El, mascul de clasa medie, imbracaminte ce aduce usor cu hip-hoperii anilor `90 in acea Romanie nebuna, dedicata in totalitate organului a-tot-streamingat ale lui Cheloo ori Grasu`, eu-alta generatie, alta imbracaminte. Am facut intr-un timp o pasiune pentru pantalonii largi ai hip-hoperilor, atunci cand ii deschizi traiesti aceeasi placere a buchetelor florareselor din Obor ce-ti impacheteaza un trandafir galben rupt sub bulb dar prins cu scobitoare in distanta dus-intors Terra- Luna de celofane. Desfaci fermoarul si, contrar pantalonilor clasici intri intr-o alta lume, esti un fel de ,,Alice in Turul-Minune" iar cand ajungi la palat, tu, erou cu platosa (nu medievala ca nu esti atat de batran) primesti in dar imparatia si vei trai fericit miscandu-te in directii nebanuite pana cand ejacularea va va desparti. El drept, intepat. Eu :D, mai putin drept, mult mai ocupat cantand in gand ,,Surprize, surprize" (recunosc ca nu as indrazni niciodata sa cant melodia cu voce tare, sunt sigur ca ar duce la impotenta) deshid ,,temnita". Ăăă, unde a disparut? Ridic capul si zambesc. Ma intorc si ma mai uit o data. Nope, nimic acolo. Sau, daaaaa, acolo, pe stanga, parca... e ceva. Ma uit din nou in sus cand... el se prabuseste peste mine, falsand gafaituri erotice, pasionale. Surprize, surprize... ,,Alice in tara piticilor".

Sunt rastit, privit superior, jignit chiar atunci cand iau apararea rromilor, a homosexualitatii si inca (in Romania) a evreilor. Sunt privit automat cu ura, argumentele se transforma in exemple cu ,,el care l-a prins la colt pe el, sau cu boratura care mi-a pus cutitul la gat". ,,E clar! Nu esti ca noi, ceilalti! Majoritarii." Vrem- nu vrem, Romania (si slava nu doar noi) este o cloaca plina de homofobi, xenofobi, suntem tot ceea ce se poate termina in -fobi, chiar si autofobi. Daca am putea, ne-am uri chiar pe noi, ne-am scuipa ori am scrie pe metrouri, ,,moarte mie". A spune ,,eu nu am nimic impotriva lor dar..." nu te face mai putin homofob. Esti doar un homofob care crede ca ,,eu nu"-ul il va transforma subit intr-un inger al corectitudinii politice. Esti un izbavit de dragul cuvantului dar acelasi superior in gandire fata de minoritari. Pe tine nimic nu te poate clinti, tu esti ,,mai marele", tu esti ori albul, ori netaiatul, ori heteroiul. Culmea, nimeni nu te vrea dat jos de pe soclu, rromii nu o sa se inmulteasca pana cand voi ,,cuceri" Romania din motive ce tin de sociologie- le este practic imposibil- noi, prin doua parade (care sunt exact ceea ce inseamna cuvantul:,,Parade". Intelegeti ca noi nu suntem asa, ca acelea sunt costume, e o distractie, este o PARADA, si voi va imbracati penibil ca sa va distrati, si voi va prostiti de dragul hilarului) si o casatorie (care ne da dreptul sa speram la imprumuturi bancare ori mosteniri in caz de deces), heterosexualitatea voastra nu va pali. Nu va vrem, nu salivam la colt de strada asteptandu-va posterioarele! Noi nu. Dar tu majoritarule, tu ne vrei ori morti, ori schimbati (tratati), deparazitati, reorganizati, alungati. Si nu spune ,,nu am nimic impotriva doar ca...". Doar ca noi nu v-am alugat cu furcile, noi nu v-am taiat organele, nu vi le-am indesat in gura, nu v-am trimis in vagoane de animale spre Polonia ori Transnistria. Tu esti cel care vrea ceva de la noi, nu noi de la tine. Vei spune ca vrem sa ne acceptati? Acceptarea nu este o cerinta de-a noastra, acceptarea este modul in care voi nu ne-ati mai vrea ,,pe calea cea buna". Este un mod de a ne ignora cu aceeasi eficienta cu care ii ignorati pe vecini, taximetristi, vanzatoare. Dar de ce as vrea sa fiu ca voi, un razgaiat ce crede ca toti tiganii sunt hoti, violatori ori criminali, de ce sa fiu ca voi, cei care credeti ca vrem sa adoptam copii pentru a-i hartui sexual in spatele usilor noastre, de ce sa ma prefac ca sunt de acord de dragul unor cuvinte frumoase cand in realitate vreau opusul? Nu, esti indeajuns tu. Eu vreau sa fiu egalul unui rrom chiar daca am fost jefuit tinandu-mi-se cutitul la gat in centrul Bucurestiului, vreau sa cred ca evreul din biroul din fata mea este tot atat de bun ca si mine, vreau sa cred ca eu, homosexualul n-am nimic diferit de tine.

Pentru prima oara sunt injurat pe blog pentru parerile pe care le am. Citind textele despre Moldova,bravi romani, mantuitori ai injuriei,s-au decis sa-mi transmita gandurile lor bune ce ma includeau pe mine in pozitii ingenuchiate pe langa organe diforme si chiar o amenintare cu ,,ti-o dau ca moldovenii, fu..." trimisa pe e-mail.
Nefiind un fan al replicarii la absurd nu pot totusi sa nu-irog pe toti pruncii lui Stefan cel Mare (si Sfant) sa-mi lase posibilitatea de a-mi alege singur organele ori pozitiile. Sincer, ma descurc si fara ajutorul lor. In ceea ce priveste Moldova, imi pare rau ca oamenii se simt atacati, dar nu poate sa nu ma mire cum, pitipoancele, tarfulitele de strada si alte specimene pe care le-am ironizat in diferite post-uri nu s-au simtit datoare sa ma trimita in cuvinte ce incep cu ,,p" ori sa-mi ureze drum bun spre inaintasii mei ingropati-culmea- si in Moldova?
Nu sunt dator sa va fiu pe plac iar ceea ce nu va place este des si adevarat. Eu mi-am recunoscut aroganta ori superficialitatea (in anumite cazuri) dar voi? Pastrati-va organele in pantaloni. Chiar si pentru un one-night-stand vreau sa am oameni care isi inteleg defectele sau daca nu, care-si pastreaza opiniile lor pentru ei atata timp cat nu pot sa nu le articuleze improscand injurii.

Ati vazut cum toti super-eroii din desenele animate poarta chilotii peste pantaloni si cum organul li se contureaza perfect? Sincer, au uitat chilotii si s-au hotarat ca nu mai au timp sa-si dea jos si pantalonii? Batman, Superman, toti ne arata chilotii cu naturaletea unui nudist pe plaja de la Vama Veche (daca ma mai duc vreodata la Vama Veche, chiar eu o sa am nevoie de un erou care sa ma salveze).

1. Manichiura si sprancelene. Despartitura dintre sprancene este singurul lucru care ne diferentiaza de animale iar manichiura curata de needucare. 2. Intelectualii. Da, sunt arogant, rau, superior, infatuat si am alergie la prosti. Judecati-ma pentru asta. 3. Vinul rosu sec. Nimic nu se compara cu un pahar umplut cu licoarea preferata a nobilimii franceze. Poate doar budoarurile lor. 4. Abstractul. Prefer arta moderna si post-moderna, prefer scriitorii contemporani si piesele lui Ionesco (noroc mie, in ultima perioada teatrul autohton ii redescopera piesele, vezi ,,Scaunele" de la Bulandra, ,,Rinocerii" sibian ori cele ,,Cinci piese scurte" de la Odeon). 5. Socantul. Cartile, filmele, scandalurile ce au facut istorie prin a repulsiona, a inflama bigotismul si moralismul timpului. Lectia libertinajului societetii se invata prin a urmari scandalurile timpurilor. Cartile lui Sade, afacerile homosexuale ale secolului XIX, ,,Portocala mecanica"- normalitati cotidiene in viata noastra, revolutii ale insolentului la timpurile lor. 6. Oamenii din metrou. Exista o conventie tacuta in sistemul de transport modern -evitarea. Ne evitam privirile cu mania unor obsedati sexuali prinsi uitandu-ne la fustitele copilelor de gradinita, ne ascundem sub ziare terne, ne surzim in iPod-urile noastre doar pentru a nu-l vedea pe cel din fata , ochii nostri nu se intalnesc. Si daca prin absurd se intampla totusi, intoarcem privirea rapid. Contrar majoritatii, privesc atent oamenii, ma uit la cum sunt imbracati, cum stau, ce fac si caut sa le intalnesc privirile. Nu am un motiv, este doar revolta mea persoanala.

In Romania, bogatia se masoara dupa balcoane. Dupa '89, care mai de care, muncitorii patriei si-au ingradit bine singura parte a propietatii ce ramanea dincolo de usi- si-au inchis balcoanele. Odata cu dezvoltarea, romanii si-au impodobit micul spatiu suspendat in termopane si jaluzele ce acopera butoiele cu zarzavaturi, zacusca ori gemuri. Sute de blocuri de la est la vest si de la nord la sud sunt acum marturia vizuala a carpelii nationale. ,,Cel de sub mine si-a pus termopan patrat alb? De-asupra-i maron in sfera? Eu imi pun rosu! Si-l fac triunghi!" Balconul este modul in care romanul isi arata starea. Termopanul este simbolul noii clase de mijloc, clasa ,,balconului de termopan"-iata cum se poate lua starea Romaniei. Mergeti prin orasel romaniei si uitati-va la balcoane. O psihologie nationala poate fi facuta pe doar tipla plasticata. Fiscul ne-ar putea cataloga nu in venituri ci in m2 de jaluzele integrate, in aere conditionate ori balustrade din PVC.In Moldova termopanul paleste. Aceasta zona isi arata saracia tot in termopan. Oamenii sunt saraci- termopanul lipseste. Blocuri intregi cu balcoane inchise in (simbol al anilor `90) geamuri de tractor (dreptunghiulare, rotunjite la capete inchis in cauciucuri negricioase). Acestea sunt blocurile din Buzau, Bacau, Suceava, Botosani, Iasi ori Vaslui, o Moldova inchisa in geamuri de tractor..

Din varii motive care includ un program incarcat, o asigurare la masina si curiozitatea ne-am hotarat -eu si prietenul meu- ca anul acesta sa facem Pastele pe plaiurile mioritice la miel, oua rosii, drob si alte bunatati pe a caror compozitie nici noi nici sucurile noastre gastrice nu vroiau sa le cunoasca. Si iata cum ne-am imbarcat, cu Red Bull-uri in rucsace (aveam o banuiala) si cate-o apa plata la purtator spre Moldova. Contrar credintei mele ca orice biserica ortodoxa este urata, am acceptat propunerea ,,cu marea si sarea" de a vedea manastirile atat de ridicate in slavi de raposatul-turism-ministru Agathon. Proasta idee! Nu trebuie nici macar sa iesi din Bucuresti pentru a-ti da seama ca Moldova nu e pe DN 1 ori pe drumul sigur spre occident. Cartierul ce face legatura intre Bucuresti si ,,Taramul de dincolo" este preambulul perfect, cel mai vizibil indicator din Romania ca dincolo de Calea Mosilor lumea asa cum o cunoastem noi ramane in urma: carute stau incolonate langa suv-uri laptoase si decapotabile stacojii spre podurile dinspre Complexul Europa, cersetorii celor 40 de secunde rosii cronometrate de semafoarele chioare se inmultesc, iar soferii uita parca si mai repede sa conduca. Dincolo de imbuluceala de clasonagii nervosi cu ganduri usturoiate, cu miresme de gratare nationale, de case din pamant acoperite cu marmura furata din santiere, campurile se deschid largi. Dealuri, vai si iarasi dealuri. Toate pline de sticle de bere la sold-uri, pungi de pufuleti travestiti in chipsuri si cate-o sticla de sampanie ce sta martora culminarii betiei cate-unui sarbatorit. O recolta bogata de gunoaie. In Moldova, pamantul mai rodeste doar imbecili si vin. Nu obisnuiesc sa fac diferentieri zonale, moldovenii imi sunt egalii oltenilor ori a ardelenilor, ragatenii nu sunt nici ei departe, dar saracia si delasarea voluntara sunt evidente pe campurile de dincolo de Urziceni. Orase moarte se insiruiesc pe strada (intr-adevar bine) asfaltata. Blocurile din Bacau, Roman ori Falticeni sunt zoite cu lavabile multicolore dar jegul si nesimtirea stralucesc de dincolo de aparenta vopsita. Sate ruinate in alcool si bigotism scelerat. Betivii isi fac dansul ritualic pe prima banda a drumului la 9 dimineata. Birtul le-a botezat creierii la matineu. Batranele scuipa seminte de pe bancultele scorojite si fac adoratia divina a barfei si un intreg popor ce-si vantura traditiile in discutii ca poalele inflorite ale rromilor se ruineaza in imbecilism electoral. Stiu ca Romania este in mare aceeasi -saracie, delasare, ipocrizie, imbecilism, prostie- dar nicaieri nu este mai evidenta, mai vizibila, mai personalizata in fiecare om, fiecare casa, fiecare bloc, bulgare de pamant decat in Moldova. Nu jignesc zona ori oamenii, reproduc realitatea neacceptata de noi. Moldova este mai saraca si mai complacuta in saracia ei decat orice alta parte a acestei tari.

Pastele este sarbatoarea cand, dupa ce ai mancat o tona de oua rosii, opt felii de pasca, cinci cozonaci, o suta de oua de ,,ciucalata", jumatate de miel, doua gaini si cinci rate astepti o minune, ca stomacul tau sa poate sa digere tot si sa nu trebuiasca sa te rastignesti cu capul intr-un wc, iar la trei zile dupa sa invii intr-un spital pentru ca dupa sa tii regim 40 de zile pana cand vei fi din nou indeajuns de usor pentru a te ridica la ceruri (adica sa nu te mai refuze la imbarcare pe Otopeni din motive de gabarit depasit cu scuza ca ,,Australopitecii nu au mai zburat din Era dinozaurilor, ne pare rau"). Paste Fericit si un iepuras pervers! Ne revedem la o bucata de telina atoasa si doi morcovi nesarati, singurul 3-some culinar pe care-l voi mai permite.

Sunt in febra cumparaturilor de Paste. Astazi pe lista sunt ouale rosii. Cred ca o sa ma duc la doctorul Ciomu, stiam ca el face oua rosii. Problema e ca sunt sigur ca ouale de la el sunt pre-ciocnite.

Modernizarea Romaniei. Modernizarea gandirii romanilor. Concepte cu nume pompoase de care ne agatam in discutii de salon pentru a domina conversatia cu o tema serioasa, en vogue, tema potrivita in contextul europenizarii. Sunt satul de aceste discutii, pe forumuri, in emisiuni, cu prietenii straini, mai nou cu cei romani, in conferinte- aud repetandu-se aceste cuvinte, aceeasi placa stricata a ,,romanilor ce doresc modernizarea", ce tanjesc dupa ea ca pe o mantuire pascala. `Ai nu mai spune? ,,Ad cathedram" conceptul ar fi potrivit acestei tari doar ca cei 5% din intelectualii Romaniei nu formeaza decat un stat inchis, fara relatii cu moderniatorii de la Goloveni, Rosiori Moldova, Malaesti ori Botoreni (sate pierdute pe harta). Exista intr-adevar un discurs pro-modernizare doar ca acesta se aude din gurile deja-modernizatilor, nimeni nu i-a intrebat pe tarani, pe gloata cu stampila ,,Votat" in mana dreapta si sacosa cu ulei si zahar in stanga, pe cei din tramvaie ori autobuze de navetisti daca ei vor sa evolueze. Tind sa cred ca in realitate Romania nu a vrut niciodata acest lucru. Pe parcursul istoriei orice modernizare socio-politica a venit din exterior, dominatiile externe (si sa o incheiem cu aberatia asupririi), regalitatea, politica interbelica, revolutiile nationaliste, tot ceea ce a insemnat Romania moderna a fost sutul in posteriorul national al diferitilor nostri inaintasi fie ei occidentali ori orientali. Multumirea norodului? Alegeri libere castigate de Partidul Comunist. Vrand-nevrand trebuie sa recunoastem modernizarea Romaniei in epoca comunista. Monstruoasa perioada a mutat din loc taranul, de la porumb l-a dus la intors cocs cu lopata- a vrut sa faca saltul de la Afganistan la Anglia in 45 de ani, de la intors pietre pe camp la economie competitiva la nivel mondial? Stazi si bulevarde. Din nou nimeni nu i-a intrebat pe acesti oameni daca vor borduri ori combinate siderurgice, nimeni nu s-a gandit daca acestia sunt pregatiti pentru salt. Preferau ei sa stea in coada sapei sa sa contemple apusul sau se gandeau la necesitatile macro-econimiei planificate? Si ce au facut? O revolutie. Acum, intr-o societate libera (am sters de trei ori cuvantul pana la a-l lasa aici), modernizarea este relativa. Modernizare pentru cei ce-o vor. Modernizare pe bucati, azi crima organizata si prostitutia sistematizata dar abia maine reconcilierea clanurilor. Fiecare-si permite sa se modernizeze unde vrea, cum vrea. Si cine vrea sa se modernizeze cu totul? Suntem societatea taranilor cu sapa din titan, suntem modernizatii frankensteinici, acceptam fraudele nationale dar ne revoltam in masa in fata unui viol homosexual. Trecem pe langa o femeie abia siluita cu naturaletea unei caprioare pe o pasune dar ne revolta sexul oral. Felicitari Romania, tara tuturor imposibilitatilor!

Locuiesc de aproape doi ani in blocul acesta dar nu-mi cunosc decat doi-trei vecini si pe aceia din necesitate. Contrar romanasului neaos care se inrudeste intru samanta si barfa in fata blocului, eu refuz chiar si sa-mi salut colocatarii. Pentru mine, spatiul dintre lift si holul de la intrare este spatiu sociofug (vezi teoriile comunicarii). ,,Fugi cat mai ai timp!" Imi urasc babele, administratorul ori femeia de serviciu.
Oricum, cei pe care-i cunosc imi sunt deajuns. Sub apartamentul meu, un tanar avocatel scos de pe bancile vreunei facultati obscure si-a deschis un cabinet. Stiu asta pentru ca intr-o dupa-masa a urcat pana la mine sa-si ofere serviciile. Si ce ,,servicii" poseda. Mi-e teama totusi ca nu mi-as angaja un avocat frumos. Nu as fi in stare sa-i cer sa castige decat un proces in patul meu. Il prefer pe avocatul de acum. Hidos ca un caine de lupta, cu ochelari care ar rivaliza cel putin cu telescopul Hubble-ul, cu un comportament de lup infometat. Avocatul perfect. Urat, rau si impotent.
In rest, ceilalti vecini mi-i cunosc doar prin pereti. In apartamentul din stanga mea s-a deschis de curand un cabinet de medicina alternativa care-ti promite inca de pe anunturile de la geam vibroterapie, acupunctura si masaj relaxant cu pietre energetice. In fiecare zi de la 8 la 20 prin zidul de prefabricate rasuna cate-o oda Zen, Buddha Bar ori muzica clasica interpretata la instrumente electronice. Nirvana de la scara 2. De cand s-a deschis cabinetul, dormitorul meu se zgaltaie ca un urias vibrator si am descoperit ca ramas fara pietre si gardul din fier forjat din gradinita din fata blocului.
Pe vecinii de deasupra mea ii cunosc cel mai bine. Pot sa spun ca ii cunosc intim. Desi sunt trecuti de a opta tinerete deja, in fiecare marti seara- si doar marti seara-, imediat -dar imediat- cum se termina emisiunea ,,Din dragoste" patul lor si implicit lustra mea incep sa se miste inainte-inapoi timp de exact 7 minute cronometrate. In fiecare marti, indiferent de anotimp. Cand emisiunea este in vacanta, eu si lustra mea tanjim dupa o reluare.

Nu exista nici un motiv indeajuns de intemeiat pentru care sa faci sex cu un ,,ex". Ceea ce a fost candva acolo sa ramana. Poate din contra, a face sex cu un ex este riscant deoarece: 1. Sexul poate fi prost pentru ca de cand erai cu el tu te-ai mai antrenat la cateva olimpiade in timp ce el a ramas cu aceeasi medalie sau 2. Sexul poate fi bun, caz in care tu nu ai evoluat. De asemenea, sexul este atat de bun incat pana scapi de amintirea noptii suferi tot atat cat ai suferit cand l-ai/te-a parasit.

M-am nascut in Bucuresti dar nu sunt bucurestean. Mai exact nici eu nu stiu ce sunt. Din parinti cu origini unguresti (de pe la 1600), bucuresteani la a nici ei nu mai stiu cata generatie, strabunici germani cu relatii de rudenie spaniole- nici eu nu ma bucur mai mult decat ca in buletinul meu scrie la locul nasterii ,,Bucuresti" de o biografie imobiliara cuminte. Imi place sa spun ca eu (impreuna cu parintii mei si mai tarziu singur) sunt ,,traseist imobiliar" pentru ca desi nascut la etajul 1 al maternitatii ,,Caritas" din orasul de pe Dambovita, m-am mutat imediat dupa Revolutie in Germania- la Garmisch,apoi Munchen- am revenit in tara si am avut un apartament undeva pe stadutele din Piata Amzei. Nu dupa mult timp ne-am mutat la Sibiu. Acum, eu m-am intors in Bucuresti dar nu cred ca voi ramane prea mult timp aici. Ma voi pune deci pe centura, imi voi ridica bagajele si voi astepta prima masina care sa ma duca spre alt oras, alta lume, alte amoruri, alte dezamagiri. Week-end-ul acesta l-am petrecut la Sibiu. Imi place sa-mi reintalnesc prietenii pe care i-am lasat acolo, sa bem o cafea in mijlocul Pietei Mici dupa ce m-am certat 5 minute cu chelnerul sa-mi puna o masa la soare, sa citesc ghiduri ale orasului in fata cladirilor renovate, sa-mi tin aparatul foto in mana si sa ma dau turist. Imi place sa redescopar orasul- si chiar il redescopar nestiind unele cotloane. Dar am aflat week-end-ul acesta ca pot redescoperi si altceva decat cladiri ori prietenii cu care faceam discutii adolescentin-perverse, pot sa-mi redescopar iubirile. Sambata seara, in timp ce asteptam in fata teatrului s-a ,,postat" in fata mea prima mea... obsesie. Spun obsesie si nu iubire. Ani parca inapoi (nu sunt decenii), am avut ceea ce acum cuminte as putea numi mai multe one-night-stand-uri placute cu acea persoana. In schimb atunci eu am facut o pasiune pentru el. Era iubirea vietii mele, era persoana pentru care mi-am chinuit noptile, prima persona pe care in cele din urma am sterso apasand cu marker-ul pe ambele parti ale foii, i-am sters numarul din telefonul mobil dupa care am regretat. Inalt, mediu la greutate (desi inainte era chiar filiform), nu frumos dar cu ceva ce mi-a captat intotdeauna atentia. El era lafel. Acelasi om despre care as fi putut acum 3- 4 ani sa spun ca-l iubesc. Acolo, la 2 metri departare de mine. Ceva din mine a spus ca trebuie sa intru in discutie cu el. Dar nu am facuto. Nu! M. face parte dintro lume pe care am lasato acolo atunci cand mi-am impachetat cartile, hainele, pe mine si m-am transferat pe meleagurile Queens-ului si a Impact-ului. M. ramane obsesia mea de la sfarsitul adolescentei, ramane la Sibiu impreuna cu cladirile, pietele, cafenelele ori fortificatiile. M. este dovada mea vie ca am fost candva inocent, fara sarcasm, ironie, pesimism. M. este persoana la timpul careia credeam in tot ce ne prefacem acum ca credem, in povestea cu ,,iubirea, fidelitatea, dedicatia". O lume pierduta.

Mai zilele trecute am acceptat invitatia la un eveniment monden in dambovitean-cosmopolita capitala a noastra. Evit astfel de evenimente chiar daca blog-ul meu s-ar putea astfel umple de comentarii despre care mai de care vedeta gay din Bucuresti. Imi asteptam -printre crinoline, jeansi stantati cu aurii ,,D&G"-uri, sute de fete gletuite ori burti supte- prietena pe care o convinsesem (cu mii de rugaminti si aproape promisiunea unui viol heterosexual) sa-mi fie co-victima a oceanului snob cand, ochii imi pica pe masina-tanc ce parca la intrare. Inconfundabilul Rolls al cuplului Columbeanu. Orice om normal si-ar fi apasat pe calcaie, ar fi facut o semipirueta in directia opusa circului si ar fi fugit cu promisiunea confidentei toaletei. Eu nu! Sado-masochist pana la capat, stau si ma uit. Usa se deschide (fara mana soferului/om de casa/gradinar/tata al copilului) si din opulenta masina iese ,,ceva". Recunosc ca nu i-am mai vazut pana acum life pe acesti Tristan si Isolda ai Romaniei. Un corp diform, ingenunchiat parca, o burta meschin pusa deasupra unui pantalon ce nu ascunde mult. Cand a ajuns in deplinatatea longitudinii, Rolls Royce-ul era doar cu vreo doua atmosfere de cauciuc mai scund. Fat-Frumos-ul de la Snagov, salvatorul de Monici, Ane si Gine, cuceritorul cu cec e poate cu 5 cm mai inalt decat masina pe care si-a luato. Inteleg ca e bogat, stiam ca e scund, dar este de-a dreptul hilar sa iesi astfel dintr-o masina, dintr-o astfel de masina. Ar trebui sa se dea o lege-neaparat- care sa-ti interzica achizitionarea unei masini care, pusa pe cric ar semana cu Ghita Muresan in comparatie cu tine. Irinel, recomandare, cumpara-ti un Smart!

Romanii nu sunt copii ai lui Adam si a Evei, noi suntem rezultatul debil a lui ,,Fă" si a lui ,,Bă". Crezand cu reala credinta ca in Romania inca se mai poate schimba ceva, azi dimineata, cumparandu-mi o banana (hi hi ha ha) am rugato pe tanara preopinenta a carei sani perfect circulari, sufocati intr-un push-up bra cu 3 numere mai mic imi violau spatiul intim dintre mine si vanzatoare sa astepta la rand cu punga de biscuiti dietetici. Nu. Domnisoara se grabea. Replicand patetic-batranesc ca ,,noi toti ne grabim", ,,duduia" s-a simtit lezata pana in adancurile nebanuite ale feminitatii ei si mi-a debitat un discurs care ar fi facut o intreaga duzina de tractoristi sa imbujoreze. Noroaie, veninuri, otravuri, ciume! Nici un por nu mi-a mai ramas neviolat de organul ei prezumtiv masculin, nici o adancitura nu a scapat de amenintarea bananei, toti raposatii familiei mele au fost amintiti, necrofilie in gura, putreziciune in cap. Ocara la matineu. ,,Fa"-ul se incrucisa pervers cu ,,ba", dumnezeii si sfintii erau adusi in lupta, milioane de organe stateau in gura ei buchete-buchetele, toata pleiada nesimtirii, medaliata a injuriei, campioana a bagatului verbal. Intr-o pauza de respiratie damoclesiana am intins banii vanzatoarei, am infascat banana si m-am evacuat din apropierea bulbucindei mele companioane. Undeva in spate alte organe sunau vag dar amenintator. Scapa-ma doamne de prosti ca de sani ma apar singur.

Discutie inainte de un one-night-stand. Eu: ...mananc doar pui. El: Eu mi-l alint spunandu-i ,,Pui"! Eu: Da, dar mie-mi place sa rontai zgarciul si nu ma las pana cand nu curat tot osul.

Suna telefonul. Niciodata nu mi-am dat seama cand imi suna mie micuta dracie si cand ii suna altcuiva. Acum urla ca o soprana in climax-ul unui orgasm prefacut. Toate telefoanele pe care le-am avut si-au creat o personalitate proprie, au sunat cum au vrut ele, au aratat cum au vrut (am avut telefoane in forma de sapunuri, plate, lungi, subtiri, groase, obeze, rotunde,care se suceau, care se inchideau, deschideau, cracanau), au sunat la ce numere au vrut, au trimis si SMS-uri unde au vrut. Ultimul meu telefon si-a gasit izbavirea in perete dupa ce a trimis un sms cu ,,mi-a dat papucii, boul, idi..." (si alte cuvinte nu tocmai de salon) fostului meu prieten in loc sa-l trimita lui F.. Suna. Offf! Unde l-am pus iarari. Evrika, intre perne: ,,Aloooo!". ,,Buna dragule, (e mama) tu ai facut vreo comanda la noi acasa ca a venit o cutie prin posta si... crezand ca e pentru mine am desfacuto." ,,Asa, si?" ,,Pai, cum sa-ti spun, era un, un, ei stii tu, o.... papusa gonflabila." CE? VAI! NU SE POATE! Nu se poate: 1. pentru ca eu nu am/as comanda/t o gonflabila, 2. pentru ca nu locuiesc acolo si nici nu as face o astfel de comanda acolo, 3. pentru ca mama nu ar inceta sa ma ironizeze 10 ani de-acum incolo, 4. pentru ca mama ar crede ca sunt heterosexual. Peste 10 minute suna din nou. ,,Nu-mi spune, a venit si o pompa-stimulator." ,,Ah, nu! Am sunat la firma si era pentru vecinul, a gresit postasul adresa." Acum mi-o imaginez pe mama mergand la usa vecinului, inmanandu-i solem papusa si cerandu-si scuze.

Sunt tot mai des acuzat ca fac adoratia elitelor, ca nu generalizez discutiile, ca nu le simplific in a fi inteles de pruncii de cresa. Este adevarat, unul dintre principalele mele defecte este acela ca nu pot cobori sub nivelul sau asteptarile mele. Am alergie la prosti. Dar ce este rau in asta? Ce este rau in a te limita la a pastra discutii minime cu oameni a caror unic interes este telenovela de la ora 17.00? Pretul la ceapa in Piata Amzei? Romania a generalizat o forma a handicapului intelectual. Citesti carti, urmaresti emisiuni cu rating redus unde invitati sunt Plesu ori Liiceanu? E clar! Esti ,,intelectual", esti o greseala, nu esti ca restul. A fi intelectual in Romania inseamna a te denigra in fata prostimii pentru o idee, pentru recunoastere. A fi intelectual in Romania este ca si cum ai fi gay, incerci sa-i faci pe oameni sa te tolereze, sa creada ca esti normal si, poate atunci nu vor mai arunca cu pietre in tine.

Adevaratul iad al unui gay este sa te numesti Oscar Wilde, sa fi murit acum 100 de ani dupa ce un lord rasfatat ti-a dat papucii, iar acum piatra ta funerara sa fie plina cu urmele de ruj a miilor de femei ce te-au vizitat. Intr-adevar, gay-ii sunt mult mai apropiati de femei, dar daca o sa devin celebru pe statuia mea o sa scriu ,,interzis limbocitul".

Sunt constant in a spune ca a fi gay in Romania merita un studiu aprofundat, merita inteleasa integrarea lui in majoritatea heterosexual-dominanta, homofoba si traditionala. Doar ca in Romania trebuie sa ai noroc sa fii gay. De ce? Pentru ca Romania gay nu incepe pe treptele din ,,Impact" si se termina la toaleta ,,Queens"-ului, Romania nu este B-dul Magheru ori Piata Operei. Adevarata Romanie este aceea a homosexualului din Fagaras (oras cu 30.000 de locuitori in acte, minus ,,capsunari" 20.000), Campina, Lugoj, Bacau. Orase mici, in care, a fi homosexual inseamna a-ti permite sa fii homosexual, a-ti permite sa visezi ca poti sa te muti la Bucuresti (un rai cu doua baruri gay), a-ti finanta escapade in orase mai mari din zona. Gay-ul acestor orase mici este puternic represionat, comunitatea nu inchide usa apartamentului pentru a nu te saluta iar tu trebuie sa o cunosti pentru a putea trai acolo. Sute de oameni care nu ar vorbi cu tine daca ai sti ca in pat preferi bicepsii unui barbat, nu sani. In aceste zone, internetul a ramas singura solutie, pentru acestia, fiecare intalnire poate fi demascarea sociala (si nu doar ocheadele trecatorilor de la Universitate), pentru acestia fiecare date cu un alt gay din orasul lor inseamna o sansa mai putin de a avea o relatie. Schimbatul numerelor de telefon fix, scrisori si poze trimise prin posta, gandirea unei intalniri dupa programul celor doua trenuri personale ce trec prin oras, o lume pierduta, o alta Romanie gay.