A fi gay inseamna intr-o stereotipie a intelectualitatii a fi automat si tu intelectual. Aceasta credinta pleaca poate de la ideea ca indiferent daca esti homosexual ori ba, intelectualismul nu te judeca si-n pat. A fi intelectual nu este nici obligatoriu dar nici automat. Suntem ori prosti ori destepti... indiferent. Un studiu arata totusi ca populatia homosexuala este ca si medie mai ridicata in ceea ce priveste studiile superioare. Deci (si incep cu deci pentru ca stiu ca e gresit), suntem putin mai destepti? Nu neaparat, imi explic procentul mai ridicat din cauza acceptarii orientarii sexuale si nudin cauza unei predispozitii la a fi genii perverse.
Nu poti spera ca un homosexual cu o educatie minima (ori inexistenta) sa-si faca un comming-out intr-un shal de pene boa. O mare parte a homosexualilor (indiferent de tara) cu un nivel intelectual mediu, care fac parte dintr-o clasa sociala puternic stereotipala nu pot/nu vor/ nu cred in homosexualitatea lor. Si iata refularea. Atunci cand Traian Basescu vorbea la o emisiune televizata de pe postul B1TV despre 10% populatie homosexuala nu gresea. Gresea doar nescotand din aceasta cifra procentul celor care nu-si accepta homosexualitatea din motive sociale. 90% din noi nu indraznim sa spunem ca suntem gay, 90% mintim avand o familie, facand sex cu o femeie, mergand duminica la piata, imbatranind alaturi de ea care nu are nici o vina.

Nemaiavand nici chef nici inspiratie am evitat zilele acestea blog-ul si imi cer acum scuze. Parca apropiindu-ma deja de un an de cand scriu pe acest site nu doar ca imi pierd ,,inspiratia" dar nu-mi dau seama ce ar mai putea fi interesant de spus. Le-am spus deja poate pe toate, de la organele blitz-uite pe chattere pana la efeminari tastate pe mIRC (si, da, atat de anii '90), de la perversitati la momente in care a viola o banana ar fi o idee buna, de la gafaituri false la gafaituri scurte, despre tot.
Poate ca homosexualitatea (si cred ca o dovedesc chiar eu) nu este asa cum binecuvantat crede presa autohtona un subiect despre care sa scrii in fiecare zi. O sa-mi spuneti ca in ,,Time-Out" ori in vreo alta revista glossy sunt oameni a caror etate intr-ale scrisului intra deja in monopauza. Asa e, se poate scrie despre homosexulitate, se poate scrie saptamanal, despre lucruri ce tin de fenomen, de trend, de cool-ul gay-ismului dar nu si despre tine ca si gay.
Recunosc, la un moment dat, partidele nereusite de sex, glumitele ironice, auto-criticile atat personale cat si ale comunitatii se termina. Nu poti scrie zilnic, nu poti fi gay zilnic, la un moment dat ramai persoana, ajungi sa fi doar omul care scrie. Despre homosexualitate ori despre orice altceva. Scriu nu pentru a-mi refula (asa cum imi mai spun unii comentatori) deceptiile ori obsesiile ci pentru ca atunci cand imi recitam poezia cu ,,eu nu sunt gay" mi-as fi dorit macar sa citesc despre asta si pentru ca sper ca din miile de accesari pe care acest blog le are, unii oameni (indiferent daca sunt ei gay ori heterosexuali) nu sa ma inteleaga pe mine ci sa-si faca o imagine diferita de cluburile de viespi de trista amintire ,,Queens", ,,Impact" ori care mai sunt, sa citeasca in mine ca da, si asta exista dar asta nu e totul.

Sunt in doliu. A murit si ultima limita a decentei a lui Traian Basescu. Aceasta a decedat in urma talharirii post-it-ului prezidential intr-un hipermarket bucurestean de catre o tanara ,,pasarica" ce-si spune in fiecare dimineata in fata oglinzii ,,eu sunt o jurnalista profesionista".
Inteleg comentariile despre daca ,,fatuca" si-a facut sau nu treaba de jurnalist, daca era corect sau nu ce a facut dar sa nu le asimilam furtului comis de Traian Basescu. A furat. A lua un lucru ce nu-ti apartine e furt, al lua cu forta- talharie. Omul acesta a furat. Si culmea, de data asta l-am vazut cu totii.
D-zeu sa-i odihneasca recent decedata decenta. De-acum incolo, marlania va fi primire oficiala la Cotroceni.

Mai zilele trecute, fara a face parte din aceleasi cercuri de prieteni, fara ca lumile noastre sa se intalneasca in mod obisnuit am avut, as spune, norocul de a intalni un adevarat personaj pe care trebuie sa-l iubesti pentru ca este- un personaj.
Stand la o cafea, intr-un oras dintr-un colt al Romaniei pierdut pe harta, fugit parca instinctual de nebunia Referendumului-Formula Zero-5 oameni ,,Am invins!'', m-am intalnit cu el. El! Prienten cu prietenul prietenului prietenei care era cu prietenul nostru cu care eram noi mai multi prieteni acum. Nu ne cunosteam dar nu conta. Un om ,,cunoscut'' pe o terasa demna de razele unui soare mai puternic. Mai tarziu ne-a spus ca eram de incredere, aveam ,,Prada, si nu smenuri false'' (ochelarii mei erau pe masa).
Dar cine este el? Nascut intr-o alta lume parca, ,,Italianu`'', cum ii place sa i se spuna pentru ca a fugit primul peste granita dupa '89 dupa care ,,bulangii de macaronari'' l-au aruncat inapoi in Romania dupa ce furase jumatate din colectiile de lux din magazinele milaneze este acel unic om ce a reusit in viata si totusi mai este in viata.
Imbracat intr-un trenning de firma, cum de altfel este totul pe el, de la maieu pana la parfumul scump mustind oriental, scoate unul dintre cele trei telefoane ultra-plate, ultra-scumpe pe care le are, formeaza un numar si, in timp ce razuieste o cartela reincarcabila afla ce mai face ,,amicul meu pe p.zda''. I-au aprobat eliberarea conditionata? ,,Numarul de reincarcare este ... ... 550. Si cand iesi ca am o puicuta mica pentru tine.''
Viata lui este o minune. In timpul comunistilor de la el iti cumparai ,,blugii si whisky-ul, Kent-ul si steriletul'', tot ce trecea granita era o marfa: ,,de-mi trimiteau rahat si pe ala il vindeam vreunui fraier''.
Mirosind Revolutia, fuge peste granita unde este cred, primul om ce fuge de comunisti dupa ce comunistii au picat. Peste doi ani, mirosind subtil a Gucci dar mai putin subtil a catuse italienesti aterizeaza pe Otopeni. ,,Am interdictie dar concediu tot pe Riviera mi-l fac. Numai Dumnezeu si euroii din buzunarele vamesilor stiu cum''.
Acum, ,,Italianu`'' este un fel de omul-mall. In acel oras de provincie, el este cel care intre ceasca de cafea si pachetul de tigari, inca parca in ilegalitate vinde tot ceea ce poarta semnatura vreunei ,,basini occidentale''. Le are pe toate, ceasuri, telefoane, inele, coliere, stilouri aurite, lenjerii intime swarowsky. ,,Furate de la mama lor''. Toate intra in geanta neagra barbateasca de piele pe care sta decadent stantat ,,Versace'' pe care o poarta cu mandrie si parca se si potriveste trenning-ului.
Intr-o ora, ne-a vandut tuturor cate ceva. Inele, un telefon si-un portofel (mie). Desi furat, cumparat poate pe-aceiasi bani pe care i-as fi dat si intr-un magazin din galeriile vieneze, m-am simtit mai putin furat decat ar fi trebui. De la acest om am cumparat si o poveste, o ,mafie'' si o viata frumoasa. Ah, da, si un portofel.

Astazi in metrou. In stanga mea, dintre foile absurde ale lui Eugene Ionesco (m-am hotarat sa-i citesc toata opera) in stanga mea un mai tanar vlajgan cu aere heterosexual-cine-sunt-eu-pupa-me-as-bicepsu` isi tinea cucerirea cu batista-fustita din dotare pe genunchii lui. Locuri libere cat cuprinde, dar de`, cand te ,,gadileste intr-un mod placut". Discutie de cuplu: ,,El: Haideeee... (misca picioarele leganand-o) Ea: Nuuuu stiu... (rade tamp) El: Ei, hai, pasarica, fi si tu cu scaun la cap, fara prezervativ e mai misto." Pasarici, scaune, prezervative. Cine il mai vrea pe Ionesco. Aaah, la ce pagina am ramas?

Desi mi-am promis ca pe perioada campaniei pentru demiterea Presedintelui Traian Basescu imi voi auto-cenzura preferintele si implicit comentariile, un interviu in Evenimentul Zilei (iertati-ma) cu Bogdan Naumovici (imi cer din nou scuze - dupa campania cu mielul zdrobit de caldaram pentru Olimpiadele Comunicarii nu pot sa mai suport sub nici o forma persoana) ma face acum sa-mi dau si eu cu parerea. Mai exact despre campaniile celor doua tabere (desi domnul Traian Basescu se comporta ca si cum ar fi ,culmea, de cealalta parte tainadu-si in mod repetat si organizat craca de sub picioare). Imi plang de mila retinelor de cateva saptamani deoarece trebuie sa mi le violentez uitandu-ma la print-uri. Venind astazi spre casa cu metroul (singura modalitate decenta de a mai circula intr-un oras in care sistemul rutier e mai pe dos decat mine) imi intorc musculatura cervicala ca o caprioara pe geam pentru a-mi da seama la ce statie sunt. Pe langa faptul ca am nimerit pe peretele statiei si nu spre peroane, de dincolo de geam, Traian Basescu ma privea had cu mainile la gura. Atat de aproape chiar ca nu te vroiam, stiu ca vrei sa fii langa popor, dar nu pe mine. Ce am impotriva acestor afise? Pai, in ordinea numerelor de pe tricou: 1. Campania Pro Traian Basescu este o campanie facuta pe hartie igienica (vezi hartia folosita), cu o camasa din poliester usor vandabila doar la un second-hand, cu un om a carei hidosenie faciala este amplificata de amintirea unor maimute. Unde sunt mesajele inteligente, unde este ardeiul, suvita a-tot-puternica? A esuat intr-un posterior de babuin stampilat cu NU. Tricoul numarul 2: ,,S-a schimbat.. e obsedat" (PNL)- la cate poze cu Traian Basescu in asimetrismul sau existential exista in arhivele agentiilor de presa, fotografia din print-ul PNL-ist este chiar o ,,Madonna cu Pruncul". Tricoul numarul 3: PSD. Printul? Zero. Nu exista. Felicitari! Sublima campanie!(remarcati caracterul ironic va rog, nu vreau sa fiu acuzat de afinitati comuniste, pardon, pesediste) Ma astept sa primesc cat de curand un mic inscriptionat cu ,,S-a schimbat! L-am tocat noi!" Tricoul (sau mai bine zis prezervativul) numarul 4: ,,Descarca-te. Spune-i Da." Iti piere si cheful. No comment.

Sunt sclifosit, rautacios, arogant, direct, superior, ingrat, drama-queen si mai nou realizez, gentil ca un tractor printre panselute. Stiu ca sunt plin de defecte, ca nu fac nimic pentru a mi le minimiza dar speram pana de curand ca a le spune este indeajuns ca ceilalti sa se protejeze. Iata de ce acum recunosc ca am facut o greseala. Desi la mine orice discutie are imperios si cateva remarci sexuale ori poate trimiteri la nopti pasionale sub clar de aere conditionate, in mare majoritate, acestea sunt doar discurs fara finalitate. Invitatii congelate in bile de inghetata, ironii sexuale vandute en-gros in sex-shop-urile socond-hand de pe Magheru, toate sunt la mine doar o forma de a face discutie. Petrec minute, ore la telefon (nici chiar ore) ori pe messenger vorbind. Vorbind de dragul de a vorbi, cautand o teatralitate a discursului ce unora le-ar parea exclusiv rasftat iar altora o discutie reusita despre... nimic. A vorbi de dragul de a vorbi. Cred ca la urma urmei, modernitatea ne-a facut sa uitam placere unor minciuni sociale, a unor convorbiri in cuvinte elevate, in dodii multiple, in dublu-sensuri. Uitam sa vorbim din placere dar invatam cu real succes sa comunicam eficient. O pierdere pe care nu sunt dispus sa mi-o asum chiar daca mai zilele trecuta am facut (cred) pe cineva sa sufere prin incalceala mea. Imi cer scuze!

Coada. Nu sunt nici primul nici ultimul care face adoratie acestei organizari sociale in rand, a caror membri sunt dispusi sa-si petreaca minute intregi in pozitii incomode, bipede de dragul umilirii la caserie de catre o domnita ce-si lafaie sictirul si superioritatea pe o perna moale si langa un ventilator functionand. Coada este poate ultimul consulat al comunismului din noi; stam la coada la orice, abonamente, banci, ziare, medici. Desi cum vad o coada, comoditatea-mi pedestra se micsoreaza pana la avarie, ceea ce rezulta automat in evitarea capatului si in genere a intregii cozi plus injurii mintale adresate sistemului bancar mult prea complicat pentru a plati electronic o factura de curent electric, ma infiintez astazi strategic in spatele unei mai batrane expectante ce-si flutura evantaiul. Binecuvantez dexteritatea sexagenarei in ale falfaitului si-mi scot o carte cautand o pozitie cat mai comoda: ba cocostarc pe-un picior, rezemat de zid, balustrada despratitoare, ba cu picioarele departate in pozitia turnului Eifel. Piesele scurte ale lui Eugene Ionesco, sexagenara pervers-eoliana si ale mele picioare despartite intr-o pozitie demna de cauze mai sexuale. Pierdut in didascaliile absurde (si la propiu si la figurat) realizez la un moment dat ca evantaiul meu pensionar a incetat sa mai palpite si ridic ochii ca sa vad in fata mea cum rasare eterna functionara electrocutata. Ma balbai, salut respectuos, tusesc pentru a-mi drege vocea si incep sa turui adresa cand, la numarul apartamentului (dupa ce 2 minute i-am explicat virgula de la ,,ş"-ul din numele strazii pe care locuiesc) functionara ma opreste si-mi spune ca intra in pauza. Pauza. ,,Ăăă, dar doamna, scara A, apartamentul..." duduia era demult ridicata in enormitatea-i pe tocuri si in drum spre o usa tinand in mana un pachet de tigari. Apartamentul... plata? Stau cu buza umflata si repet blagoslovirile adresate sistemului bancar si gandesc unui text ,,cuminte" pentru a-i atrage functionarei atentia ca asa ceva nu se face. Peste 10 minute o alta casa se deschide... ma mut acolo dar trei batrane antrenate se pare si cu bastoane in dotare mi-o iau inainte. Petrec alte 10 minute asteptand. ,,Nu doamna, se scrie cu <<ş>>" -iar la exact o ora si 15 minute dupa ce am intrat pe usa companiei de electricitate, sarutam pamantul si chitanta facturii platite. Intre timp la primul ghiseu nici o miscare. Sunt sigur ca cei care asteptau cu mine asteapta si acum, singuri, tacuti, in imponderabilitate, in rand, la a cata coada din viata lor oare fara sa spuna nimic despre cum sunt tratati. La urma urmei, coada este o alta forma de sado-masochism mioritic. La coadă si la multi ani!

De vreo saptamana mi-am creeat o noua obsesie. Desi nu se incadreaza in standardele mele de ,,privit si fantazat cum face sex nebun cu mine pana cand lesinam ori de placere ori din cauza caniculei" caut mai nou cu privirea frumusetea si emanatia sexuala din acei efebi ai post-licealelor, campioni ai sexului mascul, vajosii Carpatilor heterosexuali. Barbati simpli. Frumosi dar nu destepti. Dezgoliti de cuvinte (taci te rog, doar taci), fara haine cu inscriptii ,,Cucci", ,,Dolce & Cabanna", ,,Cristian Dior", fara a se misca prea mult, acesti barbati cu six-pack-uri sculptate printre caramizi ori strunguri, aceste fiinte fara facultati si masterate, fara cunostinte despre dadaism ori post-modernism, fara bilete la teatre bucurestene, emana o sexualitate unica. Nu stiu (ba stiu) ce ma atrage la ei dar fantezia mea este acolo. Se amplifica la fiecare astfel de barbat intalnit pe strada. Poate doar faptul ca intelectual suntem pe alte trepte (de obicei acesta este un motiv de rusinare involuntara din partea mea), poate pentru faptul ca traim in alte lumi si avem perceptii diferite, pentru ca el asudeaza zilnic pe schele dar eu deplang lenea la sala de fitness. Poate doar imi imaginez ca as face sex cu o astfel de persoana, o imaginatie ce dezvolta o partida perfecta, dura, nepoliticoasa, necizelata, nereglementata. Muscaturi frustrate, preludii printre paie, necesitati primare si miscari butal-erotice. As spune ca fac fantazarea sexului fara intelect dar redeschid ochii si-mi dau seama ca nu merge, chit ca suna desuet, suntem in categorii diferite si, de dragul de a nu ma simti prost dupa, asa si trebuie sa ramanem. Dar pot sa continuu sa ma uit la ei si sa inchid ochii. O fantezie demna de canicula.

Discutie la telefon a doua zi dupa un date:

Eu: Si cum a fost?
Ea: Ei, cum sa fie... foarte frumos! Chiar foarte. Asta daca nu ar fi avut cu un cap mai putin decat mine?
Eu: Dar nu inaltimea conteaza...
Ea: Pe dracu, toata seara am baut din pahare mici bauturi tari ca sa uit ca se va ridica in picioare.
Eu: Si sexul?
Ea: Ca si bauturile, tare dar in cantitate mult prea mica. Oricum, cred ca a obosit tot facand drumuri de jos pana la buze.

Romania: 322 de mici si cate-o bere oligarhica. Barbat fiind... barbati cutreieram. Televizorul este cea mai eficienta modalitate de a duce un depresiv la sinucidere. Am urmarit aseara un talk-show pana mi s-a facut greata. Cred ca sunt gravid. Confesionarul este modalitatea religiilor occidentale de a practica blind-date-ul. Este imposibil sa citesti pana si o litera din Cioran fara sa nu-ti dai seama ca este mort. De fapt, Cioran s-a apucat serios de scris abia dupa ce i s-a eliberat certificatul de deces.

Turistul roman este unic, inconfundabil. Pe el il poti observa oriunde ai fi. Mergi la Piramide, il vezi- se catara pe ele; Luvru, el este acolo, saliveaza in fata unui nud; Neuschwamstein-ul este coliba din povesti (da si noi avem Pelesul nemtalailor); la Balcik isi da cu pumnu-n ,,pept" ca regina-i ,,cum o chema dom`le" a avut castel.

Eroul tetra-pack. In Bulgaria, turistul roman se comporta cum altfel decat ca la el pe maidan (ca doar nu e departe de granita) dar parca subit vrea maidanul arat. Si asa incepe pomelinicul nemultumirilor, orice romanas gaseste in statiuni cu mult mai curate si -uimitor in Balcani -amenajate zeci de lucruri sa se planga. Nu-i destul de cald, ca bulgarii stiau ca el e roman si i-au scos incalzirea din camera. Nu-i curat cand se intoarce el in camera (ca doar femeia de serviciu ii este angajata personala). Nu sunt pungile de popcorn in conformitate cu normele europene ca de parca pe el maica-sa l-ar nascut in cornete de ,,samanta" euro-reglementate. Paiul si barna sunt amandoua pentru turistul romanas in ochiul celuilalt.

Tatal. Orice roman trebuie sa arate, pe orice meleaguri ar fi el cine e sefu`, in ,,famelie", mai mare intre mistocari, tatucul tatucilor. Un tata isi cearta intr-o moldoveneasca impaiata fiul pe bulevardul de shopping din Varna: ,,La la la si bla bla bla, ca asa te-a educat ma-ta... tu-ti" -si aici urmeaza multe organe femeiesti pe care le-a frecventat pentru ca la 12 ani dupa sa aiba ce moraliza in public in fata a sute de oameni. Momentul se incheie apoteotic cu o palma. Aplauze.

Jobista. Vorbeste la telefon incontinuu. ,,Daaaaaaaaaa draga, mi-am luat o bluza, tuuuuuu! Desigur! Stii ce mega-cool e aici? Da` tu, ce proasta ai fost sa nu ti-ai luat liber. Lasa tu ca ne vedem la lucru. Te pup tu fata, tu!"

A-tot-stiutorul. ,,Si aveau de toate. Am incercat din toate, imi luam cate trei farfurii. Ca doar am platit. Dar prajiturile nu mi-au placut de la ei. A, ca vorbii de prajituri, vrei una? Le-am luat de la ei, sunt tare dulci, cu foetaje, sunt specialitati pe la ei da` le-am vazut si la greci, turci si la Milano." Si scoate o cutie de pantofi din care ofera companioanei pretioasele dulceturi balcano-italienesco-d-zeu-mai-stie-de-unde.

All inclusive-istul. Isi face sandwich-uri pentru pe drum din mancarea de la micul-dejun. Sta 2 ore cu apa pornita la dus pentru ca a platit. Aerul conditionat si televizorul functioneaza din secunda doi in care a intrat in camera pana cand preda cheia. Pacat ca all-inclusive-ul nu presupune ca-ti dau si un alt creier.

Concluzie, Bulgaria e frumoasa (pentru un litoral la Marea Neagra), pacat ca e vizitata. De romani.

Musulmanii condamna sexul homosexual pentru ca le plac la nebunie prezervativele din bumbac.

Credinta este adevarata medicina alternativa. Este buna ca anticonceptional si antidepresiv. Daca nu vrei sa ai copii, spui ca e pacat, daca-l ai spui ca trebuie sa te bucuri de el iar daca nu-l ai cu sotul tau, spui ca e un dar divin.

Prostituatele (-ii) au descoperit calea fericirii. Ele (ei) sunt singurele fiinte care apreciaza atat sexul bun cat si cel prost la adevarata lui valoare.

Romanii sunt singurul popor dispus sa unga presedinte un oier dand jos un corsar.

Ultimul om inteligent din Romania a emigrat in Afganistan.

Luminita de la capatul tunelului nu este un far.

Astazi intr-un ziar am gasit un print cu Traian ,,Suspenda-ne-ai flota, Mihaileanu, tramvaiul 41, cainii, Podul Grant" Basescu (isi mai aduce cineva aminte de scandaluri?) intr-o camasa de plastic isi tine amandoua mainile la gura. Textul intreaba daca vrem sa taca? Da. Vrem. Si nu doar tu. Toti. Ne-a ajuns. Ne-ati capiat. M-am hotarat ca in seara asta nu ma mai uit la stiri. Omorati-va intre voi, mie nu-mi mai pasa.

Daca ceva este etern in Romania atunci aceea este ceafa. Ceafa de porc pe gratar, ,,vedea-mi-as ceafa", ceafa-lata. Zoita in transpiratie rece -iti place sa stai cu aerul conditionat in tancul de masina pe care-l conduci, sa blestemi, huidui, scuipi de dincolo de geamurile tale fumurii- paroasa, bine impanata, ceafa ta este ceafa de ,,afacerist". Scuipatul tau, geniu al tranzitiei, mana ta, viteaz al furtului caciulii, organul- erou al Termopilelor impotente, picioarele -atlete ale mataniilor dumnezeilor en-gros. Dar ceafa? Ceafa! Ceafa ta este coloana vertebrala, veriticalitatea ta, ceafa groasa e singurul lucru care te-ar putea tine teapan. CEAFA. Stii, ceafa ta e si cam exhibitionista, ii place sa stea labartata in camasi furate din occident, miroase a busuioc, levantica si tamaie, tot ce-au pus alde Gucci, Dior si Old Spice in sticlutele pe care le consumi cu talentul unei camile in oaza. Tu si ceafa ta aveti istorie. Cand era micuta (saracutza!), ceafa ta se lungea gratios spre urechile securistilor, cenzuristilor. recenzistilor, ceausistilor, nomenclaturistilor. Micuta de ea, intindea fibra ca o atleta. Era batuta saracuta. Dar cum a dat de iarna calda a lui '89 a inceput sa creasca si creste, creste si creste ca un Fat-Frumos. Acum s-a facut mare. E mare, mare, mare. Mai mare ca una de porc. Se lafaie. Are si cu ce. Ea e cea mai mare dintre toate. Ceafa, cefishoara, cine-i cea mai ceafa din tara? Tu, tu, tu si numai tu. Tu! Tu Gigi, tu Adriane, tu Traiane, tu Dane, tu Dine, tu Caline, tu Ioane. Si tu, si tu, si tu.

Cum ciobanasul neaos cu mioita-i sex-machine petrece mai pe la inceputul lunii Mai facand concursuri de aruncat mici pe gratar si plantat p.e.t.-uri prin padurile carpato-danumbiano-pontice, m-am hotarat -desi momentan scrie pe mine lichea sociala fara job- sa beau si sa mananc in sanatatea muncii si in genere a tuturor ,,oropsitilor vietii" (vorba cantecului, ,,sculati voi..."). Si cum la mine orice adeziune la betia nationala are loc la extreme (Vama Veche anul trecut, cand mi-am jurat ca piciorul meu nu va mai calca niciodata pe-acolo. Am rezistat ca un erou timp de doua ore salivand in asteptarea unei comenzi la o terasa pana cand un betiv mi-a depus parca din mila dejunul pe care-l servise in poala.) am ales o noapte la Mamaia (plus deschiderea unui club ,,mega-ultra-super") si un week-end-escapada in tara castraveciorilor pervesi Bulgaria. Recunosc, fandosit, cu nasul pe sus, arogant: Vama Veche este doar o groapa de gunoi dezorganizata (unde esti tu Agathon-doamne cu proiectul tau din case din stufaris), jegoasa, fara pic de spirit, dar in care stau parcate aceleasi jeep-uri laptoase, aceleasi limuzine cu aer conditionat pe care le zaresti si-n Mamaia. Asa ca dintre doua betii, am preferato pe cea cu hotel- Mamaia. Dupa ziua petrecuta in Mamaia, cu un hotel mai mult decat decent (nou construit, fara pretentii, ieftin si uimitor dar adevarat, cu lucrari de Nemtoi in camere- in sfarsit un hotel fara tabloul cu o fotocopie ,,Carul cu boi"), un restaurant cu un meniu mai mult decat decent, poate ca pesimismul meu fata de turismul autohton s-a mai indulcit. Incet, foarte incet, prea incet, hotelurile incep sa se mai zugraveasca, plajele sa fie curatate, restaurantele sa vanda si peste din Marea Neagra. Dar astea sunt exceptiile. Si poate ca nu. Oamenii au ramas aceeasi. Nu am evoluat de la turismul de sindicat si hotelurile de cooperativa. Sunt acolo, sunt aceleasi. Sunt poate daca ai noroc doar vopsite. Trebuie sa recunoastem, nu avem un turism de lux, abia daca ne chinuim sa intretinem turismul mediocru. Chiar daca ne-am imbogatit, chiar daca ne rulam prin namolurile de la Techirghiol motoarele tunate, ,,sindicalistul" este adanc inradacinat in noi. Si nicaieri nu se vede mai bine decat in cluburile de ,,fite" de la malul marii (cat o sa mai avem mal) unde Jack-ul este o posirca expirata turnata in sictir in pahare de plastic, unde pe mesele de pal stau foi smulse din caiete dictando pe care sunt sunt scrise analfabet numele rezervarilor: Costelino, Razvan, Grasu; la stopuri ori in ambuteiaje unde mitocanii ies din masini si se tolanesc pe ele ,,ca tot sunt de la firma", rad in hohote si-si tocesc cauciucurile in fum - ,,ca tot e de la ei"; in restaurante unde tesatoarele exilate in companii de distributie de cosmetice intreaba semi-animalic ,,ce-i aia cafea vieneza".