Astazi tac. (citesc Eric-Emmanuel Schmitt - ,,Oscar si Tanti Roz")

Stau in fata computerului cu un urias meniu de la ,,magazinul cu grasime" (a.k.a. la ,,M"-ul galben luminos) si google-esc cautand ciudatenii ale lumii: 1. Cica in S.U.A. mai antreprenori de pompe funebre au dat in judecata lanturile de fast-food pe motiv ca deoarece oamenii devin tot mai grasi, profiturile groparilor se reduc din cauza cresterii cantitatii de materiale folosite (formol, vopsele, cosciuge XXL, gropi largi). Iata un motiv real pentru care sa slabesti, pentru a fi ,,fit" la inmormantarea ta. 2. In Olanda, sexul oral performat cu o prostituata se taxeaza cu un impozit de 17%. Daca sexul oral este performat pe o scena, impozitul este de doar 3% deoarece se considera ca este spectacol artistic si Olanda incurajeaza formele de arta contemporana si experimentala. Iata un motiv real pentru care George Michael ar trebui sa devina cetatean al Tarii de Jos, in sfarsit ar avea si el un rost pe o scena. 3. In Canada exista o lege prin care cetatenilor de sex masculin le este strict interzis sa faca sex cu un ren. Din acest motiv in Canada nu exista gigolo. De ce sa-ti iei un barbat si sa risti sa nu aiba o erectie cand poti sa-ti iei un animal de casa? Un ren. Legal! Spank me Rudolf, spank me!

Pe mIRC.

El: Iti place ciocolata belgiana?
Eu: Da... (salivez pavlovian la orice urmeaza dupa cuvantul ciocolata)
El: Si, o practicam si noi candva?
Eu: Cum sa o practic, vrei sa fac fondanta sau ce? (dau un ,,search" pe ,,Google" cu ,,belgian chocolate"). Iiih! Nu.

De doua ore incoace ma spal pe dinti.

Astazi in Mc'Donalts-ul din Piata Romana (si da, am mancat de-acolo, o sa ma fac cat o bovina asexuata) doi barbati stateau la masa tinandu-se de mana. In jurul lor, un rand de mese era liber iar oamenii priveau infricosati dintre cutiile lor cu sandwich-uri reincalzite si pahare de racoritoare rasuflate. Cei doi ii ignorau pe privitorii de ocazie, zambeau si-si vorbeau. Vorbind o limba straina pe care nu am identificato, oamenii dadeau o lectie de libertate noua, tuturor celor care-i priveam pe furis. Nu spun felicitari lor ci rusine noua ca nu intelegem ca asa cum cu totii avem dreptul de a cumpara mancare proasta, lafel de bine putem tine mana oricui vrem.

Zilele acestea, politicienii nostri se arata pe ecranul plasmei mele mai ceva ca orgasmele unei nimfomane. Mii de camasi ravasite in fuga dintre partide, lupte crancene pentru ciolanul care pare sa stea mereu in gurile acelorasi maidanezi. De la un capat la altul, politicul autohton este acelasi, martiri razganditi (Traian Basescu dand inapoi de la promisiunea de a-si da demisia), Ioane D`Arc calarind oi electorale (Gigi Becali dand interviu la France Press International in care povesteste cum Dumnezeu i-a spus sa devina presedinte al Romaniei), bunicute uitate in borcanele de formol ale comunismului ori inviati ai democratiei care au luptat impotriva comunismului cu... chilotii (modelul Calin Popescu Tariceanu).
Ei si ce daca. Gata cu teoria frumoasa, cu onirica democratie, ce logica revolutiei care ar fi trebuit sa schimbe regimul comunist cu o disidenta puternica, demna moral, nu sa-l travesteasca in aberatii electorale.
Congo, pazea ca venim! Sau vi-ii trimitem? Ce-o sa fie?.

Asa am inteles noi democratia. Adevaratul test al modernitatii si maturitatii noastre politice trebuie ascultat din gurile ce striga prin piete, citita pe panouri improvizate:

,,Basescu nu ceda, Romania e a ta.'' - mitingul din Bucuresti, sau ,,statul sunt eu''?
,,Tariceanu si ai lui sa se duca dracului.'' - vizita de la Brasov.
,,Moarte tradatorilor.'' - Bucuresti.
,,Hotii'' - in toata Romania de 17 ani incoace.
,,Salveaza-ne!'' - mitingul din Piata Universitatii.
,,Basescu libertatea ne-o aduce!'' - un panotaj in Piata Universitatii.
,,Dumnezeu sa-i ierte.'' - Traian Basescu vorbind despre Parlamentul Romaniei. Noul Iisus al politichiei romanesti.

Suntem unici. Traim in lumea dictaturii bunui plac si a adoratiei incompetentului, a adulatiei penibilului sau in campania electorala a asfaltului fierbinte. Cum scriu, ma uit la imagini din Piata Universitatii unde Traian Basescu se plimba prin intersectie ca si cum s-ar fi plimbat sutand meta-democratic in orice misca in flancul ,,sa traiti''-ului.
Uitati-va la el, ca un cersetor care spala geamurile cu zoaie verzui, Traian Basescu ne opreste viata noastra trista pentru ca el vrea. Duceti-va maine, haideti maine la ora 12.00 sa ne plimbam prin Piata Univesitatii. Daca Traian Basescu poate, haideti si noi. Sa mergem sa urlam ca homofobia nu este buna, sa tipam dintre crucile revolutionare ca vrem si noi o cruce, vrem sa spunem ca prostia a murit, prostia care ne loveste pe noi cu pumnii, ne bate, ne scuipa. Credeti ca politistul care ar dirija circulatia ar mai opri masinile ca noi sa saltam zglobiu printre miile de sustinatori ai liberatii, ai egalitatii?
Asta este democratia si nu cheremul unui presedinte ce nu a inteles ca pentru a trai intr-o societate trebuie sa se inteleaga macar cu partenerii electorali. Este ca si cum noi ne-am huidui prietenii care ne accepta homosexualitatea. Traian Basescu face sebuku pe asfaltul pe care el l-a asfaltat in fiecare an al mandatului (vezi contractele preferentiale de asfaltare a bulevardelor bucurestene date cocosilor si chelnerilor din Razoare) iar noi toti stam in masini, ne dam coate sa trecem pe trotoarul din fata TNB-ului, privim televizoarele si uitam regulile democratiei.

Ma suna astazi o prietena... Ea: Ai vazut Cotidianul de astazi? Spune acolo ca un studiu arata ca peste jumatate din romani va urasc si cred ca homosexulitatea ar trebui interzisa prin lege. Nu-i asa ca-i groaznic? Eu: Nu ma mira. Imi pare bine chiar. Daca o jumatate din Romania ma uraste, inseamna ca cealalta jumatate ma iubeste. In toate pozitiile, la toate orele. ...si radem amandoi.

El, mascul de clasa medie, imbracaminte ce aduce usor cu hip-hoperii anilor `90 in acea Romanie nebuna, dedicata in totalitate organului a-tot-streamingat ale lui Cheloo ori Grasu`, eu-alta generatie, alta imbracaminte. Am facut intr-un timp o pasiune pentru pantalonii largi ai hip-hoperilor, atunci cand ii deschizi traiesti aceeasi placere a buchetelor florareselor din Obor ce-ti impacheteaza un trandafir galben rupt sub bulb dar prins cu scobitoare in distanta dus-intors Terra- Luna de celofane. Desfaci fermoarul si, contrar pantalonilor clasici intri intr-o alta lume, esti un fel de ,,Alice in Turul-Minune" iar cand ajungi la palat, tu, erou cu platosa (nu medievala ca nu esti atat de batran) primesti in dar imparatia si vei trai fericit miscandu-te in directii nebanuite pana cand ejacularea va va desparti. El drept, intepat. Eu :D, mai putin drept, mult mai ocupat cantand in gand ,,Surprize, surprize" (recunosc ca nu as indrazni niciodata sa cant melodia cu voce tare, sunt sigur ca ar duce la impotenta) deshid ,,temnita". Ăăă, unde a disparut? Ridic capul si zambesc. Ma intorc si ma mai uit o data. Nope, nimic acolo. Sau, daaaaa, acolo, pe stanga, parca... e ceva. Ma uit din nou in sus cand... el se prabuseste peste mine, falsand gafaituri erotice, pasionale. Surprize, surprize... ,,Alice in tara piticilor".

Sunt rastit, privit superior, jignit chiar atunci cand iau apararea rromilor, a homosexualitatii si inca (in Romania) a evreilor. Sunt privit automat cu ura, argumentele se transforma in exemple cu ,,el care l-a prins la colt pe el, sau cu boratura care mi-a pus cutitul la gat". ,,E clar! Nu esti ca noi, ceilalti! Majoritarii." Vrem- nu vrem, Romania (si slava nu doar noi) este o cloaca plina de homofobi, xenofobi, suntem tot ceea ce se poate termina in -fobi, chiar si autofobi. Daca am putea, ne-am uri chiar pe noi, ne-am scuipa ori am scrie pe metrouri, ,,moarte mie". A spune ,,eu nu am nimic impotriva lor dar..." nu te face mai putin homofob. Esti doar un homofob care crede ca ,,eu nu"-ul il va transforma subit intr-un inger al corectitudinii politice. Esti un izbavit de dragul cuvantului dar acelasi superior in gandire fata de minoritari. Pe tine nimic nu te poate clinti, tu esti ,,mai marele", tu esti ori albul, ori netaiatul, ori heteroiul. Culmea, nimeni nu te vrea dat jos de pe soclu, rromii nu o sa se inmulteasca pana cand voi ,,cuceri" Romania din motive ce tin de sociologie- le este practic imposibil- noi, prin doua parade (care sunt exact ceea ce inseamna cuvantul:,,Parade". Intelegeti ca noi nu suntem asa, ca acelea sunt costume, e o distractie, este o PARADA, si voi va imbracati penibil ca sa va distrati, si voi va prostiti de dragul hilarului) si o casatorie (care ne da dreptul sa speram la imprumuturi bancare ori mosteniri in caz de deces), heterosexualitatea voastra nu va pali. Nu va vrem, nu salivam la colt de strada asteptandu-va posterioarele! Noi nu. Dar tu majoritarule, tu ne vrei ori morti, ori schimbati (tratati), deparazitati, reorganizati, alungati. Si nu spune ,,nu am nimic impotriva doar ca...". Doar ca noi nu v-am alugat cu furcile, noi nu v-am taiat organele, nu vi le-am indesat in gura, nu v-am trimis in vagoane de animale spre Polonia ori Transnistria. Tu esti cel care vrea ceva de la noi, nu noi de la tine. Vei spune ca vrem sa ne acceptati? Acceptarea nu este o cerinta de-a noastra, acceptarea este modul in care voi nu ne-ati mai vrea ,,pe calea cea buna". Este un mod de a ne ignora cu aceeasi eficienta cu care ii ignorati pe vecini, taximetristi, vanzatoare. Dar de ce as vrea sa fiu ca voi, un razgaiat ce crede ca toti tiganii sunt hoti, violatori ori criminali, de ce sa fiu ca voi, cei care credeti ca vrem sa adoptam copii pentru a-i hartui sexual in spatele usilor noastre, de ce sa ma prefac ca sunt de acord de dragul unor cuvinte frumoase cand in realitate vreau opusul? Nu, esti indeajuns tu. Eu vreau sa fiu egalul unui rrom chiar daca am fost jefuit tinandu-mi-se cutitul la gat in centrul Bucurestiului, vreau sa cred ca evreul din biroul din fata mea este tot atat de bun ca si mine, vreau sa cred ca eu, homosexualul n-am nimic diferit de tine.

Pentru prima oara sunt injurat pe blog pentru parerile pe care le am. Citind textele despre Moldova,bravi romani, mantuitori ai injuriei,s-au decis sa-mi transmita gandurile lor bune ce ma includeau pe mine in pozitii ingenuchiate pe langa organe diforme si chiar o amenintare cu ,,ti-o dau ca moldovenii, fu..." trimisa pe e-mail.
Nefiind un fan al replicarii la absurd nu pot totusi sa nu-irog pe toti pruncii lui Stefan cel Mare (si Sfant) sa-mi lase posibilitatea de a-mi alege singur organele ori pozitiile. Sincer, ma descurc si fara ajutorul lor. In ceea ce priveste Moldova, imi pare rau ca oamenii se simt atacati, dar nu poate sa nu ma mire cum, pitipoancele, tarfulitele de strada si alte specimene pe care le-am ironizat in diferite post-uri nu s-au simtit datoare sa ma trimita in cuvinte ce incep cu ,,p" ori sa-mi ureze drum bun spre inaintasii mei ingropati-culmea- si in Moldova?
Nu sunt dator sa va fiu pe plac iar ceea ce nu va place este des si adevarat. Eu mi-am recunoscut aroganta ori superficialitatea (in anumite cazuri) dar voi? Pastrati-va organele in pantaloni. Chiar si pentru un one-night-stand vreau sa am oameni care isi inteleg defectele sau daca nu, care-si pastreaza opiniile lor pentru ei atata timp cat nu pot sa nu le articuleze improscand injurii.

Ati vazut cum toti super-eroii din desenele animate poarta chilotii peste pantaloni si cum organul li se contureaza perfect? Sincer, au uitat chilotii si s-au hotarat ca nu mai au timp sa-si dea jos si pantalonii? Batman, Superman, toti ne arata chilotii cu naturaletea unui nudist pe plaja de la Vama Veche (daca ma mai duc vreodata la Vama Veche, chiar eu o sa am nevoie de un erou care sa ma salveze).

1. Manichiura si sprancelene. Despartitura dintre sprancene este singurul lucru care ne diferentiaza de animale iar manichiura curata de needucare. 2. Intelectualii. Da, sunt arogant, rau, superior, infatuat si am alergie la prosti. Judecati-ma pentru asta. 3. Vinul rosu sec. Nimic nu se compara cu un pahar umplut cu licoarea preferata a nobilimii franceze. Poate doar budoarurile lor. 4. Abstractul. Prefer arta moderna si post-moderna, prefer scriitorii contemporani si piesele lui Ionesco (noroc mie, in ultima perioada teatrul autohton ii redescopera piesele, vezi ,,Scaunele" de la Bulandra, ,,Rinocerii" sibian ori cele ,,Cinci piese scurte" de la Odeon). 5. Socantul. Cartile, filmele, scandalurile ce au facut istorie prin a repulsiona, a inflama bigotismul si moralismul timpului. Lectia libertinajului societetii se invata prin a urmari scandalurile timpurilor. Cartile lui Sade, afacerile homosexuale ale secolului XIX, ,,Portocala mecanica"- normalitati cotidiene in viata noastra, revolutii ale insolentului la timpurile lor. 6. Oamenii din metrou. Exista o conventie tacuta in sistemul de transport modern -evitarea. Ne evitam privirile cu mania unor obsedati sexuali prinsi uitandu-ne la fustitele copilelor de gradinita, ne ascundem sub ziare terne, ne surzim in iPod-urile noastre doar pentru a nu-l vedea pe cel din fata , ochii nostri nu se intalnesc. Si daca prin absurd se intampla totusi, intoarcem privirea rapid. Contrar majoritatii, privesc atent oamenii, ma uit la cum sunt imbracati, cum stau, ce fac si caut sa le intalnesc privirile. Nu am un motiv, este doar revolta mea persoanala.

In Romania, bogatia se masoara dupa balcoane. Dupa '89, care mai de care, muncitorii patriei si-au ingradit bine singura parte a propietatii ce ramanea dincolo de usi- si-au inchis balcoanele. Odata cu dezvoltarea, romanii si-au impodobit micul spatiu suspendat in termopane si jaluzele ce acopera butoiele cu zarzavaturi, zacusca ori gemuri. Sute de blocuri de la est la vest si de la nord la sud sunt acum marturia vizuala a carpelii nationale. ,,Cel de sub mine si-a pus termopan patrat alb? De-asupra-i maron in sfera? Eu imi pun rosu! Si-l fac triunghi!" Balconul este modul in care romanul isi arata starea. Termopanul este simbolul noii clase de mijloc, clasa ,,balconului de termopan"-iata cum se poate lua starea Romaniei. Mergeti prin orasel romaniei si uitati-va la balcoane. O psihologie nationala poate fi facuta pe doar tipla plasticata. Fiscul ne-ar putea cataloga nu in venituri ci in m2 de jaluzele integrate, in aere conditionate ori balustrade din PVC.In Moldova termopanul paleste. Aceasta zona isi arata saracia tot in termopan. Oamenii sunt saraci- termopanul lipseste. Blocuri intregi cu balcoane inchise in (simbol al anilor `90) geamuri de tractor (dreptunghiulare, rotunjite la capete inchis in cauciucuri negricioase). Acestea sunt blocurile din Buzau, Bacau, Suceava, Botosani, Iasi ori Vaslui, o Moldova inchisa in geamuri de tractor..

Din varii motive care includ un program incarcat, o asigurare la masina si curiozitatea ne-am hotarat -eu si prietenul meu- ca anul acesta sa facem Pastele pe plaiurile mioritice la miel, oua rosii, drob si alte bunatati pe a caror compozitie nici noi nici sucurile noastre gastrice nu vroiau sa le cunoasca. Si iata cum ne-am imbarcat, cu Red Bull-uri in rucsace (aveam o banuiala) si cate-o apa plata la purtator spre Moldova. Contrar credintei mele ca orice biserica ortodoxa este urata, am acceptat propunerea ,,cu marea si sarea" de a vedea manastirile atat de ridicate in slavi de raposatul-turism-ministru Agathon. Proasta idee! Nu trebuie nici macar sa iesi din Bucuresti pentru a-ti da seama ca Moldova nu e pe DN 1 ori pe drumul sigur spre occident. Cartierul ce face legatura intre Bucuresti si ,,Taramul de dincolo" este preambulul perfect, cel mai vizibil indicator din Romania ca dincolo de Calea Mosilor lumea asa cum o cunoastem noi ramane in urma: carute stau incolonate langa suv-uri laptoase si decapotabile stacojii spre podurile dinspre Complexul Europa, cersetorii celor 40 de secunde rosii cronometrate de semafoarele chioare se inmultesc, iar soferii uita parca si mai repede sa conduca. Dincolo de imbuluceala de clasonagii nervosi cu ganduri usturoiate, cu miresme de gratare nationale, de case din pamant acoperite cu marmura furata din santiere, campurile se deschid largi. Dealuri, vai si iarasi dealuri. Toate pline de sticle de bere la sold-uri, pungi de pufuleti travestiti in chipsuri si cate-o sticla de sampanie ce sta martora culminarii betiei cate-unui sarbatorit. O recolta bogata de gunoaie. In Moldova, pamantul mai rodeste doar imbecili si vin. Nu obisnuiesc sa fac diferentieri zonale, moldovenii imi sunt egalii oltenilor ori a ardelenilor, ragatenii nu sunt nici ei departe, dar saracia si delasarea voluntara sunt evidente pe campurile de dincolo de Urziceni. Orase moarte se insiruiesc pe strada (intr-adevar bine) asfaltata. Blocurile din Bacau, Roman ori Falticeni sunt zoite cu lavabile multicolore dar jegul si nesimtirea stralucesc de dincolo de aparenta vopsita. Sate ruinate in alcool si bigotism scelerat. Betivii isi fac dansul ritualic pe prima banda a drumului la 9 dimineata. Birtul le-a botezat creierii la matineu. Batranele scuipa seminte de pe bancultele scorojite si fac adoratia divina a barfei si un intreg popor ce-si vantura traditiile in discutii ca poalele inflorite ale rromilor se ruineaza in imbecilism electoral. Stiu ca Romania este in mare aceeasi -saracie, delasare, ipocrizie, imbecilism, prostie- dar nicaieri nu este mai evidenta, mai vizibila, mai personalizata in fiecare om, fiecare casa, fiecare bloc, bulgare de pamant decat in Moldova. Nu jignesc zona ori oamenii, reproduc realitatea neacceptata de noi. Moldova este mai saraca si mai complacuta in saracia ei decat orice alta parte a acestei tari.

Pastele este sarbatoarea cand, dupa ce ai mancat o tona de oua rosii, opt felii de pasca, cinci cozonaci, o suta de oua de ,,ciucalata", jumatate de miel, doua gaini si cinci rate astepti o minune, ca stomacul tau sa poate sa digere tot si sa nu trebuiasca sa te rastignesti cu capul intr-un wc, iar la trei zile dupa sa invii intr-un spital pentru ca dupa sa tii regim 40 de zile pana cand vei fi din nou indeajuns de usor pentru a te ridica la ceruri (adica sa nu te mai refuze la imbarcare pe Otopeni din motive de gabarit depasit cu scuza ca ,,Australopitecii nu au mai zburat din Era dinozaurilor, ne pare rau"). Paste Fericit si un iepuras pervers! Ne revedem la o bucata de telina atoasa si doi morcovi nesarati, singurul 3-some culinar pe care-l voi mai permite.

Sunt in febra cumparaturilor de Paste. Astazi pe lista sunt ouale rosii. Cred ca o sa ma duc la doctorul Ciomu, stiam ca el face oua rosii. Problema e ca sunt sigur ca ouale de la el sunt pre-ciocnite.

Modernizarea Romaniei. Modernizarea gandirii romanilor. Concepte cu nume pompoase de care ne agatam in discutii de salon pentru a domina conversatia cu o tema serioasa, en vogue, tema potrivita in contextul europenizarii. Sunt satul de aceste discutii, pe forumuri, in emisiuni, cu prietenii straini, mai nou cu cei romani, in conferinte- aud repetandu-se aceste cuvinte, aceeasi placa stricata a ,,romanilor ce doresc modernizarea", ce tanjesc dupa ea ca pe o mantuire pascala. `Ai nu mai spune? ,,Ad cathedram" conceptul ar fi potrivit acestei tari doar ca cei 5% din intelectualii Romaniei nu formeaza decat un stat inchis, fara relatii cu moderniatorii de la Goloveni, Rosiori Moldova, Malaesti ori Botoreni (sate pierdute pe harta). Exista intr-adevar un discurs pro-modernizare doar ca acesta se aude din gurile deja-modernizatilor, nimeni nu i-a intrebat pe tarani, pe gloata cu stampila ,,Votat" in mana dreapta si sacosa cu ulei si zahar in stanga, pe cei din tramvaie ori autobuze de navetisti daca ei vor sa evolueze. Tind sa cred ca in realitate Romania nu a vrut niciodata acest lucru. Pe parcursul istoriei orice modernizare socio-politica a venit din exterior, dominatiile externe (si sa o incheiem cu aberatia asupririi), regalitatea, politica interbelica, revolutiile nationaliste, tot ceea ce a insemnat Romania moderna a fost sutul in posteriorul national al diferitilor nostri inaintasi fie ei occidentali ori orientali. Multumirea norodului? Alegeri libere castigate de Partidul Comunist. Vrand-nevrand trebuie sa recunoastem modernizarea Romaniei in epoca comunista. Monstruoasa perioada a mutat din loc taranul, de la porumb l-a dus la intors cocs cu lopata- a vrut sa faca saltul de la Afganistan la Anglia in 45 de ani, de la intors pietre pe camp la economie competitiva la nivel mondial? Stazi si bulevarde. Din nou nimeni nu i-a intrebat pe acesti oameni daca vor borduri ori combinate siderurgice, nimeni nu s-a gandit daca acestia sunt pregatiti pentru salt. Preferau ei sa stea in coada sapei sa sa contemple apusul sau se gandeau la necesitatile macro-econimiei planificate? Si ce au facut? O revolutie. Acum, intr-o societate libera (am sters de trei ori cuvantul pana la a-l lasa aici), modernizarea este relativa. Modernizare pentru cei ce-o vor. Modernizare pe bucati, azi crima organizata si prostitutia sistematizata dar abia maine reconcilierea clanurilor. Fiecare-si permite sa se modernizeze unde vrea, cum vrea. Si cine vrea sa se modernizeze cu totul? Suntem societatea taranilor cu sapa din titan, suntem modernizatii frankensteinici, acceptam fraudele nationale dar ne revoltam in masa in fata unui viol homosexual. Trecem pe langa o femeie abia siluita cu naturaletea unei caprioare pe o pasune dar ne revolta sexul oral. Felicitari Romania, tara tuturor imposibilitatilor!

Locuiesc de aproape doi ani in blocul acesta dar nu-mi cunosc decat doi-trei vecini si pe aceia din necesitate. Contrar romanasului neaos care se inrudeste intru samanta si barfa in fata blocului, eu refuz chiar si sa-mi salut colocatarii. Pentru mine, spatiul dintre lift si holul de la intrare este spatiu sociofug (vezi teoriile comunicarii). ,,Fugi cat mai ai timp!" Imi urasc babele, administratorul ori femeia de serviciu.
Oricum, cei pe care-i cunosc imi sunt deajuns. Sub apartamentul meu, un tanar avocatel scos de pe bancile vreunei facultati obscure si-a deschis un cabinet. Stiu asta pentru ca intr-o dupa-masa a urcat pana la mine sa-si ofere serviciile. Si ce ,,servicii" poseda. Mi-e teama totusi ca nu mi-as angaja un avocat frumos. Nu as fi in stare sa-i cer sa castige decat un proces in patul meu. Il prefer pe avocatul de acum. Hidos ca un caine de lupta, cu ochelari care ar rivaliza cel putin cu telescopul Hubble-ul, cu un comportament de lup infometat. Avocatul perfect. Urat, rau si impotent.
In rest, ceilalti vecini mi-i cunosc doar prin pereti. In apartamentul din stanga mea s-a deschis de curand un cabinet de medicina alternativa care-ti promite inca de pe anunturile de la geam vibroterapie, acupunctura si masaj relaxant cu pietre energetice. In fiecare zi de la 8 la 20 prin zidul de prefabricate rasuna cate-o oda Zen, Buddha Bar ori muzica clasica interpretata la instrumente electronice. Nirvana de la scara 2. De cand s-a deschis cabinetul, dormitorul meu se zgaltaie ca un urias vibrator si am descoperit ca ramas fara pietre si gardul din fier forjat din gradinita din fata blocului.
Pe vecinii de deasupra mea ii cunosc cel mai bine. Pot sa spun ca ii cunosc intim. Desi sunt trecuti de a opta tinerete deja, in fiecare marti seara- si doar marti seara-, imediat -dar imediat- cum se termina emisiunea ,,Din dragoste" patul lor si implicit lustra mea incep sa se miste inainte-inapoi timp de exact 7 minute cronometrate. In fiecare marti, indiferent de anotimp. Cand emisiunea este in vacanta, eu si lustra mea tanjim dupa o reluare.

Nu exista nici un motiv indeajuns de intemeiat pentru care sa faci sex cu un ,,ex". Ceea ce a fost candva acolo sa ramana. Poate din contra, a face sex cu un ex este riscant deoarece: 1. Sexul poate fi prost pentru ca de cand erai cu el tu te-ai mai antrenat la cateva olimpiade in timp ce el a ramas cu aceeasi medalie sau 2. Sexul poate fi bun, caz in care tu nu ai evoluat. De asemenea, sexul este atat de bun incat pana scapi de amintirea noptii suferi tot atat cat ai suferit cand l-ai/te-a parasit.

M-am nascut in Bucuresti dar nu sunt bucurestean. Mai exact nici eu nu stiu ce sunt. Din parinti cu origini unguresti (de pe la 1600), bucuresteani la a nici ei nu mai stiu cata generatie, strabunici germani cu relatii de rudenie spaniole- nici eu nu ma bucur mai mult decat ca in buletinul meu scrie la locul nasterii ,,Bucuresti" de o biografie imobiliara cuminte. Imi place sa spun ca eu (impreuna cu parintii mei si mai tarziu singur) sunt ,,traseist imobiliar" pentru ca desi nascut la etajul 1 al maternitatii ,,Caritas" din orasul de pe Dambovita, m-am mutat imediat dupa Revolutie in Germania- la Garmisch,apoi Munchen- am revenit in tara si am avut un apartament undeva pe stadutele din Piata Amzei. Nu dupa mult timp ne-am mutat la Sibiu. Acum, eu m-am intors in Bucuresti dar nu cred ca voi ramane prea mult timp aici. Ma voi pune deci pe centura, imi voi ridica bagajele si voi astepta prima masina care sa ma duca spre alt oras, alta lume, alte amoruri, alte dezamagiri. Week-end-ul acesta l-am petrecut la Sibiu. Imi place sa-mi reintalnesc prietenii pe care i-am lasat acolo, sa bem o cafea in mijlocul Pietei Mici dupa ce m-am certat 5 minute cu chelnerul sa-mi puna o masa la soare, sa citesc ghiduri ale orasului in fata cladirilor renovate, sa-mi tin aparatul foto in mana si sa ma dau turist. Imi place sa redescopar orasul- si chiar il redescopar nestiind unele cotloane. Dar am aflat week-end-ul acesta ca pot redescoperi si altceva decat cladiri ori prietenii cu care faceam discutii adolescentin-perverse, pot sa-mi redescopar iubirile. Sambata seara, in timp ce asteptam in fata teatrului s-a ,,postat" in fata mea prima mea... obsesie. Spun obsesie si nu iubire. Ani parca inapoi (nu sunt decenii), am avut ceea ce acum cuminte as putea numi mai multe one-night-stand-uri placute cu acea persoana. In schimb atunci eu am facut o pasiune pentru el. Era iubirea vietii mele, era persoana pentru care mi-am chinuit noptile, prima persona pe care in cele din urma am sterso apasand cu marker-ul pe ambele parti ale foii, i-am sters numarul din telefonul mobil dupa care am regretat. Inalt, mediu la greutate (desi inainte era chiar filiform), nu frumos dar cu ceva ce mi-a captat intotdeauna atentia. El era lafel. Acelasi om despre care as fi putut acum 3- 4 ani sa spun ca-l iubesc. Acolo, la 2 metri departare de mine. Ceva din mine a spus ca trebuie sa intru in discutie cu el. Dar nu am facuto. Nu! M. face parte dintro lume pe care am lasato acolo atunci cand mi-am impachetat cartile, hainele, pe mine si m-am transferat pe meleagurile Queens-ului si a Impact-ului. M. ramane obsesia mea de la sfarsitul adolescentei, ramane la Sibiu impreuna cu cladirile, pietele, cafenelele ori fortificatiile. M. este dovada mea vie ca am fost candva inocent, fara sarcasm, ironie, pesimism. M. este persoana la timpul careia credeam in tot ce ne prefacem acum ca credem, in povestea cu ,,iubirea, fidelitatea, dedicatia". O lume pierduta.