Uriii!

Intr-o discutie cu F. astazi, admirand ( a se citi ,,criticand") print-urile din ,,Sapte Seri"-ul de saptamana aceasta, intre o reclama ce ne imbia cu un barbat in testosteronii fotografiati in slipi licra si pizzerii in ale caror produse ingredientul principal este celulita (tribut filmului) ne-am dat seama ca dincolo , al diversitatii si al minoritatilor urmeaza sa inceapa. ,,Auzit-ai tu tzatza?" ,,Si dai si lupta neicuzorule ca la patruzopt" dupa o reclama a evenimentului ca anul trecut. Nada! Nu-i nimic, cautam pe internet. Pe site-urile consacrate barfei poponaresc-nationala doar un calendar ratacit cu ,,A.M.R.". Nici un program, nici o reclama, nici o chat-uiala despre care ,,fufa" poarta ce fusta la Parada. Nu ca as fi un adept al evenimentului ori un inrait fan al petrecerilor cu omlete zburatoare si wresling in statii de metrou dar nu pot sa nu admir sublima tacere a acestui Gay Fest. In cazul in care tema aleasa pentru anul acesta nu este ,,D-zeu sa le odihneasca PR-istul" nimic in afara de tarnacoape si un contract la compania ,,Lihnitul S.A." nu te poate informa. Asa ca daca vreti sa aflati ceva despre evenimente... luati cazmaua si ,,aici sunt homosexualii d-voastra". PS. Nu merg la Pride pentru ca ,,temut viata me".

A fi gay inseamna intr-o stereotipie a intelectualitatii a fi automat si tu intelectual. Aceasta credinta pleaca poate de la ideea ca indiferent daca esti homosexual ori ba, intelectualismul nu te judeca si-n pat. A fi intelectual nu este nici obligatoriu dar nici automat. Suntem ori prosti ori destepti... indiferent. Un studiu arata totusi ca populatia homosexuala este ca si medie mai ridicata in ceea ce priveste studiile superioare. Deci (si incep cu deci pentru ca stiu ca e gresit), suntem putin mai destepti? Nu neaparat, imi explic procentul mai ridicat din cauza acceptarii orientarii sexuale si nudin cauza unei predispozitii la a fi genii perverse.
Nu poti spera ca un homosexual cu o educatie minima (ori inexistenta) sa-si faca un comming-out intr-un shal de pene boa. O mare parte a homosexualilor (indiferent de tara) cu un nivel intelectual mediu, care fac parte dintr-o clasa sociala puternic stereotipala nu pot/nu vor/ nu cred in homosexualitatea lor. Si iata refularea. Atunci cand Traian Basescu vorbea la o emisiune televizata de pe postul B1TV despre 10% populatie homosexuala nu gresea. Gresea doar nescotand din aceasta cifra procentul celor care nu-si accepta homosexualitatea din motive sociale. 90% din noi nu indraznim sa spunem ca suntem gay, 90% mintim avand o familie, facand sex cu o femeie, mergand duminica la piata, imbatranind alaturi de ea care nu are nici o vina.

Nemaiavand nici chef nici inspiratie am evitat zilele acestea blog-ul si imi cer acum scuze. Parca apropiindu-ma deja de un an de cand scriu pe acest site nu doar ca imi pierd ,,inspiratia" dar nu-mi dau seama ce ar mai putea fi interesant de spus. Le-am spus deja poate pe toate, de la organele blitz-uite pe chattere pana la efeminari tastate pe mIRC (si, da, atat de anii '90), de la perversitati la momente in care a viola o banana ar fi o idee buna, de la gafaituri false la gafaituri scurte, despre tot.
Poate ca homosexualitatea (si cred ca o dovedesc chiar eu) nu este asa cum binecuvantat crede presa autohtona un subiect despre care sa scrii in fiecare zi. O sa-mi spuneti ca in ,,Time-Out" ori in vreo alta revista glossy sunt oameni a caror etate intr-ale scrisului intra deja in monopauza. Asa e, se poate scrie despre homosexulitate, se poate scrie saptamanal, despre lucruri ce tin de fenomen, de trend, de cool-ul gay-ismului dar nu si despre tine ca si gay.
Recunosc, la un moment dat, partidele nereusite de sex, glumitele ironice, auto-criticile atat personale cat si ale comunitatii se termina. Nu poti scrie zilnic, nu poti fi gay zilnic, la un moment dat ramai persoana, ajungi sa fi doar omul care scrie. Despre homosexualitate ori despre orice altceva. Scriu nu pentru a-mi refula (asa cum imi mai spun unii comentatori) deceptiile ori obsesiile ci pentru ca atunci cand imi recitam poezia cu ,,eu nu sunt gay" mi-as fi dorit macar sa citesc despre asta si pentru ca sper ca din miile de accesari pe care acest blog le are, unii oameni (indiferent daca sunt ei gay ori heterosexuali) nu sa ma inteleaga pe mine ci sa-si faca o imagine diferita de cluburile de viespi de trista amintire ,,Queens", ,,Impact" ori care mai sunt, sa citeasca in mine ca da, si asta exista dar asta nu e totul.

Sunt in doliu. A murit si ultima limita a decentei a lui Traian Basescu. Aceasta a decedat in urma talharirii post-it-ului prezidential intr-un hipermarket bucurestean de catre o tanara ,,pasarica" ce-si spune in fiecare dimineata in fata oglinzii ,,eu sunt o jurnalista profesionista".
Inteleg comentariile despre daca ,,fatuca" si-a facut sau nu treaba de jurnalist, daca era corect sau nu ce a facut dar sa nu le asimilam furtului comis de Traian Basescu. A furat. A lua un lucru ce nu-ti apartine e furt, al lua cu forta- talharie. Omul acesta a furat. Si culmea, de data asta l-am vazut cu totii.
D-zeu sa-i odihneasca recent decedata decenta. De-acum incolo, marlania va fi primire oficiala la Cotroceni.

Mai zilele trecute, fara a face parte din aceleasi cercuri de prieteni, fara ca lumile noastre sa se intalneasca in mod obisnuit am avut, as spune, norocul de a intalni un adevarat personaj pe care trebuie sa-l iubesti pentru ca este- un personaj.
Stand la o cafea, intr-un oras dintr-un colt al Romaniei pierdut pe harta, fugit parca instinctual de nebunia Referendumului-Formula Zero-5 oameni ,,Am invins!'', m-am intalnit cu el. El! Prienten cu prietenul prietenului prietenei care era cu prietenul nostru cu care eram noi mai multi prieteni acum. Nu ne cunosteam dar nu conta. Un om ,,cunoscut'' pe o terasa demna de razele unui soare mai puternic. Mai tarziu ne-a spus ca eram de incredere, aveam ,,Prada, si nu smenuri false'' (ochelarii mei erau pe masa).
Dar cine este el? Nascut intr-o alta lume parca, ,,Italianu`'', cum ii place sa i se spuna pentru ca a fugit primul peste granita dupa '89 dupa care ,,bulangii de macaronari'' l-au aruncat inapoi in Romania dupa ce furase jumatate din colectiile de lux din magazinele milaneze este acel unic om ce a reusit in viata si totusi mai este in viata.
Imbracat intr-un trenning de firma, cum de altfel este totul pe el, de la maieu pana la parfumul scump mustind oriental, scoate unul dintre cele trei telefoane ultra-plate, ultra-scumpe pe care le are, formeaza un numar si, in timp ce razuieste o cartela reincarcabila afla ce mai face ,,amicul meu pe p.zda''. I-au aprobat eliberarea conditionata? ,,Numarul de reincarcare este ... ... 550. Si cand iesi ca am o puicuta mica pentru tine.''
Viata lui este o minune. In timpul comunistilor de la el iti cumparai ,,blugii si whisky-ul, Kent-ul si steriletul'', tot ce trecea granita era o marfa: ,,de-mi trimiteau rahat si pe ala il vindeam vreunui fraier''.
Mirosind Revolutia, fuge peste granita unde este cred, primul om ce fuge de comunisti dupa ce comunistii au picat. Peste doi ani, mirosind subtil a Gucci dar mai putin subtil a catuse italienesti aterizeaza pe Otopeni. ,,Am interdictie dar concediu tot pe Riviera mi-l fac. Numai Dumnezeu si euroii din buzunarele vamesilor stiu cum''.
Acum, ,,Italianu`'' este un fel de omul-mall. In acel oras de provincie, el este cel care intre ceasca de cafea si pachetul de tigari, inca parca in ilegalitate vinde tot ceea ce poarta semnatura vreunei ,,basini occidentale''. Le are pe toate, ceasuri, telefoane, inele, coliere, stilouri aurite, lenjerii intime swarowsky. ,,Furate de la mama lor''. Toate intra in geanta neagra barbateasca de piele pe care sta decadent stantat ,,Versace'' pe care o poarta cu mandrie si parca se si potriveste trenning-ului.
Intr-o ora, ne-a vandut tuturor cate ceva. Inele, un telefon si-un portofel (mie). Desi furat, cumparat poate pe-aceiasi bani pe care i-as fi dat si intr-un magazin din galeriile vieneze, m-am simtit mai putin furat decat ar fi trebui. De la acest om am cumparat si o poveste, o ,mafie'' si o viata frumoasa. Ah, da, si un portofel.

Astazi in metrou. In stanga mea, dintre foile absurde ale lui Eugene Ionesco (m-am hotarat sa-i citesc toata opera) in stanga mea un mai tanar vlajgan cu aere heterosexual-cine-sunt-eu-pupa-me-as-bicepsu` isi tinea cucerirea cu batista-fustita din dotare pe genunchii lui. Locuri libere cat cuprinde, dar de`, cand te ,,gadileste intr-un mod placut". Discutie de cuplu: ,,El: Haideeee... (misca picioarele leganand-o) Ea: Nuuuu stiu... (rade tamp) El: Ei, hai, pasarica, fi si tu cu scaun la cap, fara prezervativ e mai misto." Pasarici, scaune, prezervative. Cine il mai vrea pe Ionesco. Aaah, la ce pagina am ramas?

Desi mi-am promis ca pe perioada campaniei pentru demiterea Presedintelui Traian Basescu imi voi auto-cenzura preferintele si implicit comentariile, un interviu in Evenimentul Zilei (iertati-ma) cu Bogdan Naumovici (imi cer din nou scuze - dupa campania cu mielul zdrobit de caldaram pentru Olimpiadele Comunicarii nu pot sa mai suport sub nici o forma persoana) ma face acum sa-mi dau si eu cu parerea. Mai exact despre campaniile celor doua tabere (desi domnul Traian Basescu se comporta ca si cum ar fi ,culmea, de cealalta parte tainadu-si in mod repetat si organizat craca de sub picioare). Imi plang de mila retinelor de cateva saptamani deoarece trebuie sa mi le violentez uitandu-ma la print-uri. Venind astazi spre casa cu metroul (singura modalitate decenta de a mai circula intr-un oras in care sistemul rutier e mai pe dos decat mine) imi intorc musculatura cervicala ca o caprioara pe geam pentru a-mi da seama la ce statie sunt. Pe langa faptul ca am nimerit pe peretele statiei si nu spre peroane, de dincolo de geam, Traian Basescu ma privea had cu mainile la gura. Atat de aproape chiar ca nu te vroiam, stiu ca vrei sa fii langa popor, dar nu pe mine. Ce am impotriva acestor afise? Pai, in ordinea numerelor de pe tricou: 1. Campania Pro Traian Basescu este o campanie facuta pe hartie igienica (vezi hartia folosita), cu o camasa din poliester usor vandabila doar la un second-hand, cu un om a carei hidosenie faciala este amplificata de amintirea unor maimute. Unde sunt mesajele inteligente, unde este ardeiul, suvita a-tot-puternica? A esuat intr-un posterior de babuin stampilat cu NU. Tricoul numarul 2: ,,S-a schimbat.. e obsedat" (PNL)- la cate poze cu Traian Basescu in asimetrismul sau existential exista in arhivele agentiilor de presa, fotografia din print-ul PNL-ist este chiar o ,,Madonna cu Pruncul". Tricoul numarul 3: PSD. Printul? Zero. Nu exista. Felicitari! Sublima campanie!(remarcati caracterul ironic va rog, nu vreau sa fiu acuzat de afinitati comuniste, pardon, pesediste) Ma astept sa primesc cat de curand un mic inscriptionat cu ,,S-a schimbat! L-am tocat noi!" Tricoul (sau mai bine zis prezervativul) numarul 4: ,,Descarca-te. Spune-i Da." Iti piere si cheful. No comment.

Sunt sclifosit, rautacios, arogant, direct, superior, ingrat, drama-queen si mai nou realizez, gentil ca un tractor printre panselute. Stiu ca sunt plin de defecte, ca nu fac nimic pentru a mi le minimiza dar speram pana de curand ca a le spune este indeajuns ca ceilalti sa se protejeze. Iata de ce acum recunosc ca am facut o greseala. Desi la mine orice discutie are imperios si cateva remarci sexuale ori poate trimiteri la nopti pasionale sub clar de aere conditionate, in mare majoritate, acestea sunt doar discurs fara finalitate. Invitatii congelate in bile de inghetata, ironii sexuale vandute en-gros in sex-shop-urile socond-hand de pe Magheru, toate sunt la mine doar o forma de a face discutie. Petrec minute, ore la telefon (nici chiar ore) ori pe messenger vorbind. Vorbind de dragul de a vorbi, cautand o teatralitate a discursului ce unora le-ar parea exclusiv rasftat iar altora o discutie reusita despre... nimic. A vorbi de dragul de a vorbi. Cred ca la urma urmei, modernitatea ne-a facut sa uitam placere unor minciuni sociale, a unor convorbiri in cuvinte elevate, in dodii multiple, in dublu-sensuri. Uitam sa vorbim din placere dar invatam cu real succes sa comunicam eficient. O pierdere pe care nu sunt dispus sa mi-o asum chiar daca mai zilele trecuta am facut (cred) pe cineva sa sufere prin incalceala mea. Imi cer scuze!

Coada. Nu sunt nici primul nici ultimul care face adoratie acestei organizari sociale in rand, a caror membri sunt dispusi sa-si petreaca minute intregi in pozitii incomode, bipede de dragul umilirii la caserie de catre o domnita ce-si lafaie sictirul si superioritatea pe o perna moale si langa un ventilator functionand. Coada este poate ultimul consulat al comunismului din noi; stam la coada la orice, abonamente, banci, ziare, medici. Desi cum vad o coada, comoditatea-mi pedestra se micsoreaza pana la avarie, ceea ce rezulta automat in evitarea capatului si in genere a intregii cozi plus injurii mintale adresate sistemului bancar mult prea complicat pentru a plati electronic o factura de curent electric, ma infiintez astazi strategic in spatele unei mai batrane expectante ce-si flutura evantaiul. Binecuvantez dexteritatea sexagenarei in ale falfaitului si-mi scot o carte cautand o pozitie cat mai comoda: ba cocostarc pe-un picior, rezemat de zid, balustrada despratitoare, ba cu picioarele departate in pozitia turnului Eifel. Piesele scurte ale lui Eugene Ionesco, sexagenara pervers-eoliana si ale mele picioare despartite intr-o pozitie demna de cauze mai sexuale. Pierdut in didascaliile absurde (si la propiu si la figurat) realizez la un moment dat ca evantaiul meu pensionar a incetat sa mai palpite si ridic ochii ca sa vad in fata mea cum rasare eterna functionara electrocutata. Ma balbai, salut respectuos, tusesc pentru a-mi drege vocea si incep sa turui adresa cand, la numarul apartamentului (dupa ce 2 minute i-am explicat virgula de la ,,ş"-ul din numele strazii pe care locuiesc) functionara ma opreste si-mi spune ca intra in pauza. Pauza. ,,Ăăă, dar doamna, scara A, apartamentul..." duduia era demult ridicata in enormitatea-i pe tocuri si in drum spre o usa tinand in mana un pachet de tigari. Apartamentul... plata? Stau cu buza umflata si repet blagoslovirile adresate sistemului bancar si gandesc unui text ,,cuminte" pentru a-i atrage functionarei atentia ca asa ceva nu se face. Peste 10 minute o alta casa se deschide... ma mut acolo dar trei batrane antrenate se pare si cu bastoane in dotare mi-o iau inainte. Petrec alte 10 minute asteptand. ,,Nu doamna, se scrie cu <<ş>>" -iar la exact o ora si 15 minute dupa ce am intrat pe usa companiei de electricitate, sarutam pamantul si chitanta facturii platite. Intre timp la primul ghiseu nici o miscare. Sunt sigur ca cei care asteptau cu mine asteapta si acum, singuri, tacuti, in imponderabilitate, in rand, la a cata coada din viata lor oare fara sa spuna nimic despre cum sunt tratati. La urma urmei, coada este o alta forma de sado-masochism mioritic. La coadă si la multi ani!

De vreo saptamana mi-am creeat o noua obsesie. Desi nu se incadreaza in standardele mele de ,,privit si fantazat cum face sex nebun cu mine pana cand lesinam ori de placere ori din cauza caniculei" caut mai nou cu privirea frumusetea si emanatia sexuala din acei efebi ai post-licealelor, campioni ai sexului mascul, vajosii Carpatilor heterosexuali. Barbati simpli. Frumosi dar nu destepti. Dezgoliti de cuvinte (taci te rog, doar taci), fara haine cu inscriptii ,,Cucci", ,,Dolce & Cabanna", ,,Cristian Dior", fara a se misca prea mult, acesti barbati cu six-pack-uri sculptate printre caramizi ori strunguri, aceste fiinte fara facultati si masterate, fara cunostinte despre dadaism ori post-modernism, fara bilete la teatre bucurestene, emana o sexualitate unica. Nu stiu (ba stiu) ce ma atrage la ei dar fantezia mea este acolo. Se amplifica la fiecare astfel de barbat intalnit pe strada. Poate doar faptul ca intelectual suntem pe alte trepte (de obicei acesta este un motiv de rusinare involuntara din partea mea), poate pentru faptul ca traim in alte lumi si avem perceptii diferite, pentru ca el asudeaza zilnic pe schele dar eu deplang lenea la sala de fitness. Poate doar imi imaginez ca as face sex cu o astfel de persoana, o imaginatie ce dezvolta o partida perfecta, dura, nepoliticoasa, necizelata, nereglementata. Muscaturi frustrate, preludii printre paie, necesitati primare si miscari butal-erotice. As spune ca fac fantazarea sexului fara intelect dar redeschid ochii si-mi dau seama ca nu merge, chit ca suna desuet, suntem in categorii diferite si, de dragul de a nu ma simti prost dupa, asa si trebuie sa ramanem. Dar pot sa continuu sa ma uit la ei si sa inchid ochii. O fantezie demna de canicula.